Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 3462/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 3462
Ședința publică din 22.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții G și în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ B, UNITATEA FITOSANITARĂ B, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și GUVERNUL ROMÂNIEI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.10.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi, 22.10.2009.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 19.01.2009, în dosarul nr-, aflat pe rolul Tribunalului Bacău - Secția Civilă, reclamanții și G au invocat excepția de nelegalitate Anexei 3 la HG nr. 1705/2006, în ceea ce privește includerea în Grupa 8, sub nr. 35712, apartamentului în care locuiesc împreună cu familia, situat în comuna Podu T, județul B, în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală () B, Unitatea Fitosanitară B și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea excepției de nelegalitate, reclamanții au arătat că, prin Anexa 3 la HG nr. 1705/2006 sunt inventariate o serie de bunuri imobile situate pe teritoriul Județului B care, în concepția autorilor, se încadrează în categoria bunurilor care îndeplinesc condițiile impuse de art. 136 alin 3 din Constituția României și art. 3 alin. 2 din Legea nr. 213/1999, pentru aparține proprietății publice a statului.
Referitor la dispozițiile constituționale invocate, reclamanții au menționat că, în mod neîndoielnic, legea fundamentală condiționează apartenența la proprietatea publică anumitor bunuri de împrejurarea ca acestea din urmă, în cazul în care nu sunt cele expres enumerate de Constituție, să fie stabilite de legea organică.
Or, legea organică vizată de Constituție este Legea nr. 213/1998 care stabilește la art. 3 alin. 2 că fac parte din domeniul public al statului, pe lângă bunurile limitativ enumerate de Constituție, bunurile prevăzute la pct. 1 din anexa la Legea nr. 213/1998, precum și alte bunuri de interes public național, declarate ca atare de lege.
Reclamanții au susținut că apartamentul pe care solicită să le fie vândut de către pârâți nu se află printre bunurile de interes public enumerate de Constituție și nici printre cele declarate ca atare de Legea nr. 213/1998, astfel că, în mod clar, prin Anexa nr. 3 la HG nr. 1705/2006 se adaugă în mod nepermis la lege.
De asemenea, s-a afirmat că în mod evident includerea apartamentului în discuție în lista bunurilor aparținând domeniului public al statului este operațiune nelegală, în condițiile în care acest imobil, astfel cum reiese din actele dosarului, face parte din imobilele vizate de art. 7 al Legii nr. 85/1992.
În final, reclamanții au solicitat sesizarea Curții de APEL BUCUREȘTI în vederea excepției de nelegalitate și suspendarea soluționării cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă excepției invocate.
Pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Baf ormulat răspuns la excepția de nelegalitate invocată de reclamanți, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă acesteia, în temeiul disp. art. 4 și art. 10 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motivat de faptul că, dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 se aplică doar în cazul actelor administrative individuale, iar nu și în cazul celor având caracter normativ,
Pe fondul cauzei, pârâta făcut următoarele precizări:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat obligarea pârâților Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B și Unitatea Fitosanitară B să le vândă locuința de serviciu în care locuiesc, în calitate de chiriași, situată în comuna Podu T, Județul B, aparținând domeniului public al statului și aflat în administrarea B, conform HG nr. 1705/2006 privind inventarierea bunurilor din domeniul public al statului - anexa 3 - înregistrată la poziția 35712, cod clasificare 8.29.06.
Locuința de serviciu este situată în același imobil cu Laboratorul de prognoză și avertizare Podu T (Centrul pentru Protecția ) aflat în subordinea tehnică și profesională B -
În temeiul art. 3 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia: "Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin. 4 din Constituția României, și cele prevăzute la pct. din Anexa, precum și din alte bunuri de uz sau interes public național, declarate ca atare prin lege".
De asemenea, în temeiul art. 10 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului se poate face numai prin Hotărârea Guvernului României pentru motive bine fundamentate din punct de vedere juridic de către instituția care are în administrare, în speță de către către B, cu condiția ca în legile speciale să nu existe prevederi legale care să interzică acest lucru.
Or, în acest caz există interdicția stipulată de art. 7 alin. 9 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, care precizează: "Locuințele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical didactic, altor specialiști sau personalului Ministerului d Interne, nu se vând".
Prin sintagma "altor specialiști" se înțelege, în cazul pârâtei B, ingineri specialiști care își desfășoară activitatea în teritoriu.
