Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 3873/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.3873
Ședința publica de la 13.XI.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Radu Constantin Daniel
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții - -, MINISTERUL ECONOMIEI, și chemații în garanție și, având ca obiect "excepție de nelegalitate".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta - SRL prin avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la fila 15 dosar, pârâta - - prin avocat cu delegație la fila 16 dosar, lipsă fiind chemații în garanție și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuția părților excepția inadmisibilității cererii reclamantului privind nelegalitatea actului administrativ, excepția inadmisibilității acțiunii în sensul că este prematur introdusă, excepția de tardivitate a acțiunii, invocate de Ministerul Economiei, și pe excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de pârâta - -.
Pârâta - -, prin apărător, solicită admiterea excepției de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate. Solicită instanței să se aibă în vedere că reclamanta a invocat nelegalitatea unui act emis anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria - nr.0160 a fost emis la data de 05 05 1993. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat în mod constant asupra inadmisibilității excepției de nelegalitate privind actele administrative individuale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004. În opinia Înaltei Curți aceasta este concluzia firească ce se desprinde din interpretarea sistematică și teologică a dispozițiilor Legii nr.554/2004 și din aplicarea principiului neretroactivității enunțat de art.1 civ. Mai exact, aplicarea literală a prevederilor a art.4 din Legea nr.554/2004 ar duce la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice și a securității juridice.Face referire la Decizia nr.2307 din 4 iunie 2008, la jurisprudența CEDO și a reglementărilor internaționale. Pentru considerentele din notele scrise depuse la dosar, solicită admiterea excepției inadmisibilității.
Reclamanta - SRL, prin apărător, solicită respingerea excepției inadmisibilității ca nefondată. Excepția nu are nici un temei legal, este contrazisă de disp.art.4 al.1 și al.2 din Legea nr.554/2004. Excepția de nelegalitate nu încalcă principiul priorității aplicării reglementărilor internaționale prevăzut de disp.art.20 al.2 din Constituția României din 2003. internaționale nu sunt incidente și aplicabile, nu au prioritate în aplicare. Această excepție nu încalcă principiul neretroactivității legii, nu încalcă principiul securității circuitului civil și stabilității raporturilor juridice. Deciziile CEDO la care face referire în decizia nr.103 din 13 01 2009 nu sunt dispozitive în cauză. Chiar art.6 din codul bunei administrații permite administrațiilor publice să ia măsuri retroactive în cazul excepțiilor legal justificate. Scopul aceste excepții de nelegalitate nu a fost acela de a perturba stabilitatea raporturilor juridice, ci garantarea drepturilor fundamentale ale omului și respectarea principiului legalității. Ceea ce s-a obținut prin fraudă nu poate fi legal. Excepția de nelegalitate nu încalcă nici principiul priorității în aplicarea reglementărilor internaționale, cel invocat de pârâtă-art.15 din Constituția României. Se omite că art.20 alin.2 din Constituția României prioritatea nu-și găsește aplicabilitatea în condițiile în care Constituția deține o interpretare favorabilă. Deciziile date de Înalta Curte de Casație și Justiție sunt decizii de speță și nu decizii de plen, ori nu au puterea unui izvor de drept. Sunt decizii neîmpărtășite de doctrina în materie. Aceste decizii sunt contrazise de 5 decizii ale Curții Constituționale, printre care decizia Curții Constituționale nr.1026 din 09 07 2007 publicată în Monitorul Oficial nr.661 Partea I din 4 09 2007. Toate aceste decizii ale Curții Constituționale sunt general obligatorii, spre deosebire de cele două decizii de speță ale Aceste decizii încalcă și un principiu, cel al ierarhiei actelor juridice. Deciziile date de -Secția contencios administrativ și fiscal trebuie date cu respectarea legii și nu cu încălcarea legii. Deciziile nu au legătură cu cauza de față și legea trebuie aplicată la situația de fapt. Solicită respingerea excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate.
