Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 221/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal
Dosar nr. - -
SENTINȚA NR.221/CA/2009 - PI
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela JUDECĂTOR 2: Sabău Mirela
- --grefier
********
Pe rol fiind soluționarea acțiunii de contencios administrativ - în primă instanță - introdusă de reclamantul domiciliat în O, Parcul, nr.2,.2,.9, jud. B în contradictoriu cu pârâții: - cu sediul în O,-, -M 6, jud. B,CONSILIUL LOCAL O - prin ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂ- cu sediul în O, nr.1, jud. B,GUVERNUL ROMÂNIEIcu sediul în B, Calea, nr.1 și intervenientMINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILORcu sediul în B,-, sector 5, având ca obiectexcepție de nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru reclamantul - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.30 din 29 iunie 2009, lipsă fiind restul părților din litigiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că excepția cu care a fost sesizată instanța, este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, Administrația Imobiliară Oad epus la dosar note de ședință la care a anexat și înscrisuri, după care:
Reprezentantul reclamantului, față de solicitarea Administrației Imobiliare O, de introducere în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor, aceasta întemeindu-și cererea pe faptul că ar fi proprietar Statul Român, învederează instanței că nu se impune introducerea acestei părți în prezenta cauză, având în vedere că în prezenta cauză se discută strict legalitatea actului adus în discuție. Depune la dosar practică judiciară, respectiv decizia nr.204 din 16 mai 2008 Curții de Apel Iași, extras din Legea nr.112/1995, art.9, decizia nr.5 din 21 ianuarie 2008 ICCJ, sentința nr.271/7 septembrie 2004 și sentința nr.3303 din 30 aprilie 2009. Nu mai are alte cereri, solicită cuvântul.
Instanța, respinge cererea privind introducerea în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor având în vedere că, nu a fost parte în litigiul în care s-a invocat excepția de nelegalitate, iar emitentul actului atacat este Guvernul României, parte care este citată în cauză. Nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, închide faza probatorie, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra acțiunii.
Reprezentantul reclamantului, în ceea ce privește excepția de inadmisibilitate invocată de Guvernul României, solicită respingerea acestei excepții, învederând instanței că, reclamantul poate ataca actul emis de Guvernul României. Pârâtul prin întâmpinare invocă art.4 din Legea nr.554/2004, referitoare la legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia și după cum rezultă din textul arătat, excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, nu și cele cu caracter normativ, această susținere fiind în opinia reclamantului, neîntemeiată. În consecință, solicită respingerea excepției de inadmisibilitate. Pe fondul cauzei solicită admiterea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art.6 din HG nr.20/1996 și pe cale de consecință, constatarea nelegalității acestor dispoziții, pentru stabilirea normelor metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995. În esență învederează instanței că, art. 6 din HG nr.20/1996 contravine art.9 din Legea nr.112/1995. Mai arată că, art.9 din Legea nr.112/1995 prevede că, chiriașii titulari de contract ai apartamentelor care nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art.14, pentru cumpărarea acestora cu plata integrală sau cu plata în arte a prețului. Astfel, față de acest text, art.6 din HG nr.20/1996, astfel cum a fost modificată și completată prin HG nr.11/1997, nu are nici un suport legal, normele de aplicare neputând adăuga la lege ele fiind menite să asigure aplicarea corectă a legii, nu și completarea acesteia. Solicită instanței să aibă în vedere de asemenea și jurisprudența, respectiv că prin decizia nr.5/2008, recursul în interesul legii, s-a statuat că dispozițiile Legii nr.85/1992 sunt aplicabile și în cazul contractelor de închiriere încheiate după data intrării în vigoare a acestui act normativ, și chiar dacă această lege nu este direct aplicabilă acestei cauze, instanța poate lua în considerare argumentele și raționamentul juridic expus în decizia amintită, deoarece problema de drept dezlegată este similară celei din prezenta cauză. În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie, solicită instanței respingerea acesteia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că, încheierea din 28 mai 2009, Curtea de Apel Oradeaa dispus sesizarea instanței de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării excepției de nelegalitate a dispozițiilor art.6 din HG nr.20/1996 astfel cum a fost modificată și completată prin HG nr.11/1997, față de dispozițiile art.9 din Legea nr.112/1995.
În motivarea excepției de neleglitate se arată că, potrivit art.6 din HG nr.20/1996, astfel cum a fost modificată și completată prin HG nr.11./1997,"dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuiesc, potrivit art.9 din lege, îl au numai chiriașii, care având un contract de închiriere valabil încheiat, ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare a legii". Menționează că această dispoziție nu a fost cuprinsă în forma inițială a HG nr.20/1996, fiind introdusă prin art.6 din HG nr.11/1997 care a modificat și completat HG nr.20/1996.
