Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 37/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 37/F-
Ședința publică din 05 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Diana Ungureanu judecător
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 164 alin 2 și art. 165 din Ordinul nr. 1987/2005, emis de Ministerul Transporturilor, invocată de petenta, cu sediul în comuna, sat, județul A, în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ - ARR, cu sediul în B,-, sector 1, ARR - AGENȚIA, cu sediul în P, str - -, 12, B, 1, județul A, MINISTERUL TRANSPORTURILOR, cu sediul în B,-, sector 1, AGENȚIA PENTRU SERVICIILE SOCIETĂȚII INFORMAȚIONALE (succesor al ), cu sediul în B,-, sector 2.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat - pentru petentă și consilier juridic - pentru intimatul Ministerul Transporturilor, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar s-au depus concluzii scrise de către ARR.
Reprezentantul Ministerului Transporturilor depune la dosar întâmpinare, comunicând o copie apărătorului petentei.
Instanța pune în discuție excepția privind lipsa de obiect, respectiv faptul că ordinul atacat și-a încetat aplicabilitatea la data de 13 noiembrie 2006 și excepția de inadmisibilitate a acțiunii, în sensul că ordinul contestat este un act administrativ cu caracter normativ, ambele excepții fiind invocate de Ministerul Transporturilor.
Reprezentantul Ministerului Transporturilor își susține excepțiile, așa cum au fost formulate și motivate în întâmpinare.
Apărătorul petentei solicită respingerea acestor excepții ca neîntemeiate.
Instanța acordă cuvântul și pe fondul cauzei.
Apărătorul petentei solicită admiterea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art.164 (2) și 165 din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr.1987/18 noiembrie 2005, acestea fiind contrare OUG nr.109/2005, act normativ cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea căruia a fost emis, potrivit principiului ierarhiei și forței juridice a actelor normative.
Reprezentantul Ministerului Transporturilor solicită respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată.
CURTEA:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 22.06.2007, intimata-pârâtă, în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art.164 (2) și 165 din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr.1987/18 noiembrie 2005 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, act administrativ cu caracter normativ.
În motivare, se susține că Ordinul nr.1987/2005 a fost adoptat în baza art.13 din nr.OG19/1997 privind transporturile, al art.69 din nr.OUG109/2005 privind transporturile rutiere și al art.5 (4) din nr.HG412/2004 privind organizarea și funcționarea, însă actul normativ care constituie cadrul general pentru organizarea, efectuarea și asigurarea desfășurării transporturilor rutiere de persoane și mărfuri este OUG nr.109/2005 și că dispozițiile art.164 (2) și 165 din Ordinul nr.1987/2005 sunt contrare nr.OUG109/2005, act normativ cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea căruia a fost emis, potrivit principiului ierarhiei și forței juridice a actelor normative.
Se susține că dispozițiile art.164 (2) și 165 din Ordinul nr.1987/2005 sunt nelegale pentru că:
- încalcă prevederile art.34 alin.1 și 2 din nr.OG109/2005 care prevăd că durata de valabilitate a licențelor de execuție este de 3 ani, egală cu durata Programului de transport care se aprobă de Consiliul județean; licențele de execuție sunt valabile, iar programul de transport în derulare, nu pot fi retrase licențele decât pentru fapte culpabile, deci ca sancțiune, cu consecința atribuirii traseului.
- încalcă dreptul de a exercita o activitate economică, drept câștigat sub imperiul unui act normativ în vigoare, în condițiile în care exercitarea unei activități economice în condițiile legii, este garantată de Constituție.
