Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 2542/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 2542
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
XXX
S-a luat în examinare în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienta împotriva deciziei nr.755 din data de 17 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
La apelul nominal avocat, pentru revizuienta, lipsind intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA C și CONSILIUL LOCAL
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier după care,
Avocat, pentru revizuienta, depune note scrise. Precizează că cererea de revizuire privește decizia Curții de APEL CRAIOVA nr.755/2008.
Curtea pune în discuție inadmisibilitatea cererii de revizuire în raport de dispozițiile art.322 Cod Procedură Civilă.
Avocat, pentru revizuienta, apreciază că în cauză nu sunt incidente prevederile art.322 Cod Procedură Civilă. Arată că Legea contenciosului administrativ prevede un nou caz de revizuire, referitor la situația în care hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor comunitare. Apreciază că cererea este admisibilă, utilă, pertinentă și necesară și că sunt întrunite condițiile prevăzute de normele de drept comunitar.
CURTEA:
Asupra cererii de revizuire de față;
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 4567 din 27.11.2007, a respins excepția de nelegalitate a art. 23 lit. b din HCL 241/2006 emisă de Consiliul Local C, invocată de reclamanta în contradictoriu cu Primarul Municipiului C și Consiliul Local al Municipiului
Prin încheierea de ședință din data de 16.05.2007, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Craiova, s-a dispus sesizarea instanței de contencios administrativ privind soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 23 lit. b din Hotărârea Consiliului Local C nr. 241/2006.
Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu a fost motivată, nefiind respectate dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, nefiind precizate motivele de nelegalitate invocate de parte, opinia părții adverse și nici opinia instanței privind respectiva excepție invocată. De asemenea nu este precizat nici în raport de care act normativ sau dispoziție legală respectivul articol din hotărârea consiliului local este nelegal.
Raportat la dispozițiile art. 66 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală Tribunalul a reținut faptul că respectivele dispoziții privesc atribuțiile primarului nu pe cele ale consiliului local - emitentul actului, instituțiile respective fiind distincte în condițiile legii.
Referitor la pretinsa nelegalitate a dispozițiilor art. 23 lit. b din hotărârea consiliului local raportat la dispozițiile din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prima instanță a reținut faptul că respectivele motive invocate nu privesc nelegalitatea actului administrativ, nu au relevanță juridică în speță și nu își găsesc aplicare în cauză.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta care a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
Un prim motiv de recurs s-a referit la faptul că instanța de fond în mod greșit a reținut că încheierea din 16.06.2007 a Judecătoriei Craiova din dosarul nr- prin care a fost sesizată instanța de contencios administrativ nu este motivată nefiind precizate motivele de nelegalitate invocate de parte, opinia părții adverse și nici opinia instanței.
Astfel, încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ, chiar dacă nu reținut motivele invocate oral de apărătorul său este motivată atât în fapt cât și în drept fiind precizată în această încheiere invocarea în ședința de judecată a excepției de nelegalitate a unei dispoziții dintr-un act normativ de care depindea dezlegarea cauzei la instanța de fond și temeiul de drept în baza căruia instanța de fond a dispus suspendarea cauzei și sesizarea instanței de contencios.
Un al doilea motiv de recurs invocat s-a referit la faptul că în opinia recurentei motivarea instanței este lipsită de temei cu privire la lipsa de aplicabilitate a dispozițiilor articolului 66 din Legea nr. 215/2001, în condițiile în care actul criticat obligă primarul localității să sancționeze contravențional pentru fapta de creștere a păsărilor și animalelor doar pe anumiți cetățeni, respectiv pe cei din zona A, hotărârea consiliului local înțelegând să discrimineze prin aplicarea unui regim contravențional diferențiat pentru cetățeni.
