Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 268/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA Nr.268/CA/2009
Ședința publică din 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman judecător
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ privind pe reclamanții și în contradictoriu cu pârâții, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, PRIMARUL MUNICIPIULUI C N și DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare se prezintă reclamantul asistat de avocat și pârâtul asistat de avocat, lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar cerere de amânare și ulterior cerere de strigarea cauzei la orele 12,00 din partea pârâtului, motivat de condițiile meteorologice și de împrejurarea că apărătorul său are de susținut mai multe cauze pe rolul instanțelor din C
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul reclamantului își susține cererea așa cum a fost formulată în scris. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul pârâtului și menține concluziile expuse la termenul anterior. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra excepției de nelegalitate:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 11374/17.10.2003 la udecătoria Cluj -N, reclamantul a chemat în judecată pârâții, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C-N, DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A JUDEȚULUI C, solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună:
-sistarea oricăror lucrări de construcție asupra imobilului ce se construiește de către pârâți în C-N,- E1, până la soluționarea definitivă a cauzei;
-anularea autorizației de construire nr.1910 din 30.09.2002 eliberată de Primăria municipiului C-N ca fiind emisă fără respectarea prevederilor legale;
-demolarea construcției ridicate de reclamanți la adresa menționată;
-obligarea pârâților la plata unei despăgubiri materiale în sumă de 10.000.000 lei reprezentând distrugerea gardului dintre cele două proprietăți, distrugerea viei, cheltuielile efectuate cu deplasările la organele în drept pentru a încerca reglementarea situației de nelegalitate precum și cheltuielile determinate de consultarea unor specialiști;
-obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Judecătoria Cluj -N prin Sentința civilă nr.10141/2003 pronunțată în dosar nr.11374/2003 a dispusdeclinareapetitului nr.2 din acțiunea introductivă având ca obiect anularea autorizației de construire nr.1910/30.09.2002 emisă de Primăria municipiului C-N, în favoarea Tribunalului Cluj - Secția contencios administrativ și suspendarea cauzei în baza art.244 pct.1 Cod pr.civilă.
Tribunalul Cluj prin Sentința civilă nr.26/21.01.2005 pronunțată în dosar nr.944/2004 arespins acțiuneaformulată de reclamant împotriva pârâților, sentință recurată, iar prin Decizia civilă nr.1914/2005 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr.4045/2005 s-a admis recursul reclamantului, dispunându-se casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin considerentele deciziei s-a reținut că în cadrul rejudecării instanța de fond va dispune efectuarea unei noi expertize tehnice pentru a stabili dacă și în ce măsură susținerile reclamantului referitoare la autorizația de construire și construcția edificată de pârâți se confirmă, urmând a se administra orice alte probe care se impun pentru a lămuri cauza sub toate aspectele.
În rejudecare, prin Sentința civilă nr.274/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- (nr. format vechi 4774/2005) a fostadmisă excepția prescripției dreptului la acțiuneinvocată de pârâți și, în consecință, a fostrespinsă acțiunea reclamantuluiavând ca obiect anularea autorizației de construcție nr.1910/2002 eliberată de PRIMARUL MUNICIPIULUI C- A fost admisă excepția invocată din oficiu privind inadmisibilitatea petitului formulat de reclamant având ca obiect anularea avizului sanitar nr.4695/3310/1.08.2002 emis de DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A JUDEȚULUI
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Cluja reținut că în cauză sunt incidente disp.art.5 din Legea nr.29/1990, în sensul că reclamanții au solicitat instanței anularea actului administrativ cu depășirea termenului legal.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, care i-a adus critici de nelegalitate sub aspectul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune, arătând că sub acest aspect există putere de lucru judecat și nu s-au respectat indicațiile instanței de casare.
Prin Încheierea nr.1365/2007 pronunțată la data de 02.07.2007 Curtea de Apel Cluj Na scos cauza de pe rol și a trimis-o pentru continuarea judecății la Curtea de APEL ALBA IULIA ca urmare a deciziei nr. 3024/26.06.2007 a ICCJ prin care s-a admis cererea de strămutare.
