Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 263/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 263/R-CONT
Ședința publică din 24 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
- grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, cu domiciliul ales la avocat, la sediul profesional în Târgu J, str. - - ( Prefecturii) nr. 17, județul G și, domiciliat în B,-, -7,.D,.1,.68, sector 6, împotriva sentinței nr. 1497/CAF din 17 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții COMISIA LOCALĂ A COMUNEI - LEGEA 18/1991, COMISIA JUDEȚEANĂ V- LEGEA 18/1991, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V și COMUNA - PRIN CONSOLIUL LOCAL.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Constatând că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 17.02.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, eliberând constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3234/10.06.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe, Comisia Județeana V Legea 18/1991, în favoarea Tribunalului Vâlcea, pe al cărui rol a fost înregistrată sub nr-.
Obiectul cererii îl reprezintă excepția de nelegalitate a HCL nr. 14/03.09.1999, invocată de reclamanții și.
În motivarea excepției, reclamanții au precizat că hotărârea este nelegală întrucât terenul în suprafață de 624 mp situat în satul a aparținut autorului lor și a făcut parte din patrimoniul CAP.
Prin sentința nr.1497/CAF din 11 noiembrie 2009, Tribunalul Vâlcea - secția comercială și contencios administrativ și fiscal a respins excepția de nelegalitate a HCL nr.14/3.09.1999, cu motivarea de esență că prin aceasta s-a aprobat inventarul domeniului public al comunei, ea reprezentând un act de gestiune publică, exceptat de la posibilitatea cercetării excepției de nelegalitate, potrivit art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004, reclamanții având la dispoziție posibilitatea exercitării unei acțiuni directe în anulare prevăzută de art.23 din Legea nr.213/1998.
Împotriva sentinței în termen legal au formulat recurs reclamanții, care au susținut că actul în cauză nu reprezintă unul de gestiune publică, dar și în această ipoteză ar fi putut face obiectul controlului de legalitate. Prin trecerea terenului în litigiu în domeniul public al localității i se modifică în mod evident regimul juridic, ori un asemenea litigiu este în competența instanțelor de contencios administrativ, fie pe cale directă fie indirectă.
La 15 februarie 2010 s-au înregistrat la dosar concluziile scrise din partea intimatului, care a susținut că excepția de nelegalitate apare ca inadmisibilă.
La termenul de judecată din 17 februarie 2010, Curtea a rămas în pronunțare doar pe inadmisibilitatea cererii reclamanților în raport de principiu securității raporturilor juridice.
Examinând cu prioritate această excepție, Curtea constată următoarele:
Într-adevăr, potrivit disp.art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".
Potrivit normei legale sus menționate, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi verificată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, indiferent de data emiterii actului respectiv. Această dispoziție, însă, contravine dispoz. art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția), ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, din punctul de vedere al dreptului la un proces echitabil și componentelor sale: dreptul la justiție și securitatea raporturilor juridice. posibilitatea de a ataca fără limită în timp un act administrativ unilateral cu caracter individual, s-ar pune în pericol ordinea juridică în sensul că raporturile juridice și cele sociale ordonate de primele pot fi modificate oricând, fiind afectată în acest fel însăși ordinea socială. Or, orice relație socială și orice relație juridică trebuie să aibă un termen suficient pentru a fi, la nevoie, consacrate în justiție, termen dincolo de care nu mai pot interveni modificări prin verificarea legalității sau a altor aspecte ce caracterizează raportul respectiv.
Pornindu-se de la considerentul că unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, rezultă că invocarea în anul 2008 nelegalității CL nr.14/3.03.1999 pe calea excepției prev. de art.4 din Legea nr.554/2004 modificată, afectează siguranța tuturor raporturilor juridice născute din existenta si aplicarea actului administrativ respectiv, efect care, așa cum s-a arătat anterior, afectează însuși dreptul la un proces echitabil consacrat omului prin art.6 dinConvenție. Cum constatarea nelegalitatii unui act administrativ pe calea excepției de nelegalitate nu este echivalentă sancțiunii nulității absolute care afectează un act juridic in raport de toate subiectele de drept si a cărei aplicare este imprescriptibilă, verificarea legalității unui act administrativ individual, cum este cel în speță, calificat eronat de către prima instanță ca fiind unul de gestiune, pe calea excepției, ar înfrânge principul securității raporturilor juridice și, prin acesta, dreptul la justiție și dreptul la un proces echitabil, consacrat de art.6 din Convenție.
Pe de alta parte, norma legală potrivit căreia un act administrativ individual poate fi atacat in justiție pe calea excepției de nelegalitate, chiar daca a fost emis anterior legii care consacra "excepția de nelegalitate", duce la aplicarea retroactiva a legii civile, cu înfrângerea principiului constituțional prevăzută de art. 15 alin. 2 din Constituția României.
România, ca stat membru al Consiliului Europei la al cărui statut a aderat prin Legea nr. 64/1993, are obligația să accepte principiul în virtutea căruia fiecare persoană aflată sub jurisdicția sa trebuie să se bucure de drepturile și libertățile fundamentale ale omului și trebuie să ia masurile necesare transpunerii in practica a recomandărilor Comitetului. În privința dreptului la o buna administrație, Comitetul a adoptat - la data de 20.06.2007 - CM / (2007)7 prin care a aprobat Codul bunei administrații și care obliga administrațiile publice să nu ia măsuri retroactive și să nu aducă atingere drepturilor câștigate ori situațiilor juridice legal constituite, decât în cazuri excepționale, justificate legal, și, respectiv, în împrejurări urgente și de interes public. Aceasta obligație a fost impusa in aplicarea și pentru respectarea principiului securității juridice.
Or, prin Legea nr. 554/2004 si Legea nr. 262/2007, excepția de nelegalitate se aplică retroactiv în privința actelor administrative emise anterior intrării în vigoare a legilor.
Față de cele arătate, instanța este obligată ca, în aplicarea normelor de drept la situațiile de fapt cu a căror judecare este investită, să dea eficiență normelor juridice internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului ce fac parte din dreptul intern, în cazul în care normele naționale contravin primelor și nu sunt mai favorabile, obligație impusă și prin dispozițiile art.20 alin.2 din Constituția României.
În concluzie, Curtea apreciază că excepția invocată de reclamanți, deși admisibilă după norma juridică de drept intern, este inadmisibilă după norma de drept internațional, care este preeminentă, motiv pentru care considerentele primei instanțe vor fi substituite de cele redate anterior, astfel că recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă. Argumentele care stau la baza respingerii recursului constau în esență în reținerea inadmisibilității excepției de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual anterior Legii nr.554/2004 așa cum a fost ea modificată prin Legea nr.262/2007, urmând a fi substituite în acest sens considerentele primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții, cu domiciliul ales la avocat, la sediul profesional în Târgu J, str. - - ( Prefecturii) nr. 17, județul G și, domiciliat în B,-, -7,.D,.1,.68, sector 6, împotriva sentinței nr. 1497/CAF din 17 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții COMISIA LOCALĂ A COMUNEI - LEGEA 18/1991, COMISIA JUDEȚEANĂ V- LEGEA 18/1991, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V și COMUNA - PRIN CONSOLIUL LOCAL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Ingrid
- - - - - -
Grefier,
Red.
TC/7 ex.
25.02.2010
Jud fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
