Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 3109/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3109
Ședința publică din 2 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Eleonora Gheța Maria Hrudei
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de către reclamantul - împotriva Sentinței civile nr. 1887 din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și MUNICIPIUL C-N, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 18 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 25 noiembrie 2009 și ulterior pentru termenul de astăzi.
CURTEA
Prin încheierea pronunțată la 15 mai 2009 în dosar nr-, Judecătoria Cluj -N, investită inițial cu o plângere contravențională formulată de, a sesizat Secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Cluj cu soluționarea excepției de nelegalitate a nr.271/1997 modificată prin nr.492/2001, excepție invocată de petiționar, judecătoria suspendând soluționarea cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate.
Tribunalul Cluj, prin Sentința civilă nr.1887/2009 pronunțată în dosar nr-, a respins excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate și a respins și excepția de nelegalitate a nr.271/97 și nr.492/2001 invocată de reclamantul.
În motivarea sentinței a arătat că excepția de inadmisibilitate este nefondată având în vedere conținutul art.4 din Legea nr.554/2004, așa cum a fost modificată, reținând faptul că această dispoziție legală nu face distincție între actele administrative normative și cele individuale și nici nu este interzisă în mod expres invocarea excepției de nelegalitate cu privire la actele administrative normative.
În ceea ce privește excepția de nelegalitate a celor două hotărâri de consiliu local, tribunalul a reținut că nr.OUG195/2002 și Regulamentul de aplicare a acestei ordonanțe, ca acte normative superioare, nu se suprapun peste conținutul acestor hotărâri de consiliu local. În acest sens se arată că nr.OUG195/2002 se referă la respectarea normelor de circulație pe drumurile publice, în timp ce hotărârile de consiliu au fost adoptate pentru a respecta poziționarea locurilor de parcare și pentru a exista posibilitatea unei fluențe a cetățenilor pe trotuarele de pe străzile din municipiul C-
S-a concluzionat că Poliția rutieră constată contravențiile pe drumurile publice în timp ce Poliția comunitară poate constata contravenții în alte materii care nu se intersectează cu legi, ordonanțe sau hotărâri de guvern, iar hotărârile de consiliu au fost adoptate în domeniul de activitate stabilit prin Legea nr.215/2001, astfel că nu este incident art.2 alin.2 al nr.OG2/2001.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul solicitând, în principal admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului a arătat că prin hotărârile de consiliu a căror nelegalitate s-a invocat s-au încălcat prevederile art.2 alin.2 din nr.OG2/2001 întrucât oprirea/staționarea și respectiv parcarea autovehiculelor sunt reglementate de art.63-65 din nr.OUG195/2002 și, respectiv, de art.141-146 din regulamentul de aplicare a nr.OUG195/2002, iar prevederile hotărârilor contestate se suprapun cu aceste dispoziții legale.
În plus, se mai susține că este de competența exclusivă a polițiștilor rutieri constatarea și sancționarea contravențiilor privind circulația rutieră, iar prevederile din cele două hotărâri cu privire la sancționarea și constatarea contravențiilor de către agenți din cadrul Poliție comunitare sunt nule de drept.
În opinia recurentului, instanța de fond nu a analizat cererea în raport cu dispozițiile art.4 alin.2 din Legea nr.554/2004 astfel că se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul arată că tribunalul a analizat o altă hotărâre de consiliu local, respectiv 531/1999 și nu cea atacată, neanalizând cauza prin prisma motivelor invoca, respectiv de suprapunere a reglementărilor din art.II art.1 din C- nr.492/2001 cu reglementările din nr.OUG195/2002.
Se mai motivează că în mod greșit instanța de fond a menționat că nr.492/2001 a fost adoptată pentru poziționarea locurilor de parcare, întrucât din preambulul acestei hotărâri rezultă că altul a fost motivul adoptării ei.
Intimatul Consiliul local al municipiului C-N nu a depus întâmpinare.
Curtea,analizând recursul declarat, reține următoarele:
Așa cum rezultă din conținutul plângerii contravenționale, reclamantul- recurent a invocat excepția de nelegalitate a nr.271/1997 modificată prin nr.492/2001 prin raportare la dispozițiile art.2 alin.5 din nr.OG2/2001.
Din conținutul nr.271/1997 (20 dosar fond) rezultă că prin aceasta se stabilesc nivelul despăgubirilor pentru ocuparea fără forme legale a domeniului public cu panouri publicitare și a despăgubirilor pentru parcarea pe trotuarele de pe artere din zona centrală a municipiului, menționate în anexa ce face parte integrantă din hotărâre.
În preambulul acestei hotărâri se face trimitere la Legea nr.69/1991 și nr.OUG22/1997, fără nici o referire la fapte care constituie contravenții.
Prin urmare, în ceea ce privește nr.271/1997 nu se poate reține că aceasta este nelegală în raport cu dispozițiile art.2 alin.5 din nr.OG2/2001, pe de o parte pentru că în nr.271/1997 nu sunt reglementate contravenții, iar pe de altă parte pentru că nr.OG2/2001 este un act normativ care nu exista la data adoptării acestei hotărâri de consiliu local.
În ceea ce privește precizarea făcută în fața tribunalului în sensul de a se constata incidența excepției de nelegalitate a nr.492/2001, respectiv art.II art.1 și art.V, în considerarea acelorași dispoziții ale art.2 alin.2 din nr.OG2/2001 și prin raportare la dispozițiile art.63-65 nr.OUG195/2002 și la art.141-146 din Regulamentul de aplicare a acestei ordonanțe, Curtea reține că această hotărâre de consiliu local a fost adoptată la 29 noiembrie 2001, moment în care nu era în vigoare nr.OUG195/2002. Acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial nr.958/28.XII.2002 și a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2003, potrivit art.118.
Prin urmare legalitatea sau nelegalitatea nr.492/2001 nu poate fi analizată în raport cu dispozițiile art.63-65 ale nr.OUG195/2002 întrucât acest act normativ nu exista la data adoptării nr.492/2001.
La data adoptării nr.492/2001 era în vigoare Decretul nr.328/1966 și Regulamentul nr.328/1966 pentru aplicarea acestui decret. Regulile privind parcarea și staționarea autovehiculelor sunt cuprinse la lit.F din secțiunea a II-a (art.37 - art.42).
Dar chiar și în situația în care legalitatea nr.492/2001 ar fi analizată în raport cu acest act normativ, nu se poate reține ca fiind întemeiată excepția de nelegalitate întrucât așa cum în mod întemeiat s-a reținut în motivarea hotărârii pronunțată de tribunal, cele două hotărâri de consiliu au fost adoptate în domeniul de activitate decurgând din atribuțiile reglementate de Legea nr.215/2001, respectiv, art.38 alin.2 lit.n și art.46 menționate în mod expres în Hotărârea nr.492/2001.
Nu este reală nici susținerea că instanța de fond ar fi analizat o altă hotărâre de consiliu local.
În consecință, Curtea apreciază că în raport de considerentele menționate anterior, nu pot fi reținute criticile formulate în recurs referitoare la competențele Poliției rutiere sau a celei comunitare.
Reținând că legalitatea unui act administrativ se cercetează în raport cu actele normative în vigoare la data adoptării actului și că reclamantul recurent se raportează la acte normative ulterioare adoptării hotărârilor de consiliu local, Curtea reține că sunt nefondate motivele de recurs formulate, astfel că recursul va fi respins în baza art.312 alin1. proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr. 1887 din 19.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red.EG
Dact./5ex.
15.12.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Eleonora Gheța Maria Hrudei