În replică, apărătorul pârâtei - arată că obiectul litigiului de față este verificarea unui act administrativ, nu se judecă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție; jurisprudența a fost depusă la dosar în susținerea tezei juridice în susținerea excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate conform art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, în lumina jurisprudenței Curții Constituționale și a reglementărilor internaționale. S-a invocat nelegalitatea unui act administrativ dar certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis în conformitate cu prevederile HG nr.834/1991. Solicită să se verifice motivele de apel, - SRL și-a întemeiat pretinsa nelegalitate pe prevederile art.480 și 481.iv. pe dispozițiile Constituției din 1948. La data emiterii certificatului nici apelanții și nici autorii acestora nu erau titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului pentru a se putea vorbi de o cauză ilicită sau imorală. Solicită admiterea excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate.
Apărătorul reclamantei consideră că susținerile pârâtei antamează fondul cauzei.
Curtea pune în discuție excepția inadmisibilității, a prematurității pentru lipsa parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, invocată de Ministerul Economiei.
Reclamanta, prin apărător, solicită respingerea excepției prematurității. Instanța a fost investită de către Tribunalul Călărași cu judecarea excepției de nelegalitate și nu cu judecarea fondului, astfel că solicită Curții să înlăture această excepție; invocă prevederile art.129 al.6 din pr.civ. potrivit căruia instanța se pronunță numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Pârâta - - prin avocat, nu vede nici un argument ca într-o excepție de nelegalitate titularul ar fi obligat să urmeze procedura prealabilă, astfel că pune concluzii de respingere a excepției prematurității.
Curtea pune în discuție excepția tardivității acțiunii invocată de Ministerul Economiei.
Reclamanta - SRL prin avocat, pune aceleași concluzii de respingere ca în cazul excepției prematurității.
Pârâta - -, prin apărător, solicită respingerea excepției prematurității.
Curtea pune în discuția părților excepția inadmisibilității în ce privește prescrierea dreptului la acțiune.
Reclamanta - SRL, prin apărător, arată că nu există nici un suport legal pe această excepție și nici un text de lege care să spună atâta vreme cât dreptul la acțiune este prescris nu se mai poate invoca excepția de nelegalitate.
Pârâta - -, prin apărător arată că certificatul dreptului de proprietate este doar un instrument în probațiune pentru a-și dovedi proprietatea și pe acest aspect nu poate fi vorba de prescrierea dreptului la acțiune pe excepția de nelegalitate, solicitând respingerea excepțiai inadmisibilității în ce privește tardivitatea cererii.
Curtea, un ultim aspect al excepției de inadmisibilitate invocată de Ministerul Economiei, este acela dacă certificatul este un titlu de proprietate și nu un act administrativ.
Pârâta - -, prin apărător, solicită admiterea excepției, teza juridică potrivit căreia excepția de nelegalitate permite un instrument în probațiune. La solicitarea Curții, arată că certificatul dreptului de proprietateeste act administrativ, având în vedere și jurisprudența
Reclamanta - SRL, prin apărător, susținerile din întâmpinarea depusă de Ministerul Economiei, sunt nefondate.
Depune note scrise și supliment la notele scrise pe excepțiile invocate de pârâți.
Curtea acordă cuvântul pe excepția de nelegalitate a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate seria - nr.0160 din 05 01 1993.
Reclamanta - SRL, prin apărător, solicită admiterea excepției de nelegalitate. Solicită să se constate nelegalitatea Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate seria - nr.0160 din 05 01 1993 emis de Ministerul Industriilor în partea referitoare la includerea în acest titlu și a terenului în suprafață de 3700 mp, cu toată descrierea din acțiune. Emiterea certificatului s-a făcut cu încălcarea legii, s-a încălcat dreptul de proprietate al autorilor reclamantei de azi. Prin emiterea acestui certificat reclamanta își vede dreptul său uzurpat de către pârâtă. Invocă prevederile art.480 și 481.civil care ocrotește dreptul de proprietate privată. Cu cheltuieli de judecată, depune dovada achitării onorariului de avocat, factură în sumă de 4,000 lei.
Pârâta - -, prin apărător, arată că nu înțelege pe ce se bazează excepția de nelegalitate; de ce în fața Curții de APEL BUCUREȘTI nu se recunosc lucruri care au fost spuse în fața Tribunalului Călărași? Certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis în conformitate cu prevederile HG nr.834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul unor societăți comerciale cu capital de stat. Cu cheltuieli de judecată, depunând în acest sens facturi reprezentând achitarea cererilor de asistență juridică în fața Curții de APEL BUCUREȘTI, în sumă de 20.374,85 RON.