Un alt motiv de recurs a vizat aspectul că instanța de fond în mod netemeinic a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 8 din OUG 21/2002, întrucât prin acest text de lege sunt enumerate limitativ de către legiuitor domeniile în care Comisiile Locale au competență de reglementare prin Regulamente de Gospodărire, domenii între care nu se regăsește și competența de a stabili contravenții la regimul creșterii păsărilor și animalelor și cu atât mai puțin prerogative Consiliilor Locale de a reglementa și sancționa contravențional cetățenii pentru fapte ale acestora ce nu interesează domeniul public, ci exclusiv domeniul privat al cetățenilor.
Un ultim motiv de recurs a privit faptul că instanța de fond în mod greșit a reținut că excepția de nelegalitate nu poate fi întemeiată pe dispozițiile Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, întrucât acestea nu ar avea relevanță juridică în speță și nu și-ar găsi aplicarea în cauză.
Recurenta a arătat că potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 normele de tehnică administrativă se aplică în mod corespunzător și la elaborarea și adoptarea actelor administrative cu caracter normativ emise de autoritățile administrației publice locale, iar dispozițiile art. 23 lit. b din HCL 241/2006 conform cărora constituie contravenție creșterea animalelor și păsărilor în zona Aam unicipiului și fac excepție gospodăriile care obțin avizul organelor sanitar- veterinare, de medicină preventivă și al Primăriei, încalcă dispozițiile art.34 din legea 24/2000 fiind redactat într-o formă atipică, echivocă și imprecisă în raport cu materia răspunderii contravenționale.
Prin decizia nr.755 din 17 aprilie 2008, Curtea de APEL CRAIOVAa respins recursul declarat de reclamanta.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că reclamanta la 16.05.2007 a invocat excepția de nelegalitate a art.23 lit.b din HCL 241/2006 raportat la art.66 din Legea 215/2001, art.8 al OG 21/2002, art.34, art.49 și art.52 din Legea 24/2000
Prin HCL nr.241 a fost aprobat Regulamentul privind stabilirea unor măsuri pentru gospodărirea localității, precum și constatarea și sancționarea faptelor ce constituie contravenții.
S-a mai reținut că în conformitate cu prevederile art.4 alin.1 din Legea 554/2004 modificată prin legea 262/2007, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție.
Din enunțul textului care reglementează modalitatea de soluționare a excepției de nelegalitate, rezultă că această excepție privește numai acte administrative cu caracter individual.
Actul administrativ cu caracter individual se adresează unui subiect de drept individual în timp ce actul administrativ cu caracter normativ reglementează într-un anumit domeniu, instituție, norme de aplicabilitate generală.
Cum actul a cărui nelegalitate se invocă are caracter normativ, acesta nu poate fi examinat prin procedura prevăzută de art.4 din Legea 554/2004 care este aplicabilă doar actelor administrative cu caracter individual, astfel că acțiunea este inadmisibilă.
Împotriva deciziei sus menționate a formulat cerere de revizuire recurenta, solicitând în baza art.327 Cod procedură civilă schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii excepției de nelegalitate.
A invocat că decizia recurată este netemeinică și nelegală deoarece contravine atât legii interne cât și legislației comunitare, respectiv Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
S-a arătat că în conformitate cu prevederile Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, orice persoană are dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a secretului comunicațiilor, că potrivit aceluiași act normativ toate persoanele sunt egale în fața legii și că în art.47 alin.2 se stabilește dreptul la un proces echitabil, public și într-un termen rezonabil, în fața unei instanțe judecătorești, independente și imparțiale, constituite în prealabil prin lege.
S-a menționat că în mod greșit instanța a admis excepția inadmisibilității cererii, invocată de intimată și că astfel a fost lipsită de posibilitatea de a invoca excepția de nelegalitate cu privire la actele administrative cu caracter normativ.
A precizat revizuienta că soluția pronunțată de instanța de recurs se constituie într-o încălcare a dreptului la un proces echitabil și a garanției accesului la justiție, prevăzută de art.6 pct.1 din CEDO, precum și art.47 alin.2 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
Recurenta revizuientă a considerat că instituirea de sancțiuni contravenționale, discriminatorii, fără o perioadă tranzitorie și fără posibilitatea de a recurge legal la obținerea avizelor și autorizațiilor reprezintă, potrivit deciziei CEDO Anghel contra României, o încălcare a dreptului la un proces echitabil.
