Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 24/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 23.07.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR.24
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.01.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a nr.HG1016/2005 în ceea ce privește poziția 2794, formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL T prin PRIMAR, CONSILIUL LOCAL T, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanții lipsă, avocat, pentru pârâții de I și II se prezintă consilier juridic, lipsă fiind ceilalți pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 13.01.2009, concluzii scrise din partea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Reprezentanta reclamanților solicită comunicarea întâmpinării formulată de Guvernul României, instanța procedând la comunicarea acesteia.
Nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta reclamanților pune concluzii de admitere a excepției de nelegalitate, cu cheltuieli de judecată, depunând concluzii scrise. Totodată solicită ca hotărârea să fie comunicată la sediul profesional ales.
Reprezentanta pârâților de I și II solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședința din data de 01.07.2008 Judecătoria Timișoaraa suspendat soluționarea cauzei și a trimis dosarul Curții de Apel Timișoara în vederea soluționării excepției de nelegalitate a poziției nr.2794 din Anexa la HG nr.1016/2005.
Prin cererea formulată, reclamanții au invocat excepția de nelegalitate a poziției nr.2794 din Anexa la HG nr.1016/2005.
În motivarea cererii se arată că actul administrativ atacat se încadrează în dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2005, respectiv are un caracter individual, unilateral, pentru că prin conținutul său au fost stabilite reglementări pentru subiecți determinați, fiind astfel unul care nu creează norme juridice cu caracter general.
Se învederează că prin nr.HG1016/2005, la poziția 2794, fost atestată T nr.145/2004 prin care terenul în litigiu a fost inclus în inventarul domeniului public al municipiului
Se menționează ca declararea terenului în litigiu ca fiind de uz sau utilitate publică este profund nelegală întrucât, în baza textelor constituționale și legale în vigoare, doctrina distinge, ca principal criteriu pentru stabilirea apartenenței unui bun la domeniu public, afectațiunea (destinația) dată bunului pentru satisfacerea unei utilități publice.
Natura terenului în litigiu este aceea a unei curți de aproximativ 400 mp (pentru că 100 mp aproximativ este terenul de sub casă) înconjurate de imobile proprietăți private, într-o zonă a orașului care nu poate avea nici o legătură cu funcționarea vreunui serviciu public și care fără nici un temei nu poate fi accesibilă întregii comunități.
Mai mult, se arată că această hotărâre a Guvernului este ulterioară datei de 30.09.1996, data cumpărării imobilului.
Legal citați, pârâții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, au formulat întâmpinare solicitând respingerea excepției invocată de către reclamanți întrucât nr.HG1016/2005 nu aduce atingere dreptului recunoscut de lege reclamanților, fiind emisă în concordanță cu actele normative în vigoare la data emiterii sale. Se învederează că prin hotărârea atacată nu s-a adăugat la lege, fiind conformă cu art.108 din Constituția României și ale art.21 alin.3 din Legea nr.213/1998. Se învederează că actualizarea inventarului bunurilor din domeniul public a fost impusă de necesitatea delimitării patrimoniului public al noilor unități administrativ teritoriale și reinventarierii bunurilor aparținând domeniului public al comunelor reorganizate în conformitate cu prevederile Legii nr.83/2004.
Legal citat, Guvernul României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea excepției invocate, subliniind în esența că hotărârea atacată este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art.107 din Constituția României, precum și prevederile Legii nr.24/2000.
Se învederează că inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului se realizează de comisii special constituite în acest sens, în fiecare unitate administrativ teritorială și se însușește prin hotărâre a autorității publice respective, urmând ca măsura luată să fie atestată prin hotărâre de către Guvern. Se învederează că la momentul în care imobilul a fost trecut în proprietatea statului reclamanții nu aveau dreptul de a dobândi și proprietatea asupra terenului aferent construcției.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Cu privire la fondul excepției de nelegalitate, instanța constată că această excepție de nelegalitate, invocată de reclamanții și are ca obiect nelegalitatea punctului nr.2794 din Anexa la Hotărârea de Guvern nr.1016/2005, pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr.977/2002 privind atestarea domeniului public al județului T, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul
Instanța constată că Anexa nr.2 la Hotărârea de Guvern nr.1016/2005 suplimentează inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului
Conform punctului nr.2794 din Anexa nr. 2 la Hotărârea de Guvern nr. 1016/2005 s-a dispus trecerea din domeniul privat în domeniul public al municipiului T, a imobilului înscris în nr.5758 T, constând în curte, situată în- din municipiul
Astfel cum rezultă din copia Cărții Funciare nr.5758 T atașată la dosar, reclamanții sunt proprietarii construcției edificate pe terenul respectiv, teren al cărui proprietar apare ca fiind Statul Român. Curtea constată că prin contractul de vânzare cumpărare nr.54/30.09.1996 încheiat cu " " T reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției situată în-, T, înscrisă în nr.5758
Se menționează ca în examinarea legalității trecerii în domeniul public al bunului respectiv, Curtea observă că legea permitea Guvernului să dispună această măsură.
Conform art.3 alin.4 din Legea nr.213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.448 din 24 noiembrie 1998, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de Urgență nr. 206/2000, prin Legea nr.713/2001 și prin Legea nr.241/2003, "domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexa și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean", iar potrivit art.8 alin.1 din aceeași lege, "trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, potrivit art. 7 lit. e), se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului B ori a consiliului local."