Recursul a fost admis prin Decizia nr.541/CA/03.12.2007 a Curții de APEL ALBA IULIA, care a casat hotărârea atacată și areținut cauza pentru evocarea fondului.
În motivarea acestei decizii curtea a reținut că sentința atacată este supusă casării, fiind dată cu încălcarea deciziei instanței de recurs-prin decizia civilă nr.1914/2005 pronunțată în cauză Curtea de Apel Cluj în recurs a supus analizei sentința nr.26/2005 a Tribunalului Cluj prin care a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâți încă din primul ciclu procesual. Prima instanță de recurs a desființat hotărârea nu pentru incorecta soluționare a excepției, ci pentru că a constatat necesitatea completării probațiunii pe fondul cauzei. Se deduce din motivarea Curții de Apel Cluj că sub aspectul soluționării excepției prescrierii dreptului la acțiune hotărârea atacată nu comportă critici, fiind legală, de vreme ce se dau indicații pe fond instanței de rejudecare. S-a apreciat că au fost încălcate dispozițiile deciziei de casare,care potrivit art.315 (1) Cod pr. civilă, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe.
*
Cu ocazia rejudecării cauzei, prin înscrisul depus la dosar la data de 23 iunie 2009, intimații pârâți și au invocat excepția de nelegalitate aart.2 și Cap.I din Anexa 1 la Ordinul nr. 536/1997 al Ministerului Sănătății, solicitând instanței de judecată:
-să se dispună prin încheiere înregistrarea unui nou dosar având ca obiect excepția de nelegalitate și suspendarea prezentului litigiu și să suspende prezentul litigiu în temeiul art.4 alin.1 Legea nr. 554/2004,
- să admită excepția de nelegalitate a art.2 și Cap.I din Anexa 1 la Ordinul nr. 536/1997 al Ministerului Sănătății în temeiul art.4 alin.4 din Legea nr. 554/2004.
În motivarearată că reclamantul a solicitat anularea Avizului Sanitar 4695/3310/01.08.2002 datorită nerespectării dispozițiilor referitoare la însorire din Ordinul nr. 536/1997 al Ministerului Sănătății, ordin emis în baza dispozițiilor prevăzute de Legea 3/1978 privind asigurarea sănătății populației, dispoziții obligatorii atât pentru unitățile publice și private, precum și pentru întreaga populație a țării, în temeiul Hotărârii Guvernului 244/1997 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății.
Or, Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sănătății populației a fost abrogat prin art.44 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Totodată nici Legea 3/1978 nu a prevăzut și nici Legea 95/2006 nu prevede vreo competență pentru Ministerul Sănătății de a decide și de a reglementa norme metodologice în domeniul construcțiilor de locuințe.
Prin întâmpinare, recurentul a solicitat respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate.
Curtea apreciind că actul administrativ al cărui nelegalitate se solicită a se constata pe cale de excepție, are legătură cu cauza și depinde soluționarea acesteia de soluția dată asupra excepției, în temeiul art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004 a dispus prin Încheierea din data de 06.09.2009suspendarea soluționării cauzei, sesizând Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal cuexcepția de nelegalitatea art.2 și cap. I din Anexa 1 din Ordinul nr. 536/1997 al Ministerului Sănătății invocată de intimații și.
*
Pentru soluționarea excepției de nelegalitate s-a format dosarul nr-.
Procedând la soluționarea excepției de nelegalitate se constată următoarele:
Obiectul prezentei excepții îl constituie unact administrativ unilateral cu caracter normativadoptat înainte de intrarea în vigoare a Legii 554/2004 modificată prin Legea 267/2007.
. Conform art. 4 alin. 1 și 2 din Legea 554/2004 modificată prin Legea 267/2007:
" (1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă nici unei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze.
(2) Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ".