La data de 30.10.2008, revizuienta a solicitat Curții de APEL CRAIOVA să sesizeze Curtea Europeană de Justiție cu o întrebare preliminară, depunând în acest sens cererea cu întrebările preliminare.
Cererea revizuientei recurente a vizat obținerea unei hotărâri preliminare din partea Curții Europene de Justiție cu privire la interpretarea prevederilor ar.47 alin.2 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care stabilește dreptul la un proces echitabil, public și într-un termen rezonabil, în fața unei instanțe judecătorești, independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege.
Scopul urmărit prin obținerea hotărârii preliminare era acela de a se stabili dacă dispozițiile din legea internă, care ar permite, pe calea promulgării de acte normative, ulterioare sesizării instanțelor de către justițiabili,legiuitorul național să oblige sau să permită instanțelor de judecată să se desesizeze de soluționarea cauzei ce le-a fost încredințate.
Cererea pentru sesizarea cuprindea și solicitarea privind interpretarea art.20 și 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, privind egalitatea în fața legii și interzicerea discriminării de orice fel.
Autorul cererii de întrebare preliminară a solicitat ca interpretarea să vizeze dacă dreptul comunitar permite autorităților publice locale din România un regim special de sancțiuni contravenționale pentru anumite categorii de cetățeni, în funcție de amplasarea proprietăților imobiliare ale acestora, chiar dacă nu există legi naționale în acest sens.
S-a formulat cerere de întrebare preliminară și pentru interpretarea art.7 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, conform căruia orice persoană are dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a secretului comunicațiilor, în sensul de a se preciza dacă dreptul comunitar permite asumarea, din proprie inițiativă și în afara unei prevederi a legii interne de către autoritățile publice locale, a prerogativei de a reglementa regimul de utilizare a proprietății imobiliare private și a prerogativei de a da ordin a agenților proprii de a pătrunde fără mandat judiciar în spațiul proprietății private, spre a constata și sancționa contravențional cetățenii ce se abat de la regimul astfel stabilit, chiar dacă nu sunt aduse lezări terților sau domeniului public.
La termenul din 30 octombrie 2008, din oficiu, Curtea a pus în discuție excepția inadmisibilității cererii de sesizare a și a cererii de revizuire.
Revizuienta recurentă a depus note scrise, prin care a arătat că cererea de sesizare a este admisibilă, că în baza art.234 din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, Curtea de Justiție este competentă să pronunțe hotărâri prealabile privind interpretarea acestui tratat și că atunci când o astfel de cerere este formulată într-o cauză pendinte în fața unei instanțe, ale cărei decizii sunt irevocabile potrivit dreptului intern, acea C sau tribunal va trimite cauza Curții de Justiție.
Examinând cererea de adresare a unei întrebări preliminare Curții Europene de Justiție, se rețin următoarele:
Potrivit prevederilor art.234 din Tratatul Comunității Europene, Curtea de Justiție are competența de a hotărî cu titlu preliminar cu privire la interpretarea Tratatului comunității, validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile comunității și de, interpretarea statutelor organelor, înființate printr-un act al consiliului, în cazul în care statutele respective prevăd acest lucru.
Rezultă din textul citat că procedura hotărârii preliminare instituie posibilitatea organelor jurisdicționale naționale de a adresa întrebări Curții de Justiție, cu ocazia unui litigiu aflat pe rolul acestora.
Judecătorul național este cel care decide dacă întrebarea este relevantă pentru soluționarea litigiului.
Însă, în același timp, judecătorul național are obligația legală de a verifica jurisprudența Curții de Justiție, care constituie izvor de drept.
Din verificarea jurisprudenței Curții de Justiție, Curtea reține că în cauza INOS (CE-302/04, ) s-a pronunțat o hotărâre preliminară în ceea ce privește interpretarea actelor comunității în condițiile în care faptele sunt anterioare aderării unui stat la Uniunea Europeană.