Susține intimata că, la data aprobării Programului de transport și a ședinței de atribuire era în vigoare Ordinul nr.1842/2001, modificat și completat prin Ordinul nr.215/2004 și nr.552/2005, că nr.1842/2001, prin art.32 (5) a prevăzut posibilitatea grupării traseelor și atribuirii ca grupă de traseu și posibilitatea asocierii operatorilor de transport cu scopul de a asigura parcul auto necesar pentru efectuarea tuturor curselor, iar acest Ordin nu a avut un text în care să se prevadă că dacă un operator de transport se retrage din asociație, licențele de traseu se retrag și celuilalt operator de transport, chiar dacă asigură parcul necesar și că traseul va fi scos la atribuire.
Prin încheierea din data de 26.09.2007, pronunțată în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, s-a dispus sesizarea Curții de APEL PITEȘTI - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal pentru soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art.162 alin.2 și art.165 din ordinul nr.1987/2005 emis de Ministrul Transporturilor, excepție ridicată de.
La termenul din 23.01.2008, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități, apreciind că în prezenta cauză are calitate procesuală pasivă Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale (), întrucât, potrivit dispozițiilor art.5 din nr.OUG25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările și completările ulterioare: "Autoritatea Națională pentru reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, finanțată integral din venituri proprii, preia atribuțiile specifice în domeniul radiocomunicațiilor, comunicațiilor audiovizuale, echipamentelor radio și echipamentelor terminale de comunicații electronice, inclusiv din punct de vedere al compatibilității electromagnetice, exercitate de Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației, care se desființează".
Se invocă de asemenea dispozițiile art.1 din nr.OUG73/2007 statuează că: "Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale, denumită în continuare se organizează și funcționează ca instituție publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, în scopul implementării și operării la nivel național a sistemelor informatice ale administrației publice centrale ce furnizează servicii publice destinate guvernării prin mijloace electronice."
La termenul din 23.01.2008 au fost introduși în cauză Ministerul Transporturilor, ca emitent al ordinului atacat, și.
Sub aspectul calității procesuale pasive, Curtea reține că, având în vedere, pe de o parte, că fostul a avut calitate procesuală pasivă în dosarul având ca obiect anularea parțială a Metodologiei de atribuire a traseelor și curselor cuprinse în Programul de transport județean, ca urmare a responsabilităților sale în ceea ce privește atribuirea prin procedura electronică a traseelor cuprinse în Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic național, iar, pe de altă parte, că, potrivit dispozițiilor nr.OUG25/2007 și ale nr.OUG73/2007, atribuțiile specifice în domeniul operării la nivel național a sistemelor informatice ale administrației publice centrale, ce furnizează servicii destinate guvernării prin mijloace electronice, ale fostului au fost preluate de Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale, această din urmă Autoritate, iar nu, este instituția publică care urmează a fi citată în prezenta excepție de nelegalitate.
La data de 28.02.2008, a depus note de ședință, solicitând, în principal, respingerea excepției de nelegalitate a nr.1987/2005 ca inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004 referitoare la caracterul actului administrativ, la data emiterii acestuia și la modalitatea de sesizare a instanței și, în subsidiar, ca nefondată, deoarece prevederile art.164 (2) și art.165 din nr.1987/2005 sunt legale, fiind emise în conformitate cu dispozițiile art.38^1 și ale art.64 din nr.OUG109/2005, modificată și aprobată prin legea nr.102/2006 privind transporturile rutiere.
La data de 05.03.2008, Ministerul Transporturilor a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei de obiect, întrucât prin nr.1987/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.092 din 05.12.2005, au fost aprobate Normele privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora. Se arată că acest ordin și-a încetat aplicabilitatea, la data de 13 noiembrie 2006, prin intrarea în vigoare a dispozițiilor nr.1892/2006 privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora.
De asemenea, prin aceeași întâmpinare a fost invocată și excepția inadmisibilității, arătându-se că potrivit art.4 din legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, numai actele administrative cu caracter individual pot fi supuse controlului instanțelor judecătorești pe calea excepției de nelegalitate. Or, în speță, ordinul contestat de reclamant este act administrativ cu caracter normativ, motiv pentru care nu poate forma obiectul excepției de nelegalitate, reglementate de art.4 din legea contenciosului administrativ, nefiind întrunite condițiile de admisibilitate.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, pe de o parte, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004 referitoare la caracterul actului administrativ, la data emiterii acestuia și la modalitatea de sesizare a instanței.
Cu ocazia soluționării excepției de nelegalitate, se cercetează concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, potrivit principiului ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art.1 alin.(5) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
Abrogarea actului administrativ cercetat pe calea excepției de nelegalitate nu produce efecte în privința legalității sale, ci cu privire la momentul până la care acesta produce efecte juridice.
Prin urmare, este admisibilă excepția de nelegalitate invocată cu privire la un act administrativ unilateral, deși acesta era abrogat la data invocării excepției, iar instanța competentă are obligația de a cenzura legalitatea actului administrativ unilateral abrogat, dacă în temeiul acestuia a fost emis actul care formează obiectul cauzei în care s-a ridicat excepția și de actul contestat pe cale de excepție depinde soluționarea litigiului pe fond.
În ceea ce privește caracterul de act administrativ cu caracter normativ al Ordinului atacat, Curtea reține că modificarea art.4 din Legea nr.554/2004 prin Legea nr.262 din 19 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr.510 din 30 iulie 2007, care a restrâns sfera excepției de nelegalitate la actele administrative unilaterale cu caracter individual, este ulterioară sesizării instanței cu excepția de nelegalitate, formulată la data de 22.06.2007 (fila 32 din dosarul nr- al Înaltei Curți) și prin urmare inaplicabilă cauzei.
Și în ceea ce privește data emiterii actului atacat, Curtea constată că aceasta este ulterioară intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, excepția de nelegalitate fiind și din acest punct de vedere, ca și din punctul de vedere al modalității de învestire a instanței, admisibilă.
Pe fond, excepția de nelegalitate se vădește a fi însă neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În speță se invocă neconcordanța actului atacat cu nr.OUG109/2005, care în cap.V, Transportul rutier de persoane, la art.34 prevede:
1. Transportul rutier public de persoane prin servicii regulate pe un traseu național se poate efectua de către operatorii de transport rutier numai pe baza licenței de traseu eliberată de către autoritatea competentă, perioada de valabilitate a acesteia fiind de 3 ani.
2. Transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic județean și interjudețean se efectuează pe baza programului de transport, perioada de valabilitate a acestora fiind de 3 ani.
Pe de altă parte, art.164 (2) din Ordinul nr.1987/2005 prevede că: "în situația în care asociația de operatori de transport se desființează sau unul sau mai mulți membrii asociați se retrag din aceasta, licențele de traseu pe care asociația le deține se retrag, iar traseele respective vor fi atribuite în cadrul primei ședințe de atribuire ulterioară".
De asemenea, art.165 prevede că: "în situația în care operatorul de transport sau asociația de operatori de transport renunță sau i se retrag licențele de traseu eliberate până la data intrării în vigoare a prezentelor norme, traseele care compun grupa respectivă se vor atribui distinct la următoarea ședință de atribuire".
Prevederile art.164 (2) și art.165 din nr.1987/2005 sunt legale, fiind emise în conformitate cu dispozițiile art.381și ale art.64 din nr.OUG109/2005, modificată și aprobată prin Legea nr.102/2006 privind transporturile rutiere.
Este adevărat că nr.OUG109/2005 prevede la cap.V, Transportul rutier de persoane, la art.34, că perioada de valabilitate a licenței este de 3 ani, însă este evident că această valabilitate este subordonată condiției existenței entității căreia licența i-a fost atribuită. Nu se poate vorbi despre o licență valabilă, în condițiile în care entitatea căreia i-a fost emisă nu mai există.
Astfel, art.164 alin.2 și art.165 din nr.1987/2005 nu încalcă un drept câștigat sub imperiul prevederilor nr.1842/2001 cu modificările ulterioare, așa cum în mod eronat arată intimata autoare a excepției, întrucât prevederile art.4 din nr.1987/2005 prin care se abrogă nr.1842/2001 cu modificările și completările ulterioare, cu respectarea dispozițiilor art.10 (1) coroborate cu cele ale art.11 (3) din Legea nr.24/2000 cu modificările ulterioare.
În speță, nu autoarea excepției este cea care a câștigat vreun drept, ci Asociația din care ea făcea parte și care, în conformitate cu contractul de asociere înregistrat la sub nr.32/17.05.2005, avea ca scop asigurarea numărului necesar de autovehicule active și de rezervă în vederea efectuării traseelor atribuite.
Astfel, licența pentru grupa de trasee nr.35 Asociației 86B a fost eliberată ca urmare a atribuirii publice din data de 03.06.2005. Oferta 62, grupa de trasee 35, traseele 126, 127 și 128 fost solicitată de Asociația 86B și atribuită Asociației 86B, asociație din care face parte autoarea excepției de nelegalitate și Transporturi Conform rezultatelor validate și afișate și la data prezentelor concluzii pe site-ul figurează ca și câștigătoare a ofertei 62 Asociația 86 B, și nu
Nu poate fi acceptat de către C raționamentul autoarei excepției de nelegalitate a dispozițiilor art.164 (2) și art.165 a nr.1987/2005, întrucât ar însemna ca licența de traseu eliberată operatorului de transport membru al asociației fără personalitate juridică obținută prin atribuire publică în condiții concurențiale, poate fi "transferată" unui alt operator de transport membru al aceleiași asociații fără personalitate juridică, fapt ce încalcă nu doar litera, dar și spiritul actelor normative care protejează mediul concurențial, dar și dispozițiile art.1 (1) din Legea nr.102/2006 conform căruia efectuarea transporturilor rutiere de persoane trebuie să se desfășoare cu respectarea principiului liberei concurențe.
În concret, raportat la speța dedusă judecății, ar însemna ca licența de traseu nominală eliberată Transporturi, ca membră a Asociației 86 B poate fi "transferată" autoarei excepției, fără atribuire publică și fără respectarea condițiilor concurențiale.
Pe cale de consecință, prevederile art.164 (2) și ale art.165 din nr.1987/2005 sunt legale, fiind emise în conformitate cu dispozițiile art.69 din nr.OUG109/2005 modificată și aprobată prin Legea nr.102/2006, conform cărora Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului este instituția îndreptățită să elaboreze normele privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere, norme aprobate prin nr.1987/2005 și prin care se stabilesc măsuri de retragerea/suspendarea licențelor de transport, licențelor de traseu, certificatului de transport în cont propriu, a licenței pentru activități conexe transportului.
Pentru aceste considerente, în baza art.4 din Legea 554/2004, excepția de nelegalitate a dispozițiilor art.164 alin.2 și art.165 din Ordinul nr.1987/2005, emis de Ministerul Transporturilor, invocată de intimata urmează a fi rerspinsă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de nelegalitate a dispozițiilor art.164 alin.2 și art.165 din Ordinul nr.1987/2005, emis de Ministerul Transporturilor, invocată de petenta, cu sediul în comuna, sat, județul A, în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ -, cu sediul în B,-, sector 1, AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ - - AGENȚIA, cu sediul în P, str.-.-, -.12,.B,.1, județul A, MINISTERUL TRANSPORTURILOR, cu sediul în B,-, sector 1, AGENȚIA PENTRU SERVICIILE SOCIETĂȚII INFORMAȚIONALE (succesor al INSPECTORATULUI GENERAL PENTRU COMUNICAȚII ȘI TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI - ), cu sediul în B,-, sector 2.
Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
Președinte, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
7 ex./20.03.2008
Președinte:Elena Diana UngureanuJudecători:Elena Diana Ungureanu, Ingrid Emina Giosanu