Pârâta - -, prin apărător, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis în conformitate cu prevederile HG nr.834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul unor societăți comerciale cu capital de stat. Dacă HG nr.834/1991 a fost încălcată, trebuie indicat ce anume s-a indicat. HG nr.834/1991 își are sorgintea în dispozițiile art.15 alin.2 din Constituția României.
Curtea reține cauza spre soluționare în principal pe excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria - nr.0160 din 05 05 1993 și pe fondul excepției de nelegalitate.
După reținerea cauzei în pronunțare, dar mai înainte de încheierea ședinței de judecată, s-a prezentat reprezentantul pârâtului Ministerul Economiei care pune concluzii de respingere a acțiunii în principal ca prematur formulată, ca inadmisibilă și în subsidiar ca nefondată.
CURTEA
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin incheierea de sedinta data in 12.03.2009 in dosar nr- al Tribunalului C- sectia Civila a fost disjunsa cererea formulate de reclamanta - SRL in contradictoriu cu reclamantele - - ( actualmente cu denumirea - - ) privind nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.160/05.05.1993 emis de fostul Minister al Industriilor, formandu-se dosar nou nr-, in cadrul caruia a fost sesizata, in temeiul art. 4 din Legea nr.554/2004, Curtea de Apel B- sectia a- Contencios Administrativ si Fiscal cu exceptia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.160/05.05.1993 emis de fostul Minister al Industriilor, invocate de parata - SRL. În motivarea exceptiei, titular acesteia- - SRL- a sustinut ca susmentionatul certificate de atestare a dreptului de proprietate este nelegal emis, aducand urmatoarele argumente: In fapt, s-a aratat ca - a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului situate in intravilanul mun. C, tarlaua 77, parcela 1, str. - Nord de la numitii si, inbazaactului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3060 din 23 iulie 1998 de BNP, dreptul fiind intabulat in CF a Municipiului C prin Incheierea Judecatoriei nr. 1046 din 21.03.2000, a randul lor, numitii si dobandind erenul in cauza prin reconstituirea dreptului de proprietate conform legii fondului funciar nr. 18/1991, eliberandu-li-se, mai intai, adeverinta provizorie de proprietate nr. 711 din 26.08/1991, si mai apoi, titlul de proprietate nr. 260/1994 eliberat de Comisia Judeteana pentru reconstituirea dreptului de proprietate, dar avand in fapt posesia terenului in cauza inca inainte de eliberarea adeverintei provisorii de proprietate in anul 1991. In continuare, titular exceptiei de nelegalitate a prezentat pe larg istoricul juridic al terenului, aratand ca a apartinut bunicilor si partintilor numitilor si, fiind trecut, in mod abuziv, prin anii 1950, in proprietatea CAP, urmare a actiunii fortate de cooperativizare, iar, subsecvent, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 59 din 14.03.1987, terenul in cauza, impreuna cu alte terenuri in suprafata totala de 113.668 mp, fiind expropriate si trecute din proprietatea CAP C in proprietatea statului, fiind date, mai apoi, in administrarea directa a Combinatului C, al carui succesor legal a fost si este, Ori, in Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate emis in favoarea 5IDERCA, rezulta ca aceasta a devenit proprietara terenului in cauza abia la data emiterii acestui act, respectiv la data de 05.05.1993, data la care autorilor - SRL- numitii si - li se reconstituisera deja dreptul de proprietate asupra aceluiasi teren, eliberandu-li-se in acest sens, adeverinta provisorie de proprietate nr. 711 din 26.08.1991, act ce a constituit si constituie un adevarat ritlu de proprietate. In aceste conditii, cat timp inca din data de 26. 08. 1991, s-a reconstituit, autorilor - SRL, de catre o autoritate legal competenta, in conditiile legii fondului funciar nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra respectivului teren, Ministerul Industriilor nu mai putea emite, in mod legal, aproape 2 ani mai tarziu, la data de 05.05. 1993, Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate, asupra aceluiasi teren, unei alte entitati, cu incalcarea dreptul de proprietate, drept recunoscut si ocrotit de chiar Constitutia Romaniei, de art. 480 si 481 civ. si art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, toate in vigoare la data emiterii actului in cauza, obiect al exceptiei de nelegalitate. In plus, s-a mai sustinut, atribuirea in proprietate numitei, de atre Ministerul Industriilor la data de 05.05.1993, prin ertificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate, a suprafetei de teren mentionata, s-a facut cu titlu gratuit, astfel incat beneficiara acestuia - - nu poate invoca beneficiul dobanditorului de buna credinta cu titlu oneros. In sfarsit, titulara exceptiei de nelegalitate a sustinut ca certificatul de atestare a dreptului de proprietate poate face obiectul art. 4 din Legea nr.554/2004, intrucat este un act administrativ unilateral cu character individual si, in considerarea art. 4 alin. 2 din Legea nr.554/004, nu se poate considera inadmisibila exceptia prin prisma faptului ca actul administrativ este emis anterior intrarii in vigoare a Legii nr.554/2004, invocarea exceptiei de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.160/05.05.1993 emis de fostul Minister al Industriilor neincalcand principiul neretroactivitatii legii, prevazut de art. 15 al.2 din Constitutia Romaniei din 2003, tinand seama ca disp. art. 4 sunt norme de procedura, asadar de imediata aplicare. Ca atare, ici invocarea si nici solutionarea acestei exceptii de nelegalitate nu sunt inadmisibile din punct de vedere legal, ambele fiind atat prevazute cat si permise, in mod expres, de art. 4 al.1 din legea nr. 554/2004. In acest sens, - SRL sustinut ca deciziile ICCJ in sensul inadmisibilitatii exceptiei de nelegalitate cu privire la acte administratrive cu caracter individual emise anterior intrarii in vigoare a Legii nr.554/2004 sunt decizii de speta, ce nu constituie izvor de drept in ordinea juridical din Romania, neputandu-se inlatura astfel aplicarea unei legi sau a unei dispozitii dintr-o lege. In plus, a sustinut - SRL, textul art. 4 din Legea nr.554/2004, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr.262/2007, a fost declarat constitutional prin deciziile nr.425 si 426/2008, nr.404/2008, 702/2008 si nr.34/2009, ori, pre deosebire, de deciziile de speta, chiar ale ICCJ, deciziile Curtii Constitutionale a Romaniei, sunt general obligatorii. In cauza a fost citat emitentul actului administrativ supus exceptiei de nelegalitate, in present Ministerul Economiei. Ministerul Economiei a formulat intampinare, invocand exceptiile inadmisibilitatii, prematuritatii invocarii exceptiei de nelegalitate, respective a cererii avand ca obiect constatarea nulitatii absolute partiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Exceptiile inadmisibilitatii si a prematuritatii si tardivitatii au fost argumentate astfel:- nu poate fi discutata exceptia de nelegalitate in conditiile art. 4 din Legea nr.554/2004 cu privire la un act administrative emis anterior intrarii in vigoare a Legii nr.554/2004;- neparcurgerea procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr.554/2004;- depasirea termenului prev. de art. 11 din Legea nr.554/2004. In cauza a formulat intampinare si - -, invocand, de asemenea, inadmisibilitatea exceptiei de nelegalitate, in raport de data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, anume anterioara intrarii in vigoare a Legii nr.554/2004. In acest sens, a invocate practica judiciara a ICCJ- sectia Contencios Administrativ si Fiscal ( deciziile 103/2009, 1125/2007, nr.548/2006, 4271/2006, 3300/2006, 2307/2008, 5455/2005, 547/2006, 805/2007, 1304/2006, 2935/2006, 568/2006, 2494/2006, 1861/2006, 567/2006, 2528/2006, 2530/2006 si 2293/2006. Pe fondul exceptiei, s-a sustinut ca trebuie respinsa, deoarece certificatul a fost emis in conformitate cu prev. HG nr.834/1991. La termenul de judecata din 13.11.2009 Curtea a pus in discutie admisibilitatea exceptiei de nelegalitate in raport de argumentele invocate de Ministerul Economiei si - -, in principal in considerarea datei emiterii actului administrativ unilateral cu caracter individual ce face obiectul exceptiei. Deliberand cu intaietate asupra exceptiei, sub acest aspect, conf. art. 137 alin. 1. Curtea o apreciaza ca fiind intemeiata pentru urmatoarele considerente: In speta, actul administrativ vizat de exceptia de nelegalitate este certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.160/05.05.1993 emis de fostul Minister al Industriilor ( actualmente Ministerul Economiei ) in aplicarea prev. Legii nr. 15/1990 si HG nr.834/1991. Acest act este unul administrative unilateral cu caracter individual. Ori, din perspectiva aplicarii in timp a art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu privire la un act administrativ cu caracter individual emis anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 554/2004, Curtea retine urmatoarele: Este adevarat ca prin mai multe decizii, dintre care amintim deciziile nr. 404, 425 si 426/2008, Curtea Constitutionala a respins exceptiile de neconstitutionalitate a art. 4 din Legea nr. 554/2004, invocate dupa modificarile aduse prinLegeanr. 262/2007, considerand ca textul de lege criticat este in acord cu principiul stabilitatii raporturilor juridice care, desi nu este consacrat expres in Constitutia Romaniei, se deduce din prevederile art. 1 alin. (3) din legea fundamentala si din preambulul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, cu principiul neretroactivitatii legii, cu prevederile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitute, care consacra egalitatea cetatenilor in legii si a autoritatilor publice si cu dispozitiile art. 126 alin. (6), care garanteaza controlul actelor administrative pe calea contenciosului administrativ. Insa, ara a ignora sau nega consistenta argumentelor retinute in contenciosul constitutional, Curtea nu poate omite insa imprejurarea ca judecatorul national este chemat in mod direct si nemijlocit sa faca efective drepturile si libertatile consacrate de Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale, asa cum au fost interpretate in jurisprudents Curtii Europene a Drepturilor Omului, aceasta constituind o garantie a aplicarii blocului de conventionalitate in dreptul intern, atat in privinta calitatii legii nationale, cat si in interpretarea si aplicarea acesteia. Cu privire la raportul dintre dreptul international si dreptul intern, art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei instituie, pentru situatia in care exista un conflict intre legile nationale si normele cuprinse in pactele si tratatele internationale la care Romania este parte, regula aplicarii directe si cu prioritate a tratatelor internationale, regula de la care se poate deroga numai in cazul existentei unor dispozitii mai favorabile cuprinse in dreptul intern. Din aceasta perspectiva, Curtea constata ca interpretarea exclusiv literala a art. 4 din Legea nr. 554/2004, in sensul ca procedura exceptiei de nelegalitate pe care o reglementeaza ar fi aplicabila si actelor administrative individuale anterioare intrarii in vigoare a acesteia, ar contraveni principiului securitatii raporturilor juridice, element fundamental al preeminentei dreptului, enuntata in preambulul Conventiei ca o componenta a patrimoniului comun al statelor parti si in lumina careia trebuie interpretat dreptul la un proces echitabil in unei instante judecatoresti ( cauza Brumarescu Romaniei, hotararea din 30 septembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 414 din 31 august 2000, cauza Sovtransavto Holding Ucraina, cererea nr. 48553/1999, hotararea din 25 iulie 2002,cauza Prodan Romaniei, hotarare din 11 decembrie 2008 ). Desi se refera la repunerea in discutie, fara limita in timp, a unei hotarari judecatoresti irevocabile, argumentele Curtii de la Strasbourg pot fi retinute si in cazul actului administrativ unilateral individual intrat in circuitul civil, care nu a fost atacat in termenele si conditiile prevazute de lege, actul administrativ unilateral fiind emis in realizarea puterii publice, trasatura ce ii confera caracter obligatoriu si executoriu din oficiu. Este adevarat ca admiterea exceptiei de nelegalitate nu are ca efect anularea actului administrativ, ci doar inlaturarea lui din litigiul in care a fost invocata exceptia, dar beneficiarul actului administrativ constitutiv sau constatator de drepturi- in speta cu character civil- nu se mai poate prevala de el in instantei, vazandu-se lipsit astfel de fundamental dreptului afirmat. De aceea, Curtea constata ca prin consecintele juridice pe care le produce admiterea unei exceptii de nelegalitate asupra litigiului in cadrul caruia a fost invocata si mai cu seama prin posibilitatea invocarii exceptiei fara limita in timp, chiar cu privire la acte administrative unilaterale individuale emise anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 554/2004, art. 4 din acest act normativ intra in coliziune cu principiul securitatii raporturilor juridice, componenta a preeminentei dreptului, situatie ce impune aplicarea cu prioritate a art. 6 din Conventia privind apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, interpretat in lumina preambulului Conventiei. Intrucat certificatul de atestare a dreptului de proprietate obiect al exceptiei de nelegalitate este un act administrativ unilateral individual prin care se atesta dobandirea unui drept de proprietate prin efectul Legii nr. 15/1990, emis anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 554/2004, potrivit considerentelor expuse mai sus, nu poate fi supus controlului de legalitate pe calea procesuala reglementata, in premiera,de art. 4 din acest act normativ. Anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 554/2004, exceptia de nelegalitate a actului administrativ nu a fost reglementata prin lege, iar doctrina si jurisprudenta au acceptat-o in mod traditional numai cu privire la actul administrativ-normativ, ca pe un mijloc procesual de aparare ce putea fi invocat in orice litigiu si era solutionat de catre instanta competenta sa judece cauza respectiva. de aceste considerente, Curtea apreciază ca inadmisibilă excepția de nelegalitate referitoare la acte administrativ individuale emise anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 554/2004, precum in spata. Așa fiind, se va respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocate de parata - SRL. Referitor la aplicarea art. 274 si 175. in sensul acordarii cheltuielilor de judecata efectuate de - - in solutionarea exceptiei de nelegalitate, Curtea va respinge cererea pentru urmatoarele argumente: - in principal, exceptia de nelegalitate reprezinta exclusiv o aparare a partii care o invoca in scopul obtinerii solutiei care o avantajeaza in litigiul civil, administrativ, comercial in care a fost invocate o atare aparare. Astfel, titulatura data prin art. 4 din Legea nr.554/2004 ( de exceptie ) nu schimba caracterul procesual de apararelato sensuin cadrul litigiului in care a fost invocata, astfel incat efectuarea cheltuielilor de judecata, inclusiv in combaterea exceptiei de nelegalitate, reprezinta cheltuieli efectuate in cadrul dosarului de fond, astfel ca aceasta instanta va putea stabili daca s-a cazut sau nu in pretentii in raport de modalitatea de solutionare a acestei aparari ( exceptia de nelegalitate ); - totusi, chiar daca s-ar pleca de la premisa ca instanta sesizata cu solutionarea exceptiei de nelegalitate este competenta a se pronunta si cu privire la cheltuielile de judecata suportate de o parte in dosarul in care a fost solutionata aceasta exceptie, Curtea constata ca din facturile depuse de - - nu se poate stabili exact cuantumul cheltuielilor de judecata suportate efectiv in solutionarea litigiului deferit Curtii de Apel B- Sectia a-VIII-a si avand ca obiect exceptia de nelegalitate, cat timp facturile depuse nu fac referire concreta la litigiul in cauza, iar partea nu a indicat in concret cheltuielile efectuate in acest litigiu in raport de natura onorariului perceput de - avocati ( fix, orar, etc ). Dimpotriva, din mentiunile de pe facturi rezulta ca suma totala de aprox. 211.000 RON deriva dintr-un numar mare de contracte de asistenta juridica incheiate la diferite date si ani ( chiar din 2005 ), astfel incat Curtea nu este in masura a stabili exact cuantumul cheltuielilor de judecata efectuate in prezentul litigiu, iar a stabili o suma in lipsa oricaror elemente de proba obiective- in conditiile in care acordarea cheltuielilor de judecata are ca temei juridic art. 998-999 civ.- nu poate fi o solutie echitabila si judicioasa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite exceptia inadmisibilitatii.
Respinge ca inadmisibila exceptia exceptia de nelegalitate invocata in cauza nr- de parata - SRL, cu sediul in mun. C,-, jud. C, în contradictoriu cu reclamanta - -, cu sediul ales in Bucharest Business,. B- P, nr. 1A, Intrarea A,. 4, receptie, sector 1 ( sediul ), chemații în garanție și, ambii cu domiciliul in mun. C,-, jud. C si emitentul actului administrativ, MINISTERUL ECONOMIEI,
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - - -
Red./Tehnored.
4 ex.
Președinte:Radu Constantin DanielJudecători:Radu Constantin Daniel