De asemenea, în hotărârea din 15 iunie 1999, cauza Andersson și -Andersson, Curtea a considerat că este competentă să interpreteze tratatul în privința aplicării în noile state membre, cu începere de la data aderării, motivat de aplicabilitatea principiului neretroactivității dreptului comunitar.
În cauza de față, hotărârea nr.241/2006 a Consiliului local C, a cărei nelegalitate s-a invocat pe calea excepției de nelegalitate, a fost adoptată în anul 2006, și ținând seama de practica Curții Europene, care s-a pronunțat cu privire la această chestiune, urmează a fi respinsă cererea de întrebare preliminară, motiv pentru care nu se va solicita Curții de la Luxemburg pronunțarea unei hotărâri preliminare în baza art.234 din Tratatul Comunității Europene.
De altfel și sub aspectul pertinenței și utilității întrebării preliminare, Curtea arată că nu sunt întrunite condițiile pentru sesizarea Curții Europene de Justiție.
Cererea de întrebare preliminară a fost adresată în cursul soluționării unei căi extraordinare de atac, motivele de admisibilitate a unei astfel de căi de atac fiind expres și limitativ prevăzute în Codul d e procedură civilă român, iar în materia contenciosului administrativ prin art.21 alin.2 al Legii 554/2004 s-a adăugat un motiv special de revizuire, și anume pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar.
Așadar, în cadrul cererii de revizuire, judecătorul național poate proceda la analiza hotărârii supuse căii de atac, prin prisma încălcării normelor de drept comunitar, însă în speța de față nu se pune în discuție încălcarea normelor de drept comunitar, întrucât este evident că revizuienta a avut dreptul la un proces public, echitabil și rezonabil, în fața unei instanțe judecătorești.
Revizuienta a solicitat în cererea de întrebare preliminară o serie de chestiuni teoretice, fără a se preciza relevanța acestora în cauza prezentă, ori o astfel de cerere trebuie să fie pertinentă, să aibă relevanță în cauză.
Cu privire la invocarea prevederilor art.6 și 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea arată că în speță nu a avut loc o astfel de încălcare, pentru că nu s-a încălcat dreptul la domiciliu al părții, a avut acces la proces.
Accesul liber la justiție prevăzut atât de CEDO cât și de Constituția României și legislația comunitară dar și de alte legi speciale, a fost asigurat părții, însă în acest context Curtea precizează că noțiunea de acces la justiție nu echivalează cu obligația justiției de a admite cererea părții.
Mai mult decât atât, Curtea menționează că în ceea ce privește actele administrative cu caracter normativ, legiuitorul a stabilit în cuprinsul art.11 alin.4 din Legea 554/2004, că actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.
Față de prevederile acestui text, partea are deschis accesul la justiție pe calea unei acțiuni directe, neîngrădit în timp, calea aleasă însă de parte în litigiul prezent fiind neconformă cu normele legale enunțate, ceea ce nu echivalează cu îngrădirea dreptului la justiție.
Curtea arată că, în baza art.322 alin.1 Cod pr.civilă, cererea de revizuire se poate îndrepta numai împotriva unei hotărâri date împotriva unei hotărâri care evocă fondul.
Ori, în cauza de față decizia nr.755/17.04.2008, împotriva căreia s-a formulat cerere de revizuire, nu evocă fondul și ca urmare excepția inadmisibilității invocate din oficiu de către instanță este întemeiată.
Având în vedere motivele mai sus expuse, în baza art.322 și următoarele Cod pr.civilă, cererea de revizuire a deciziei nr.755 din data de 17 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de sesizare a Curții de Justiție a Comunității Europene, pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta împotriva deciziei nr.755 din data de 17 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008.
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță | JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu |
Grefier, |
Red.jud.
LF/ 2 ex/14.01.2009
Jud.recurs:
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu
