Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 2196/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 2196
Ședința publică din 05.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Șuțu
JUDECĂTOR 2: Diana Magdalena Bulancea
JUDECĂTOR 3: Horațiu
Grefier: -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamantîmpotriva sentinței civile nr. 1150/23.03.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă, reprezentată de consilier juridic, cu delegație pe care o depune la dosar, lipsind recurentul-reclamant.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței căprocedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, arată că lasă excepția de incompatibilitate, invocată de recurentul-reclamant în motivele de recurs, la aprecierea instanței. În ce privește excepția de nelegalitate, solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, motivând că recurentul-reclamant atacată acte de executare emise de organele financiare. Deci, excepția de nelegalitate nu poate fi pusă în discuție, pentru că vizează acte de executare, și nu act administrativ-fiscale. În ce privește fondul excepției de nelegalitate, actele respective sunt temeinice și legale, putând fi contestate, dar în condițiile art. 205 și urm. Cod procedură fiscală.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1150 din 23.03.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a a respins excepția de nelegalitate a deciziilor de impunere nr. -/21.07.2006, respectiv nr. 38781/21.12.2007 emisă de Sector 6 formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Sector 6.
În considerente, tribunalul a reținut că la 15.02.2006 Sector 6 emis decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit cu titlu de venituri din activități independente pentru anul 2006, stabilind obligația de plată a sumei de 480 lei cu titlu de impozit, în baza venitului estimat de 3000 lei.
Reclamantul a fost impus inițial pentru anul fiscal 2006 la nivelul plăților anticipate pentru anul 2004. După prelucrarea declarației speciale 200 pentru anul 2005, fost recalculat venitul net pe anul 206 pe baza sumelor din declarația specială rectificativă pentru anul 2005, depusă de reclamant prin reprezentantul său la 05.05.2006.
În urma calculării venitului realizat în anul 2005, Sector 6 emis decizia din 21.07.2006 stabilind obligația de plată a impozitului în raport de venitul net realizat în anul precedent, 2005.
A concluzionat tribunalul că această decizie de impunere este legală în raport de dispozițiile art.82 Cod fiscal, întrucât baza de calcul se determină fie în baza declarației de venit estimat, iar în lipsa acestei prin raportare la venitul net realizat în anul fiscal precedent.
A arătat instanța că prima decizie de impunere pentru anul 2006 fost emisă în considerarea venitului estimat de reclamant pentru anul 2005, iar cea de-a doua decizie este emisă în considerarea venitului declarat pentru anul 2005.
Lipsa unei regularizări pentru anul 2006 nu constituie o cauză de nelegalitate a deciziei de impunere, întrucât regularizarea presupune o operațiune ulterioară, legalitatea deciziei de impunere pentru plăți anticipate privind analiza îndeplinirii condițiilor legale la momentul emiterii actului.
În ce privește decizia din 21.12.2007 referitoare la obligația de plată accesorii, tribunalul a constatat că acestea au fost calculate în mod legal, nefiind fondată afirmația reclamantului în sensul că nu mai putea fi calculate penalități de întârziere după data de 30.09.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care a susținut excepția de incompatibilitate a judecătorului care a participat la judecarea inițială a cauzei cât și la rejudecarea acesteia după casare cu trimitere.
Recurentul a susținut nelegalitatea deciziei de impunere din 21.07.2006, aceasta fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor art.82 din Codul fiscal.
În ce privește decizia de calcul plăți accesorii, arată recurentul că instanța nu a înțeles că lipsa regularizării privește tocmai această decizie, arătând că avea obligația să emită decizia anuală de impunere pentru anul 2006 până la data de 30.09 anului următor.
Analizând actele depuse la dosar, susținerile recurentului și prevederile legale aplicabile în materie, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Excepția de incompatibilitate nu este întemeiată, în mod corect cererea de recuzare a președintelui completului de judecată fiind respinsă prin încheierea din 17 februarie 2009.
Dispozițiile art. 24 alin. 1 din codul d e procedură civilă, invocate de recurent, ("Judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare") se interpretează în sensul că magistratul nu se poate pronunța din nou asupra aceleiași situații de fapt și de drept.
În cazul de față, judecătorul s-a pronunțat prin sentința casată asupra inadmisibilității excepției de nelegalitate, reținând în fapt că excepția privește o decizie de impunere cu privire la care s-a solicitat și anularea pe cale de acțiune.
Curtea de Apel a constatat admisibilitatea excepției de nelegalitate și a dispus casarea cu trimitere pentru rejudecarea cauzei.
În acest caz, aspectele asupra cărora Tribunalul și-a spus părerea anterior nu mai sunt reluate.
De aceea Regulamentul de Ordine Interioară al instanței aprobat prin Hot. CSM 387/2005, cu modificările ulterioare, prevede la art. 99 alin. 6 regula continuității completului de judecată în cazul casării cu trimitere spre rejudecare, cu excepția cazurilor de incompatibilitate (când judecătorul a soluționat fondul, sau cauza a fost trimisă spre rejudecarea aceleiași excepții): "auzele trimise spre rejudecare după desființare/casare revin la completul inițial învestit. Dispozițiile art. 98 se aplică în mod corespunzător în situația existenței unui caz de incompatibilitate".
Pe fondul excepției de nelegalitate,
Curtea constată că sunt corecte concluziile Tribunalului cu privire la corecta interpretare și aplicare a legii de către organele fiscale la emiterea deciziei din 21.07.2006 pe baza veniturilor nete obținute de reclamant în anul precedent.
Curtea nu reține motivele de nelegalitate invocate prin recurs.
Prima decizie (din 15.02.2006) a fost emisă pe baza venitului realizat cu doi ani anterior, în 2004.
Este adevărat că potrivit art. 82 alin. 2 plățile anticipate se determină pe baza calculului venitului anual estimat sau pe baza venitului net realizat în anul precedent. Însă în speță recurentul nu a făcut dovada că a depus declarația 220 plăți anticipate prin care să declare veniturile estimate pentru anul în curs.
Pe de altă parte, Curtea constată că a operat regularizarea pe anul 2006, conform deciziei nr. - din 25 mai 2007- fila 72 dosar Judecătorie, decizia de calcul plăți accesorii fiind corectă.
Având în vedere aceste considerente, față de prevederile art. 312 alin. 1.civ.Cod Penal, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamantîmpotriva sentinței civile nr. 1150/23.03.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - --- - -
GREFIER,
-
Red.AȘ
Tehnored./2 ex.
14.12.2009
Președinte:Alina ȘuțuJudecători:Alina Șuțu, Diana Magdalena Bulancea, Horațiu