Invocarea de către reclamanți faptului că, în HG nr. 548/1999, care se referă la inventarul domeniului public al comunelor, orașelor și județelor, nu se regăsesc în lista orientativă și locuințele de serviciu, este netemeinică și nelegală, neavând legătură cu situația de drept locuinței de serviciu.
Prin încheierea pronunțată la data de 02.03.2009 Tribunalul Bacău - Secția Civilă dispus respingerea excepției inadmisibilității sesizării instanței de contencios administrativ, sesizarea curții de apel cu soluționarea excepției de nelegalitate Anexei nr. 3 la HG nr. 1705/2006 și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Privitor la inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, tribunalul a reținut că actul a cărui nelegalitate este contestată reprezintă un act administrativ individual, astfel cum este definit prin art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 și nu este prevăzut în categoria actelor menționate la art. 5 din acest act normativ.
-și opinia în ceea ce privește excepția de nelegalitate, tribunalul a reținut că, includerea locuinței în discuție în sfera domeniului public de interes național este nelegală, întrucât nu s- făcut dovada sau interesului public al clădirii în care se află această locuință, care este nefolosită și nici nu a fost folosită ca Laborator de prognoză și avertizare.
La Curtea de Apel Bacău, Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, cauza având ca obiect excepția de nelegalitate fost înregistrată sub nr-, iar în calitate de pârât fost citat și Guvernul României, emitentul actului administrativ contestat.
Prin întâmpinarea formulată la data de 13.04.2009 - pârâtul Guvernul României solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată, susținând, în esență, următoarele:
HG nr. 1705/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată conform prevederilor art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 20 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările ulterioare.
La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și cele ale HG nr. 50/2005, proiectul actului administrativ fiind avizat de către Ministerul Justiției și Consiliul Legislativ.
Deoarece dispozițiile Legii nr. 213/1998, în baza cărora s- emis actul administrativ contestat, prevăd faptul că prin hotărâre de Guvern se aprobă inventarele bunurilor din domeniul public al statului, HG nr. 1705/2006 nu are efect constitutiv de drept de proprietate.
Prin această hotărâre de Guvern nu se delimitează proprietatea statului de proprietatea privată persoanelor fizice sau juridice de drept privat, ci se stabilește doar regimul juridic diferențiat numai pentru bunurile statului, hotărârea neavând niciun efect asupra proprietății private a altor persoane.
Prin urmare, actul administrativ atacat nu vatămă niciun drept al reclamanților, deoarece potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998 acesta nu are natură constitutivă de drepturi.
Pârâtul Guvernul României a depus la dosarul cauzei și documentația care a stat la baza emiterii HG nr. 1705/2006, potrivit art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prin Sentința nr. 72/2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal s- dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI, în temeiul disp. art. 4 alin. 1 raportat la art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art. 158 Cod procedură civilă.
Pentru hotărî astfel, instanța a reținut că disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, stabilesc sesizarea, pentru soluționarea excepției de nelegalitate, instanței de contencios administrativ competente, iar dispozițiile art. 10 alin. ultim din acest act normativ stabilesc competența alternativă, recunoscând reclamantului dreptul de opțiune între instanța de la domiciliul său și cea de la domiciliul pârâților.
În cauză, reclamanții, ca părți care au invocat excepția de nelegalitate, și-au exercitat dreptul de opțiune în sensul sesizării Curții de APEL BUCUREȘTI cu soluționarea excepției de nelegalitate, astfel că se impune declinarea competenței în favoarea acestei instanțe.
La Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII Contencios Administrativ și Fiscal, cauza fost înregistrată sub nr-.
În ședința publică din data de 15.10.2009, pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că această calitate revine emitentului actului administrativ contestat, respectiv pârâtului Guvernul României, precum și excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate.
Curtea, examinând cu prioritate, conform disp. art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, reține următoarele:
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".
Actul administrativ atacat - HG nr. 1705/2006 - are caracterul unui act administrativ unilateral cu caracter individual, întrucât atestă bunurile care fac parte din domeniul public al statului, bunuri aflate în administrarea instituțiilor publice și individualizate în anexele la acest administrativ.
Prin urmare, natura actului atacat justifică admisibilitatea excepției de nelegalitate, în condițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel că excepția inadmisibilității invocată de pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice va fi respinsă ca neîntemeiată.
Aceeași soluție se impune și în privința excepției lipsei calității procesuale pasive pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că hotărârea contestată fost adoptată de Executiv, astfel cum reiese din Nota de fundamentare care însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Finanțelor Publice, instituție care realizează centralizarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului, potrivit prevederilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.