Art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, care constituie sediul materiei pentru excepția de nelegalitate, nu poate fi interpretat în mod izolat, ci doar în mod sistematic, prin corelare cu celelalte dispoziții ce au incidență în privința controlului legalității actelor administrative, inclusiv cele ale art. 11 alin. 4 din lege.
Or, potrivit legii anterior individualizate, legalitatea unui act administrativ poate fi cercetată pe două căi: pe caleaofensivă, prin intermediul promovării unei acțiuni și pe cale defensivă, adică prin invocarea unei excepții.
Atât acțiunea cât și excepția sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, singurele competente să verifice legalitatea actelor administrative, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituție (care amintește despre controlul judecătoresc al actelor administrative, fără să distingă între calea acțiunii și cea a excepției).
Trebuie menționat faptul că, în situația în care este vorba despre o acțiune, Legea nr. 554/2004, modificată, distinge între actele administrativeindividualeși celenormative, în sensul că, numai pentru celeindividuale, există un termen de introducere a acțiunii la instanța de contencios administrativ (art. 11 alin. 1-3), în timp ce actele normative pot fi atacate prin acțiune judiciară, fără limită de timp (art. 11 alin. 4).
Reglementarea expresă a excepției de nelegalitate pentru actele administrativeindividualea fost necesară pentru că, spre deosebire de acțiune,excepția este imprescriptibilă, ea putând fi invocată oricând. Din acest motiv, în contextul în care acțiunea directă împotriva unui act administrativ individual este supusă unor termene, legiuitorul a fost nevoit să reglementeze în mod expres excepția de nelegalitate privind aceleași acte administrative individuale, care să poată fi ridicată oricând.
Dimpotrivă, pentruactele administrative normative, întrucât nu există nici un termen pentru promovarea acțiunii judiciare, nu era nevoie de o reglementare expresă a imprescriptibilității, când este vorba despre excepția de nelegalitate.
Cu alte cuvinte, pentru actele administrative normative, nu doar excepția de nelegalitate, ci și acțiunea directă sunt imprescriptibile.
Într-o atare situație, se aplică principiul general de drept, conform căruia tot ceea ce este permis pe cale de acțiune, este permis și pe cale de excepție și în consecință excepția de nelegalitatepoate fi invocată și cu privire la actul normativ.
II. Excepția invocată de reclamanți vizează două tipuri de critici:
- prima critică vizează nelegalitatea 536/1997 raportat la Legea 3/1978 și HG 244/1997, acte normative în temeiul cărora a fost emis ordinul
- cea de a doua critică vizează nelegalitatea 536/1997 raportat la Legea 95/2006 și HG 1718/2008, acte normative care au abrogat, la un moment ulterior Legea 3/1978 și HG 244/1997
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea 554/2004 legalitatea actului urmează a fi stabilită prin raportare ladispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
Ca urmare instanța de contencios are de verificat concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând cont de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. 5 din Constituție și art. 4 alin. 3 din Legea 24/2000 republicată. Din această perspectivă, evenimentele legislative ulterioare nu pot avea efecte asupra legalității ci asupra momentului până la care actul normativ rămâne în vigoare.
Față de aceste considerente, critica privitoare la nelegalitatea 536/1997 raportat la Legea 95/2006 și HG 1718/2008, evenimente legislative ulterioare emiterii sale, va fi înlăturată ca lipsită de relevanță față de obiectul cererii.
III. Analiza legalității art.2 și cap. din Anexa 1 la 536/1997 urmează a se face prin raportare la Legea 3/1978 și HG 244/1997, acte normative în temeiul cărora a fost emis ordinul.
Petenții susțin că nici Legea 3/1978 și nici HG 244/1997 nu au prevăzut vreo competență pentru Ministerul Sănătății de a decide și de a reglementa norme metodologice în domeniul construcțiilor de locuințe, nemulțumirea lor vizând cu precădere art. 2 din cap 1 chiar dacă au înțeles să critice dispozițiile din întreg capitolul.
Instanța reține că art. 2 la care fac referire petenții este parte integrantă a Cap. I al Anexei la 536/1997.
