Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 3185/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3185
Ședința publică din 9 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTORI: Maria Hrudei, Floarea Tămaș Gabriel Adrian
---
GREFIER: -
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de către reclamanta DIN ROMÂNIA - LOCALĂ, împotriva Sentinței civile nr. 764 din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalului Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată COMUNA prin PRIMAR, privind și pe intimatul - emitent al actului administrativ CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La data de 8 decembrie 2009 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea reclamantei recurente din România, Locală, pe care solicită instanței a le avea în vedere la soluționarea recursului.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 2 decembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.764/25.03.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr- s-a respins excepția de nelegalitate a HCL 58/26.08.1999, 9/21.03.2006 și 9/22.02.2007 formulată de reclamanta din România - Locală, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Comuna și Consiliul Local al com..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 12.05.2008, Judecătoria Turdaa dispus sesizarea Tribunalului Cluj -Secția Mixtă de contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în vederea soluționării excepției de nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta Locală a invocat excepția de nelegalitate a HCL nr. 58/26.08.1999, nr. 9/21.03.2006 și nr. 9/22.02.2007, având ca obiect aprobarea inventarului domeniului public al com..
În susținerea acestei excepții de nelegalitate, a arătat reclamanta că prin hotărârile Consiliului Local menționate anterior s-a aprobat inventarul domeniului public al com., în anexa 48 poziția 103, respectiv anexa 1 poziția 98 și anexa 1 poziția 97 figurând și cimitirul reformat cu suprafața de 3,41 ha.
Cimitirul reformat a fost înscris în CF 28, prev. la, cu nr. 296/1, 296/2, 296/3, 296/4, 297 și 298 în favoarea Bisericii e Locale în întregime, de la localizare și, potrivit notării de la 9 s-ar fi transmis în favoarea pârâtului Statul Român în CF 766. În această carte funciară nu s-a transmis însă întreg corpul de avere ci imobile independente ca urmare a unei defalcări și care se regăsesc la -94, 97-106, având o suprafață cumulată de 6920 mp. Diferența de 32562 mp reprezintă suprafața cimitirului, care nu a fost niciodată preluată faptic sau folosită de Statul Român și care, din eroare, nu a mai fost reînregistrat la CF 28 în favoarea vechiului proprietar. Consiliul Local al com. a trecut ilegal cimitirul reformat în domeniul public, în condițiile în care dreptul de proprietate publică nu a fost dobândit prin vreunul din modurile prevăzute de lege.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Statul Român, prin Consiliul Local a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate.
În motivare, a arătat pârâtul că, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998, din domeniul public al comunelor fac parte și cimitirele comunale, iar dreptul de proprietate al imobilului în litigiu s-a făcut prin chiar efectul legii.
Prin sentința civilă nr. 1665/2008 Tribunalul Cluja admis excepția de inadmisibilitate invocată de pârât prin întâmpinare si a respins excepția de nelegalitate invocată.
Prin decizia civilă nr. 3013/2008 Curtea de APEL CLUJa admis recursul declarat de din România- Locală împotriva sentinței civile nr. 1665 din 26.09.2008 a Tribunalului Cluj, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, cauza a fost reînregistrată sub nr-.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că excepția de nelegalitate a HCL 58/26.08.1999, 9/21.03.2006 și 9/22.02.2007 este nefondată, din următoarele considerente:
Prin HCL contestate pe calea excepției de nelegalitate, pârâtul a trecut în domeniul public cimitirul reformat, în suprafață de 32562 mp.
Contrar susținerilor reclamantei, tribunalul a constatat că acest imobil a fost trecut în domeniul public al com., ca urmare a exproprierii, modalitate prevăzută de dispozițiile art. 7 lit. c din Legea nr. 213/1998.
Astfel, cimitirul reformat a fost înscris în CF 28, prev. la cu nr. 296/1, 296/2, 296/3, 296/4, 297 și 298 în favoarea Bisericii e Locale. Conform notației de la 9, imobilul de sub nr. 284, 296/1, 296/2, 296/3, 296/4, 297 și 298, deci și cimitirul reformat, a fost trecut în proprietatea Statului Român, în baza hotărârii de expropriere. Este real că acest imobil urma să fie înscris în CF 766 în favoarea Statului Român și că, dintr-o eroare, în această carte funciară nu mai apare cimitirul reformat, dar această omisiune nu poate lipsi de efecte hotărârea de expropriere și nici mențiunea de sub B9 din CF 28.
Prin urmare, imobilul din cauză fiind transmis în proprietatea Statului Român ca efect al exproprierii, hotărârile contestate apar ca fiind legale, date cu respectarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 213/1998.