Se mai arată și că, potrivit art.9 din Legea nr.112/1995"chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natura foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art.14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului".
Din analiza textelor legale arătate, rezultă că, dispozițiile art.6 din HG nr.20/1996 astfel cum a fost modificată și completată prin HG nr.11/1997, nu au suport legal.
Normele de aplicare nu pot adăuga la lege, fiind menite să asigure aplicarea corectă a legii și nu completarea acesteia.
Mai arată și că dispozițiile art.9din Legea nr.112/1995, nu fac nici un fel de distincție între chiriașii care aveau contract de închiriere încheiat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.112/1995 și chiriașii care încheie contracte de închiriere ulterior acestei date.
Ministerul Justiției și Libertăților a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, solicitând instanței respingerea excepției de nelegalitate, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În dezvoltarea cererii de intervenție se arată că, potrivit art.49 alin.1 Cod procedură civilă"oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane", iar potrivit art.3 al aceluiași articol"ea este în interesul uneia din părți când sprijină numai apărarea acesteia".
În acord cu dispozițiile art.3 pct.7 din HG nr.405/2007"(1) Secretariatul General al Guvernului îndeplinește următoarele atribuții principale. 7. asigură reprezentarea Guvernului și a primului - ministru în fața instanțelor judecătorești, împreună cu ministerele care au obligația de a pune în executare actele Guvernului și deciziile primului - ministru împotriva cărora s-au formulat acțiuni în justiție, precum și a structurilor din aparatul de lucru al Guvernului".
Având în vedere că, Ministerul Justiției și Libertăților este inițiatorul actului atacat, HG 20/1996 consideră pe deplin justificat interesul acestuia în formularea cererii de intervenție.
Față de caracterul actului administrativ, invocă excepția inadmisibilității astfel că, potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004"legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Față de aceste dispoziții, solicită a se observa că, HG nr.20/1996, văzând și obiectul reglementării în sfera nelimitată a beneficiarilor, nu are caracterul unui act administrativ unilateral cu caracter individual, ci caracter de act administrativ unilateral normativ care poate fi atacat în baza legii nr.554/2005 printr-o acțiune directă și nu printr-o excepție de nelegalitate.
Pe fondul cauzei se arată că, prevederile HG nr.20/1996 nu adaugă la lege, întrucât dispozițiile art.9 alin.(1) din legea nr.112/1995 au fost edificate ca urmare a unor nevoi sociale de apărare a drepturilor sociale ale chiriașilor care locuiau în acele apartamente la momentul intrării în vigoare a legii.
Subliniază și că, ar fi putea fi considerată o nedreptate acordarea unor beneficii ale Legii nr.112/1995, unei categorii de persoane ce nu intră sub incidența domeniului de aplicare al acestei legi și care nu ar vreo legătură nici cu situațiile sociale vizate de legiuitor în momentul adoptării sale și nici cu contextul juridic al reglementării problemei proprietății existent la acea dată.
În consecință, consideră că excepția de nelegalitate a prevederilor art.6 din HG nr.20/1996 este neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar Administrația Imobiliară Oas olicitat respingerea excepției de nelegalitate invocată împotriva art.6 din HG nr.20/1996 și HG nr.11/1997 ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea întâmpinării se arată că, raportat la faptul că, scopul normelor metodologice este acela de a explica și de a interpreta dispozițiile cuprinse în lege, pentru a organiza punerea în executare a acestora consideră că prevederile art.6 și al art.12 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, în condițiile în care acestea sunt în vigoare, nu au fost abrogate și nu s-a constatat neconstituționalitatea acestora, se impun a fi respectate și aplicate inclusiv în cauză.
În speță, reclamantul nu face dovada îndeplinirii condițiilor necesare pentru a opera dreptul chiriașului la cumpărarea apartamentului, condiții car includ, în accepțiunea Legii nr.112/1995 și a normelor metodologice de aplicare a acestora, și existența unui contract de închiriere valabil, respectiv ocuparea imobilului la data intrării în vigoare a legii menționate.
Astfel, apreciază că, interpretarea unilaterală a dispozițiilor legale incidente în prezenta cauză, nu poate conduce la înlăturarea sau eludarea unor dispoziții legale în vigoare și anume a dispozițiilor art.6 și ale art.12 di Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995.
Se mai arată că, legiuitorul a avut intenția de menține condiția instituită prin Normele Metodologice, prin faptul că a introdus Legea nr.10/2001, care nu mai prevăd obligația unității de a vinde imobilul dacă se optează pentru cumpărare de către chiriaș, ci numai vocația, adică posibilitatea sau dreptul unității deținătoare dav inde imobilul oricui, însă cu respectarea dreptului de preemțiune al chiriașului.
În consecință, apreciază că, motivele invocate de reclamant sunt nefondate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea excepției de nelegalitate a HG nr.20/1996.
În susținerea apărărilor arată că, potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004"legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Față de aceste dispoziții, solicită a se observa că, HG nr.20/1996, văzând și obiectul reglementării în sfera nelimitată a beneficiarilor, nu are caracterul unui act administrativ unilateral cu caracter individual, ci caracter de act administrativ unilateral normativ care poate fi atacat în baza legii nr.554/2005 printr-o acțiune directă și nu printr-o excepție de nelegalitate.
Prin Hotărârea de Guvern contestată a fost reglementat modul de aplicare al prevederilor Legii nr.112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinație de locuințe, trecute în proprietatea statului.
Pe fondul cauzei se arată că, prevederile HG nr.20/1996 nu adaugă la lege, întrucât dispozițiile art.9 alin.(1) din legea nr.112/1995 au fost edificate ca urmare a unor nevoi sociale de apărare a drepturilor sociale ale chiriașilor care locuiau în acele apartamente la momentul intrării în vigoare a legii.
Subliniază și că, ar fi putea fi considerată o nedreptate acordarea unor beneficii ale Legii nr.112/1995, unei categorii de persoane ce nu intră sub incidența domeniului de aplicare al acestei legi și care nu ar vreo legătură nici cu situațiile sociale vizate de legiuitor în momentul adoptării sale și nici cu contextul juridic al reglementării problemei proprietății existent la acea dată.
În consecință, consideră că excepția de nelegalitate a prevederilor art.6 din HG nr.20/1996 este neîntemeiată.
Prin încheierea din 19 octombrie 2009, Curtea de Apel Oradeaa admis în principiu cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, în temeiul art.52 Cod procedură civilă apreciind că intervenientul Ministerul Justiției și Libertăților are un interes justificat în cauză, prin aceea că a fost inițiatorul actului atacat.
Prin notele de ședință depuse la dosar la data de 16 noiembrie 2009, Administrația Imobiliară Oas olicitat instanței introducerea în cauză a Statului Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor și respingerea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art.6 din HG nr.20/1996.
Se arată, că raportat la situația de carte funciară a imobilului, necesitatea introducerii în cauză a Statului Român - proprietar al imobilului, în conformitate cu art.12 alin.4 și 5 din Legea nr.213/1998.
Astfel, potrivit alin.5 din actul normativ arătat mai sus, legiuitorul stipulează că, în litigiile prevăzute la alin.4 Statul Român este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, aceste reglementări fiind prevăzute și în art.25 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, respectiv în art.3 alin.1 lit."a", pct.48 din HG nr.386/2007, privind organizarea și funcționarea Ministerului economiei și Finanțelor.
În ședința publică din 16 noiembrie 2009, Curtea de Apel Oradeaa respins cererea privind introducerea în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor având în vedere că, nu a fost parte în litigiul în care s-a invocat excepția de nelegalitate, iar emitentul actului atacat este Guvernul României, parte care a fost citată în cauză.
Referitor la excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate instanța apreciază că această excepție este nefondată.
Astfel, deși art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea 262/2007, face referire doar la actul administrativ unilateral cu caracter individual, alin. 2 al aceluiași articol se referă la actul administrativ unilateral fără a mai face distincție între actul cu caracter normativ și actul cu caracter individual.
Drept urmare dispozițiile celor două texte ale aceluiași articol este necesar a fi interpretate conform principiului de drept care impune ca legea să fie interpretată și aplicată în sensul de a produce efecte juridice.
Excepția de nelegalitate presupune cenzurarea actelor administrative prin raportare la lege, iar pentru a fi admisibilă excepția de nelegalitate, care constituie obiectul de reglementare al art. 4 din Legea 554/2004, aceasta trebuie să privească un act administrativ, în accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. c din aceeași lege, care se referă atât la actul cu caracter individual cât și la actul cu caracter normativ.
În consecință, pentru argumentele expuse, excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, invocată de pârâți va fi respinsă ca nefondată.