Astfel, Ordinul Ministrului Sănătății nr. 536 din 23.06.1997 prevede:
"1. Se aprobă Normele de igienă și recomandările privind mediul de viață al populației, anexate, care fac parte integrantă din prezentul ordin.
2. Normele de igienă sunt obligatorii, potrivit legii, pentru toate unitățile din sistemul public și privat, precum și pentru întreaga populație.
3. Nerespectarea normelor de igienă privind mediul de viață al populației atrage răspunderea disciplinară, administrativ-materială, civilă ori, după caz, penală, în sarcina persoanelor vinovate de abaterile săvârșite.
4. O dată cu aprobarea prezentului ordin se abrogă ordinele ministrului sănătății nr. 623/1973, nr. 399/1974, nr. 981/1994 și nr. 1.935/1996.
5. Direcția generală a medicinii preventive și promovare a sănătății din Ministerul Sănătății, direcțiile sanitare județene și a municipiului B, inspectoratele de sănătate publică județene și al municipiului B, ministerele cu rețea sanitară proprie, în colaborare cu Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului și structurile sale teritoriale și cu administrația publică locală, vor aduce la îndeplinire dispozițiile prezentului ordin."
Anexa la acest ordin cuprindeNORME DE ȘI RECOMANDĂRI
privind mediul de viață al populațieiiar Capitolul 1 se numește "Norme de igienă referitoare la zonele de locuit" și are următorul conținut:
Art. 1- Terenurile destinate amplasării și dezvoltării localităților trebuie să asigure protecția populației împotriva surpărilor și alunecărilor de teren, avalanșelor și inundațiilor, emanațiilor sau infiltrațiilor de substanțe toxice, inflamabile sau explozive, poluării mediului, să dispună de posibilități de alimentare cu apă, de îndepărtare și neutralizare a apelor meteorice, a apelor uzate și a reziduurilor, precum și de dezvoltare normală a zonei verzi, de recreere și odihnă.
Art. 2- Amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minimum 1 1/2 ore zilnic, la solstițiul de iarnă, a tuturor încăperilor de locuit. Distanța dintre clădiri trebuie să fie mai mare sau cel puțin egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte, pentru a nu se umbri reciproc.
Art. 3- La stabilirea amplasamentelor clădirilor de locuit se vor preciza și amplasamentele următoarelor dotări tehnico-edilitare:
a) platforme organizate pentru depozitarea recipientelor de colectare a gunoiului menajer (în cazul în care nu au fost prevăzute camere speciale de depozitare în interiorul clădirii); suprafața de depozitare a platformelor se va dimensiona pe baza indicelui maxim de producere a gunoiului și a ritmului de evacuare a acestuia; nu se recomandă proiectarea și amenajarea de platforme prea mari, care implică ocuparea unor suprafețe de teren cu alte destinații (spații verzi etc.) și care pot genera ușor disconfort și insalubritate; platformele se vor amenaja la distanțe de minimum 5 de ferestrele apartamentelor din blocurile de locuințe și pot fi cuplate cu instalații pentru bătut covoare;
b) spații amenajate pentru jocul copiilor, luându-se în calcul câte 1,32teren de fiecare locuitor;
c) spații amenajate pentru gararea și parcarea autovehiculelor populației din zona respectivă, situate la distanțe de minimum 10 de ferestrele camerelor de locuit; în aceste spații sunt interzise activitățile de reparații și întreținere auto;
d) zone verzi de folosință generală, luându-se în calcul minimum 2 - 2,22teren/locuitor (în afara parcurilor publice).
Art. 4- Unitățile de mică industrie, comerciale și de prestări servicii, care pot crea riscuri pentru sănătate sau disconfort pentru populație prin producerea de zgomot, vibrații, mirosuri, fum, gaze toxice sau iritante etc. se amplasează în clădiri separate, la distanță de minimum 15 de ferestrele locuințelor. Distanța se măsoară între fațada locuinței și perimetrul unității. Pentru unitățile sus-menționate se vor asigura mijloacele adecvate de limitare a nocivităților, astfel încât să se încadreze în normele din standardele în vigoare.