Dar această trecere în domeniul public trebuie să fie justificată de un interes public. Astfel, art.3 alin.4 din Legea nr.213/1998 prevede că "domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean."
În același sens, art.1 din Legea nr.213/1998 stipulează că "dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public".
De asemenea, art. 3 alin. (1) din același act normativ prevede că "domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art.135 alin. (4) din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.
Totodată, art.7 alin.1 din Legea nr.213/1998, enumerând modurile de dobândire a proprietății publice, prevede, la litera e), că "dreptul de proprietate publică se dobândește:
e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică".
Așadar, legea nu definește noțiunile de uz sau de interes public, nici noțiunea de cauză de utilitate publică.
Din reglementările citate rezultă, însă, că există o diferență calitativă între bunurile care fac parte din domeniul privat și cele care fac parte din domeniul public al Statului Român sau al unităților administrativ teritoriale, această diferență constând în aceea că bunurile care fac parte din domeniul public "sunt de uz sau de interes public".
În încercarea de a determina categoriile de bunuri care "sunt de uz sau de interes public", instanța constată că punctul III din Anexa la Legea nr.213/1998 enumără, exemplificativ o serie de bunuri care alcătuiesc domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor.
Conform punctului III din Anexa la Legea nr.213/1998 "domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri:
1. drumurile comunale, vecinale și străzile;
2. piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele de agrement;
3. lacurile și plajele care nu sunt declarate de interes public național sau județean;
4. rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente;
5. terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea consiliul local și primăria, precum și instituțiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile și altele asemenea;
6. locuințele sociale;
7. statuile și monumentele, dacă nu au fost declarate de interes public național;
8. bogățiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ, dacă nu au fost declarate de interes public național;
9. terenurile cu destinație forestieră, dacă nu fac parte din domeniul privat al statului și dacă nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat;
10. cimitirele orășenești și comunale".
Din această enumerare exemplificativă rezultă că fac parte din domeniul public acele bunuri care reprezintă sau încorporează valori destinate a fi folosite în interes public, direct sau prin intermediul unui serviciu public.
În privința terenurilor care fac parte din domeniul public al unităților administrativ teritoriale, punctul III din Anexa la Legea nr.213/1998 face referire, cu titlu exemplificativ, la terenurile aferente rețelelor de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, și stațiilor de tratare și epurare a apelor uzate, (la punctul 4), la terenurile pe care sunt amplasate piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele de agrement (la punctul 2), la terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea consiliul local și primăria, precum și instituțiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile și altele asemenea (la punctul 5), la terenurile cu destinație forestieră, dacă nu fac parte din domeniul privat al statului și dacă nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat (la punctul 9).
Instanța constată că nici din cuprinsul Hotărârii de Guvern nr.1016/2005 și nici din cuprinsul notei de fundamentare a acestui act normativ, nu rezultă care sunt împrejurările care au determinat calificarea terenului pe care este amplasată casa proprietatea reclamanților ca fiind de uz sau de interes public.
De asemenea, nici din cuprinsul Hotărârii de Guvern nr.1016/2005 și nici din cuprinsul notei de fundamentare a acestui act normativ, nu rezultă care este cauza de utilitate publică în temeiul căreia s-a apreciat că se impune trecerea terenului respectiv din domeniul privat în domeniul public al municipiului
Instanța reamintește că, potrivit art.7 alin.1 litera e) din Legea nr.213/1998, "dreptul de proprietate publică se dobândește:
e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică".
În speță, bunul în litigiu era un teren pe care este amplasată casa proprietatea reclamanților, precum și curtea gospodăriei respective.
Instanța observă că interesul public care a determinat trecerea acestui teren în domeniul public a imobilului nu a fost probat, câtă vreme nu s-a făcut o referire la împrejurările care justifică această măsură.
În consecință, instanța consideră că trecerea imobilului înscris în nr. 5758 T, (constând în casă și curte situate în- din municipiul T), din domeniul privat în domeniul public al municipiului T nu a fost justificată de existența unei cauze de utilitate publică sau de un interes public.
În absența cauzei de utilitate publică sau a interesului public, această trecere a bunului în litigiu domeniul privat în domeniul public al municipiului T s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.1, art.3 alin.1 și 4, și ale art.7 alin.1 din Legea nr.213/1998.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția de nelegalitate invocată de reclamanții și și va constata nelegalitatea punctului nr.2794 din Hotărârea de Guvern nr.1016/2005, pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr.977/2002 privind atestarea domeniului public al județului T, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul
de împrejurarea că reclamanții nu au depus la dosar dovezi care să ateste cuantumul cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu, Curtea va respinge cererea acestora de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de nelegalitate invocată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Municipiul T prin Primar, Consiliul Local T, Primăria Municipiului T și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Constată nelegalitatea poziției nr.2794 din Anexa la HG nr.1016/2005 care se referă la trecerea în domeniul public a imobilului situat pe-.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 26.01.2009
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/29.01.09
TEHNORED:/29.01.09
9.ex./SM/emis 7 com.
Se comunică:
- reclamant 1 -, - T,-, jud. T + A,-,. 522,.9, jud. A, la. av.
- reclamant 2 -, - T,-, jud. T + A,-,. 522,.9, jud. A, la. av.
- pârât 1 - MUNICIPIUL T prin PRIMAR, - T, B-dul - nr.1, jud.
- pârât 2 - CONSILIUL LOCAL T, - T, B-dul - nr.1, jud.
- pârât 3 - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, - B,-, Sector 5
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