În consecință, având în vedere considerentele expuse anterior, tribunalul a constatat că excepția de nelegalitate invocată este nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamanta DIN ROMÂNIA - LOCALĂ solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii în întregime a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea motivelor de recurs, au fost învederate următoarele:
HCL nr.58/26.08.1999, HCL nr.9/21.03.2006 și HCL nr.9/22.02.2007, prin care s-a aprobat inventarul domeniului public al comunei, sunt acte administrative unilaterale cu caracter individual care încalcă prevderile Constituției României și ale Legii nr.213/1998.
Cimitirul, a fost înscris în CF nr.28, nr.296/1, 296/2, 296/3, 296/4, 297 și 298 în favoarea Bisericii e Locale și conform înscrierii de la B9, s-a transmis în favoarea pârâtului Statul Român, în CF 766.
În acest CF insă nu s-a transmis intreg corpul e avere ci doar imobile independente ca urmare a unei defalcări conform notației de la 3, și care se regăsesc la poziția -94, 97-106, având o suprafață cumulată de 6.920 mp.
Diferența de suprafață de 32.562 mp. reprezintă suprafața cimitirului care nu a fost niciodată predat faptic sau folosit de statul român și care din eroare nu a mai fost reinregistrat in CF 28 in favoarea vechiului proprietar.
Niciodată statul român nu a preluat in fapt sau indrept cimitirul, ci el a rămas in proprietatea reclamantei și in administrarea acesteia.
In mod greșit instanța de fond a stabilit că cimitirul reformat a fost trecut in proprietatea statului român prin hotărârea de expropriere menționată, in CF 28.
De altfel, aceste aspecte nu țin de rezolvarea excpeției de neleglaitate ci de soluționarea cauzei de către instanța de fond - Judecătoria Turda -singura ținută să stabilească existența sau inexistența dreptului de proprietate al reclamantei asupra cimitirului reformat.
Intimatul Statul român nu invocă dobândirea dreptului de proprietate asupra cimitirului reformat prin hotărârea de expropriere menționată în CF, ci arată că a dobândit dreptul de proprietate asupra cimitirului prin efectul legii, ca urmare a includerii acestuia în domeniul public al comunei, recunoscând implicit faptul că hotărârea de expropriere nu include și cimitirul reformat și că omisiunea care s-a produs in CF 28, vizează notația de sub B9 unde apare intregul imobil ca fiind expropriat.
Cele trei hotărâri de consiliu local prin care s-a aprobat inventarul domeniului public al comunei au fost date cu încălcarea aprev.art.7 din Lege anr.213/1998, întrucât pentru ca cimitirul reformat să poată fi inclus in domeniul public al comunei era necesar ca dreptul de proprietate publică să fi fost dobândit în unul din modurile prevăzute expres și limitativ de art.7 din Lege anr.213/1998.
Or, consiliul local a trecut cimitirul reformat in domeniul public, fără ca dreptul de proprietate publică să fi fost dobândit prin vreuna din modalitățile prevăzute de lege.
Au fost încălcate de asemenea, prin cele trei hotărâri disp.art.135 pct.6 din Cnstituția româniei, care statuează imperativ că proprietate aprivată ste in condițiile legii inviolabilă.
În plus, art.481 civ. prevede că nimeni nu poate fi obligat să-și cedeze proprietatea decât pentru cauză de utilitate publică, reluându-se astfel prevederile art.41 pct.3 din Constituție.
A accepta că un bun poate deveni proprietate publică prin simpla trecere in domeniul public, fără vreun titlu, contravine caracterului absolut și inviolabil al dreptului de proprietate motiv pentru care in temeiul art.304 pct.9 pr.civ. se impune admiterea recursului.
Intimatul Statul român prin Comuna, legal citat a depus intâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În apărare, a arătat că pornind de la actuala reglementare legală a proprietății publoice, realizat atât princonstituție cât și prin legile 18/1991, nr.215/2001 respectiv 213/1998, proprietatea publică poate fi definită ca fiind "totalitatea bunurilor mobile și imobile care aparțin statului sau unităților administrativ teritoriale, în regim de drept public și care prin natura lor sunt afectate de utilități publice, sunt de uz sau interes public.
Bunurile aparținând domeniului public sunt supuse unui regim special, regim care are ca scop să pună la dispoziția interesului general bunurile de care este nevoie, să păstreze bunurile pentru scopul în vederea căruia au fost afectate și să inlesnească folosirea lor în conformitate cu scopul pentru care au fost afectate.
Aceste bunuri sunt absolut necesare funcționării continue și regulate a servciilor publice, și ca atare în directă legătură cu interesele generale și publice.