Art. 5- La parterul clădirilor de locuit se pot amenaja unități comerciale și de prestări servicii, precum și camere speciale de depozitare a reziduurilor solide sau alte spații gospodărești - anexe ale locuințelor (garaje, spălătorii, uscătorii etc.), cu condiția ca acestea să nu constituie, prin funcționarea lor, riscuri pentru sănătatea populației sau să nu creeze disconfort; în acest scop, se vor asigura măsurile și mijloacele necesare pentru limitarea nocivităților, astfel ca acestea să se încadreze în normele din standardele în vigoare. În interiorul clădirilor cu mai multe locuințe se pot amenaja, în cadrul acestora, mici unități de servire a publicului (birouri, cabinete), cu condiția să nu producă riscuri pentru sănătate sau disconfort.
Art. 6- Zonele necesare odihnei și recreerii se amplasează în locuri care prezintă cele mai avantajoase elemente e, cum sunt: păduri, suprafețe de apă, relief variat și altele. În zonele de odihnă și recreere se interzice amplasarea:
a) întreprinderilor care, prin activitatea lor, produc zgomot, vibrații sau impurifică apa, aerul, solul;
b) unităților zootehnice;
c) unităților de transporturi;
d) stațiilor de epurare a apelor uzate și a depozitelor controlate de deșeuri solide.
Art. 7- În cadrul amenajării și dotării zonelor destinate odihnei și recreerii trebuie să se asigure:
a) instalații de alimentare cu apă potabilă;
b) -uri publice și locuri pentru colectarea deșeurilor;
c) colectarea și îndepărtarea apelor uzate prin instalații de canalizare, locale sau zonale, a căror construcție și exploatare să evite poluarea factorilor de mediu.
Art. 8- Între întreprinderile industriale, care pot polua factorii de mediu sau produce zgomot și vibrații, și teritoriile protejate învecinate, se asigură zone de protecție sanitară. Prin teritorii protejate, în sensul prezentelor norme, se înțelege: zonele de locuit, parcurile, rezervațiile e, zonele de interes balneoclimateric, de odihnă și recreere, instituțiile social-culturale și medicale, precum și unitățile economice ale căror procese tehnologice necesită factori de mediu lipsiți de impurități.
Art. 9- fizice (zgomot, vibrații, radiații ionizante și neionizante), substanțele poluante și alte nocivități din aerul, apa și solul zonelor locuite nu vor putea depăși limitele maxime admisibile din standardele de stat în vigoare.
Art. 10- Zonele de protecție sanitară se stabilesc, ca formă, mărime și mobilare, pe baza studiilor de impact asupra sănătății populației și mediului înconjurător.
Art. 11- În cazul în care prin studiile de impact nu s-au stabilit alte distanțe, distanțele minime de protecție sanitară, recomandate între zonele protejate și o serie de unități care produc disconfort și unele riscuri sanitare, sunt următoarele:
Aceste unități se vor amplasa în afara arterelor de mare circulație, respectându-se aceleași condiții de distanță. Aceste distanțe pot fi modificate pe baza studiilor de impact avizate de institute specializate.
Art. 12- Suprafețele de teren incluse în zonele de protecție sanitară pot fi exploatate agricol, cu excepția culturilor de plante utilizate în scop alimentar sau furajer, care, prin fixarea sau concentrarea de substanțe poluante (plumbul și compușii de plumb, fluorul și compușii săi, pesticide greu degradabile etc.), pot fi vătămătoare pentru om sau animale.
Art. 13- În interiorul zonei de protecție sanitară se interzice amplasarea oricăror obiective, cu excepția celor destinate personalului de întreținere și intervenție.
Art. 14- Obiectivele economice care, prin natura activității lor, pot polua atmosfera și pentru care nu există mijloace tehnice eficace de reținere a poluanților și de reducere a emisiilor, se amplasează în zonele destinate industriilor poluante.