Legitimarea procesuală pasivă pârâtului este justificată și de faptul că, imobilul în litigiu, situat în comuna Podu T, județul B, figurează în evidența Ministerului Finanțelor Publice - Direcția de reglementare și control activelor statului, la categoria "Bunuri de patrimoniu", având codul d identificare 35712, astfel cum rezultă din extrasul de pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor Publice (fila 36, dosar nr-).
În consecință, excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice va fi respinsă ca neîntemeiată.
Analizând pe fond excepția de nelegalitate invocată de reclamanți, Curtea reține următoarele:
În cadrul procedurii reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ investită cu soluționarea unei excepții de nelegalitate este abilitată să verifice doar concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară, în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice actelor normative consacrat de art. 1 alin. 5 din Constituție și de art. 4 alin. 3 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, iar nu în raport cu pretinsă încălcare a exercițiului unui drept dobândit anterior de către partea care invocă excepția.
HG nr.1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului fost adoptată conform prevederilor art. 108 din Constituția României și art. 20 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile art. 20 din Legea nr. 213/1998 prevăd că, inventarul bunurilor din domeniul public al statului se întocmește, după caz, de ministere, de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și de autoritățile publice centrale care au în administrare asemenea bunuri. acestui inventar se realizează de către Ministerul Finanțelor Publice și se supune spre aprobare Guvernului.
Prin HG nr. 1705/2006 fost inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, iar în Anexa 3 la această hotărâre figurează înscris imobilul înregistrat la Ministerul Finanțelor Publice sub nr. 35712, aflat în administrarea Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, imobil din care face parte locuința ocupată de reclamanți, în privința căreia au formulat cerere de cumpărare în temeiul Legii nr. 85/1992 și Legii locuinței nr. 114/1996.
Potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin. 4 din Constituția României și cele prevăzute la pct. din Anexă, precum și d in alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege.
Dispozițiile art. 136 alin. 5 din Constituție și art. 11 din Legea nr. 213/1998 prevăd că bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, ele putând fi date numai în administrare, în condițiile legii, instituțiilor publice.
Imobilul în litigiu aparține domeniului public al statului și se află în administrarea Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Această împrejurare este dovedită cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv Adresa nr. 905/07.02.2006 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B, prin care s-au comunicat situația statistică terenurilor la data de 31.12.2004, unde la poziția 4 figurează Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale cu terenuri pe raza județului care aparțin domeniului public al statului, precum și situația fondului funciar în profil teritorial la nivelul comunei Podu T, unde, pe codul 4 - proprietatea publică aparținând statului - figurează și cu Centrul de Protecție al Podu T (Laboratorul de prognoză și avertizare) cu suprafața de 0,23 ha curți - construcții. (filele 51-56, dosar nr. 1405/2005).
Temeiul legal al dreptului de administrare deținut de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală este reprezentat de Ordinul nr. 313/T/12.09.1972 emis de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor, depus în copie la dosarul cauzei (fila 75, dosar nr. 1405/2005).
În aceste condiții, Curtea constată că în mod legal figurează înregistrat în inventarul bunurilor din domeniul public al statului, aflat în administrarea Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, imobilul situat în comuna Podu T, județul B, neexistând niciun element de nelegalitate prevederilor Anexei 3 la HG nr. 1705/2006.
Prin acest act administrativ fost respectate dispozițiile Legii nr. 213/1998, care prevăd faptul că, prin hotărâre de Guvern se aprobă inventarele bunurilor din domeniul public al statului.
HG nr. 1705/2006 nu realizează delimitare proprietăților statului de proprietatea privată persoanelor fizice sau juridice de drept privat, astfel că susținerile reclamanților în sensul că, prin anexa nr. 3 la acest act administrativ "se adaugă în mod nepermis la lege", sunt neîntemeiate.
În concluzie, pentru considerentele de fapt și de drept evidențiate, Curtea urmează să dispună, în temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Respinge excepția de nelegalitate invocată de reclamanții G și, ambii cu domiciliul în comuna Podu T, județul B în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ B, cu sediul în B, str. - - nr. 20, județul B, UNITATEA FITOSANITARĂ B, cu sediul în B, STR. - nr. 1, județul B, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 și GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr. 1, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2009
PREȘEDINTE GREFIER
- - ---
Red.EI
Tehnored.CB/ 8 ex.
04.11.2009
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