Cele trei hotărâri ale consiliului local având ca obiect aprobarea inventarului domeniului public al comunei, au fost emise in aplicarea Legii nr.213/1998, cu respectarea constituției României.
Potrivit criteriului modului de determinare bunurile domeniului public se clasifică in: bunuri ale domeniului public nominalizate de constituție, bunuri ale domeniului public nominalizate de legi și bunuri ale domeniului public nominalizate de autoritățile administrației publice, în baza criteriilor stabilite de constituție și legi.
Potrivit art.7 lit.f din Legea nr.213/1998, dreptul de proprietate publică poate fi dobândit prin orice alte moduri prev. de lege ori această lege stabilește in mod expres faptul că cimitirele aparțin domeniului public.
Art.135 din Constituție, statuează într-adevăr asupra inviolabilității proprietății private, insă acest articol face mențiuni privitoare la proprietatea publică și apartenența acesteia statului, sau unităților adminsitrativ teritoriale.
Mai mult, alin.5 al aceluiași articol, enumeră bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietății publice, printre acestea incluzându-se și alte bunuri stabilite prin lege, categorie in care se regăsește și imobilul ce face obiectul acțiunii.
Analizând motivele de recurs prin prisma dispozițiilor art. 304, 304 ind. 1, 312 Cod proced. civilă, Curtea reține următoarele:
Prin HCL nr.58/26.08.1999 - anexa 48, poziția 103, HCL nr.9/21.03.2006 - anexa 1, poziția 98 și HCL nr.9/22.02.2007 - anexa1, poziția97, s-a aprobat inventarul domeniului public al comunei.
Cimitirul, înscris în CF nr.28, nr.296/1, 296/2, 296/3, 296/4, 297 și 298 în favoarea Bisericii e Locale, apare, în foaia B, de proprietate, la poziția de la, ca fiind transmis în favoarea pârâtului Statul Român, în CF 766.
Potrivit susținerilor recurentei, în acest CF nu a fost transmis întregul corp de avere ci doar imobile independente, ca urmare a unei defalcări conform notației de sub și care se regăsesc la nr. de ordine -94, 97-106, având suprafața de 6.920.
Recurenta afirmă faptul că, dintr-o eroare, suprafața de 32.562. care reprezintă suprafața cimitirului, deși nu a fost niciodată folosită de Statul Român, nu a fost reînscrisă în CF 28 în favoarea Bisericii e Locale.
Se constată într-o prima ordine de idei faptul că, în speță, se invocă o pretinsă eroare de evidențiere cadastrală, eroare care însă nu poate fi analizată pe calea unei excepții de nelegalitate ci doar, eventual, pe calea unei acțiuni în rectificare CF, potrivit 7/1996.
Este real faptul că, pentru ca cimitirul reformat să poată fi inclus în domeniul public al comunei era necesar ca dreptul de proprietate publică să fi fost dobândit în unul din modurile prevăzute expres și limitativ de art.7 din Legea nr.213/1998 respectiv: pe cale naturală, prin achiziții publice, prin expropriere, prin acte de donație, prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului în domeniul public, prin alte moduri prevăzute de lege.
În speță, cele trei acte administrative contestate au evidențiat ca făcând parte din domeniul public al com., cimitirul reformat, cu o suprafață de 3.41 ha.
Potrivit art. art.1 din Legea nr.213/1998, "dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ teritoriale asupra bunurilor care potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau de interes public iar potrivit art.3 alin.4 " domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau interes public național ori județean".
Punctul III din anexă precizează că "domeniul public al comunelor .este alcătuit din următoarele bunuri " printre acestea la poziția 10 fiind menționate expres cimitirele orășenești și comunale.
Rezultă deci că, în măsura în care imobilul în litigiu nu a fost în fapt expropriat, contrar mențiunii din CF 766, nerectificată, el a trecut în domeniul public al comunei în temeiul legii, așa cum de altfel au trecut și celelalte cimitire ale cultelor existente în localitate: ortodox, evreiesc, penticostal ( poz. 99, 100, 101 din HCL 9/2006.
Nu se poate astfel reține încălcarea art. 135 din Constituție respectiv a art. 480 și urm. Cod civil, hotărârile de Consiliu Local contestate fiind date cu deplina respectare a dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii lor.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta DIN ROMÂNIA - LOCALĂ împotriva Sentinței civile nr. 764/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta DIN ROMÂNIA - LOCALĂ împotriva Sentinței civile nr. 764/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Maria Hrudei, Floarea Tămaș Gabriel Adrian
- - - - ---
GREFIER
-
RED.MH/MB
21.12.09/5 ex.
jud.fond:
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș Gabriel Adrian