Art. 15- Unitățile care, prin specificul activității lor, necesită protecție specială (spitale, centre de sănătate, creșe, grădinițe, școli, biblioteci, muzee etc.) se vor amplasa în așa fel încât să li se asigure o zonă de protecție de minimum 50 față de locuințe, de arterele de circulație sau de zonele urbane aglomerate.
Art. 16- pentru creșterea animalelor în curțile persoanelor particulare (de cel mult 5 capete porcine și 5 capete bovine) se amplasează la cel puțin 10 de cea mai apropiată locuință învecinată și se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului sau disconfort vecinilor.
Art. 17- Amplasarea obiectivelor economice cu surse de zgomot și vibrații și dimensionarea zonelor de protecție sanitară se vor face în așa fel încât în teritoriile protejate nivelul acustic echivalent continuu (), măsurat la 3 de peretele exterior al locuinței la 1,5 înălțime de sol, să nu depășească 50 dB(A) și curba de zgomot 45. În timpul nopții (orele 22,00 - 6,00), nivelul acustic echivalent continuu trebuie să fie redus cu 10 dB(A) față de valorile din timpul zilei.
Pentru apartamente, nivelul acustic echivalent continuu (), măsurat în interiorul camerei cu ferestrele închise, nu trebuie să depășească 35 dB(A) și curba de zgomot 30 în timpul zilei; în timpul nopții (orele 22,00 - 6,00), nivelul echivalent continuu trebuie redus cu 10 dB(A) față de valorile din timpul zilei.
Pentru școli (săli de clasă) nivelul acustic echivalent continuu (), măsurat în interiorul clasei cu ferestrele închise, să nu depășească 35 dB(A) și curba de zgomot 30. Aceste valori sunt obligatorii și pentru alte unități de învățământ și biblioteci.
Art. 18- sanitari care trebuie să fie respectați la proiectarea și execuția locuințelor sunt:
- Suprafața minimă a unei camere = 10 2
- Suprafața minimă a bucătăriei = 52
- . sub plafon = 2,60
.
. principale de locuit și bucătăriile trebuie prevăzute cu deschideri directe către aer liber - uși, ferestre -, care să permită o ventilație ă suficientă.
în centrul camerelor principale și al bucătăriei trebuie să fie suficient pentru a permite, în zilele senine, activitățile normale fără a se recurge la lumina artificială.
ă trebuie asigurată prin prevederea prizelor de aer exterior, prin evacuarea aerului prin conducte verticale cu tiraj și prin păstrarea liberă a unui spațiu de 1 cm sub ușile interioare.
tehnice și toboganul de deșeuri solide se izolează acustic și se prevăd cu posibilități de acces pentru curățare și decontaminare periodică.
, planșeele și puțul ascensorului trebuie izolate împotriva zgomotelor și vibrațiilor.
Sistemul de încălzire trebuie să asigure temperatura minimă medie de 18ș Celsius, cu diferențe în funcție de utilizarea încăperii:
- baie, - 22ș C
- cameră de zi - 20ș
- dormitoare - 18ș
Art. 19- . interioară trebuie să satisfacă următoarele condiții:
- să permită circulația comodă a copiilor, persoanelor în vârstă și handicapate, prin culoare de minimum 1,20 lărgime, să nu existe trepte inutile între camere, planuri înclinate, să fie iluminat suficient etc.;
- să asigure separarea pe funcțiuni, împotriva propagării zgomotelor, mirosurilor, vaporilor;
- să izoleze camerele de locuit de încăperile de serviciu, unde se pot produce zgomote, mirosuri, vapori;
- să permită deschiderea comodă a ușilor interioare.
și -urile nu vor fi amplasate deasupra camerelor de locuit.
interioare și dotările cu echipamente nu trebuie să creeze riscuri de accidente.