Asupra excepției de nelegalitate instanța reține următoarele:
HG nr. 20/1996 a fost dată pentru stabilirea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute in proprietatea statului.
În speță, s-a solicitat să se constate nelegalitatea dispozițiilor art.6 din nr.HG20/1996, astfel cum a fost modificată și completată prin G.nr. 11/1997, care prevăd că:"Dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuiesc, potrivit art. 9 din lege, îl au numai chiriașii care, având un contract de închiriere valabil încheiat, ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare a legii."
Art. 9 din Legea nr. 112/1996 stipulează: "titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.
De prevederile alineatului precedent beneficiază și chiriașii care ocupă spații locative realizate prin extinderea spațiului inițial construit.
In cazul vânzării apartamentelor cu plata în rate, la încheierea contractului se va achita un avans de minimum 30% din prețul apartamentului. Ratele lunare pentru achitarea contravalorii apartamentului se vor eșalona pe o perioadă de maximum 15 ani, cu o dobândă reprezentând J din dobânda de referință stabilită anual de Banca Națională a României.
Tinerii căsătoriți, în vârstă de până la 30 de ani, precum si persoanele trecute de 60 de ani vor plăti un avans de 10%, iar plata în rate lunare se eșalonează pe o perioada de maximum 20 de ani.
Comisionul cuvenit unităților specializate care evaluează și vând apartamente este de 1% din valoarea acestora.
excepție de la prevederile alin. 1 chiriașii titulari sau membrii familiei lor - soț, soție, copii minori - care au dobândit sau au înstrăinat o locuință proprietate personala după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu.
care nu dispun de posibilități materiale pentru a cumpăra apartamentul în care locuiesc pot sa rămână în continuare în spațiul locativ respectiv, plătind chiria stabilită prin lege.
Apartamentele dobândite în condițiile alin. 1 nu pot fi înstrăinate 10 ani de la data cumpărării."
Este de observat că art. 9 din Legea nr.112/1995 nu condiționează vânzarea de existența unui contract de închiriere valabil încheiat la data intrării sale în vigoare, prevăzând doar posibilitatea chiriașilor, titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari,de a opta pentru cumpărarea acestor apartamente.
În cazul în care legiuitorul ar fi dorit ca de dispozițiile acestei legi să beneficieze doar o anumită categorie de chiriași, respectiv cei care aveau contract de închiriere valabil încheiat la data intrării în vigoare a actului normativ, excluzându-i deci pe chiriașii ulteriori, ar fi prevăzut în mod expres aceasta.
Din cele arătate mai sus se constată că dispozițiile din Normele metodologice care au fost criticate în prezenta cauză adaugă la actul normativ în aplicarea cărora au fost emise, prevăzând, pentru chiriași, o condiție suplimentară pentru a putea cumpăra apartamentele,aceea de a fi titularii unui contract de închiriere valabil încheiat la data intrării în vigoare a legii.
Rezultă,așadar,că nr.HG 20/1996,în partea atacată cu excepția de nelegalitate nu este conformă cu conținutul legii în baza căreia a fost emisă,act normativ cu putere superioară,astfel că instanța, în baza art.4 al 2 din Legea nr.554/2004 va admite excepția de nelegalitate cu care a fost sesizată și va constata nelegalitatea art.6 din nr.HG20/1996,modificată și completată prin nr.HG 11/1997.
Deoarece excepția de nelegalitate a fost admisă,cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de intervenientul accesoriu Ministerul Justiției și Libertăților va fi respinsă.
Se va constata că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate.
Admite excepția de nelegalitate invocată de reclamantuldomiciliat în O, Parcul, nr.2,.2,.9, jud. B în contradictoriu cu pârâții: - cu sediul în O,-, -M 6, jud. B,CONSILIUL LOCAL O - prin ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂ- cu sediul în O, nr.1, jud. B, GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B, Calea, nr.1.
Constată nelegalitatea dispozițiilor art.6 din HG nr.20/1996, modificată și completată prin HG nr.11/2007.
Respinge cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâtului Guvernul României, formulată de intervenientul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER.
Red.sentință - jud. -
În concept, 08.12.2009
Tehnoredact.--
08.12.2009/ 7 ex.
5 com.08.12.2009
1.domiciliat în O, Parcul, nr.2,.2,.9, jud.
2. B - cu sediul în O,-, -M 6, jud. B,
3.CONSILIUL LOCAL O - prin ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂ O - cu sediul în O, nr.1, jud. B,
4. GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B, Calea, nr.1
5.MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Sabău Mirela