Art. 20- Materialele folosite în construcția, finisarea și dotarea locuințelor se aleg astfel încât să nu polueze aerul interior, cu atenție la formaldehidă, azbest și radon, și să asigure izolarea hidrotermică și acustică corespunzătoare; o atenție deosebită este recomandată la proiectarea și construcția blocurilor de locuințe, în ceea ce privește orientarea camerelor față de vânturile dominante, de curenții locali de aer, care se produc în ansamblurile de construcții înalte, și față de însorirea maximă din timpul verii; se recomandă izolarea acustică a fiecărei camere față de camerele învecinate din aceeași locuință, față de locuințele învecinate și față de zgomotul produs de instalațiile aferente locuinței sau clădirii.
Analiza Legii 3/1978 relevă faptul că Ministerul Sănătății este abilitat conform art. 83 lit. să îndrume și să controleze întreaga activitate de asigurare a condițiilor de igienă a mediului de viață și muncă, scop în careelaborează și supune spre aprobare normele de igienă, răspunde de aplicarea și respectarea strictă a acestora pe întreg teritoriul țării.Mențiuni în același sens se regăsesc și în cuprinsul art. 2 pct. 3 din HG 244/1997 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății .
Art. 82 alin. 2 din Legea 3/1978 prevede căprin normele de igienă se stabilesc condițiile de asigurarea a calității apei, aerului și solului, de igienă la locul de muncă și în unitățile de folosință publică, de protecție sanitară a alimentelor, surselor și instalațiilor de alimentare cu apă potabilă, de prevenire a contaminării radioactive, de salubritate a localităților, unităților socialiste, mijloacelor de transport în comun și locuințelor, de îndepărtare și neutralizare a apelor uzate și a reziduurilor solideîn timp ce art. 89 alin. 1 prevede că unitățile de proiectare sunt obligate ca la elaborarea studiilor și proiectelor pentru orice fel de construcții să adopte soluții tehnice eficiente pentru aplicarea normelor de igienă, de tehnica securității muncii și de protecția mediului înconjurător, în vederea prevenirii îmbolnăvirilor și accidentelor.
Analiza acestor texte legale ne permite să conchidem că Ministerul Sănătății era abilitat să elaboreze norme de igienă iar acesteainfluențeazăși activitatea de proiectare și realizare a construcțiilor, inclusiv a celor de locuit.
După cum lesne se poate observa din analiza textelor cuprinse în Cap. I al Anexei la 536/1997 acestea cuprind mențiuni legate de amplasamentul diferitelor construcții, în funcție de destinația lor, prin indicarea unor limite externe (ca și distanțe) sau interne (ca și suprafață a încăperilor) minime necesare pentru a evita nocivitățile de orice fel la adresa sănătății populației.
Art. 2 la care fac referire în mod expres petenții, stabilește repere obiective minimale pentru evitarea umbririi încăperilor clădirilor cu destinație de locuință, motivat de împrejurarea că lipsa însoririi de minim 1 și ore pe zi constituie un factor de risc pentru sănătate și nicidecum din considerente de urbanism.
Ministrul sănătății nu a depășit limitele de reglementare care i-au fost conferite de lege atunci când a stabilit aceste distanțe, întrucât ocrotirea sănătății este imposibil de realizat în lipsa unor bariere spațiale între clădirile cu destinația de locuințe și factorii nocivi de orice fel.
Așadar măsurile dispuse în Cap. I al Anexei la 536/1997 au la bază abilitarea legală și nu depășesc limitele consacrate de actele normative cu forță juridică superioară, în vigoare la momentul emiterii lui, sens în care excepția de nelegalitate invocată urmează a fi respinsă.
Față de soluția de respingere adoptată de instanță, petenții urmează să plătească suma de 2.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, conform art. 274 Cod pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nelegalitate aart.2 și cap. I din Anexa 1 la Ordinul nr. 536/1997 al Ministerului Sănătățiiinvocată de petenții și cu domiciliul în C N-,. 32, jud. C în contradictoriu cu intimații cu domiciliul în C N-, jud. C și Ministerul Sănătății cu sediul în B,--3, sector1.
Obligă petenții să plătească suma de 2.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.12.2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Tehnored.
8 ex./18.12.2009
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman
