Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 39/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - excepție nelegalitate act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 39
Ședința publică din 23 februarie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
Grefier - -
Pe rolul instanței se află pronunțarea asupra excepției de nelegalitate a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.617/29.12.2003, excepție invocată depetentul, domiciliat în municipiul B,-, - scara C,.8, județul B, în contradictoriu cuintimații și,ambii domiciliați în municipiul B, str.-, nr.1, - scara D,.8, județul, și cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală Juridică,cu sediul în municipiul B, sector 1, nr.1A.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru 20 februarie 2009, apoi pentru astăzi, 23 februarie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra excepției invocate, curtea constată următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava din 1.11.2006 a fost trimis în judecată inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. l și 3 Cod Penal, uz de fals prevăzută de art. 291 Cod Penal și fals în declarații prevăzute de art. 292 Cod Penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, constând în aceea că a indus în eroare părțile vătămate cu privire la încheierea unui act de vânzare-cumpărare cu consecințe de deposedare, precum și menținerea în eroare cu prilejul executării contractului. De asemenea, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, inculpatul a declarat că este proprietarul imobilului și s-a folosit în acest sens de contractul de vânzare-cumpărare nr.889/12.05.2004, cunoscând că, în fapt, nu era proprietarul imobilului și că actul notarial autentificat sub nr.889/2004, era de fapt, un act simulat.
Numitul este ofițer de poliție cu gradul profesional de subinspector în cadrul Inspectoratului Județean al poliției de Frontieră B, iar conform adresei nr.-/26.04.2005 este încadrat în structurile de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră B din data de 01.05.2003.
Curtea de Apel Suceava, Secția Penală, a fost sesizată prin rechizitoriu la data de 09.11.2006.
La termenul de judecată din data de 14.12.2007 a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.617 din 29.12.2003, solicitând sesizarea instanței de contencios administrativ pentru soluționarea excepției în baza art.4 din Legea nr.554/2004.
Prin încheierea din ședința publică de la data de 15 februarie 2008, Curtea de Apel Suceava Secția Penală a dispus sesizarea Secției de Contencios Administrativ a Curții de Apel Suceava pentru soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 617 din 29.12.2003 și în temeiul art. 4 din Legea nr.554/2004 a dispus suspendarea cauzei penale.
În motivarea excepției, petentul arată că ordinul ministrului este un act administrativ individual de numire a unui anumit polițist în structurile poliției judiciare, iar prin această operațiune de desemnare specifică se realizează și distincția dintre politia preventivă și politia judiciară.
Prin sentința civilă nr.56 din 7 aprilie 2008, Curtea de Apel Suceava - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate formulată de petentul.
Pentru a hotăra astfel, instanța a reținut că Ordinul nr.617/29.12.2003, emis în conformitate cu prevederile art.201 din Codul d e Procedură Penală, este un act administrativ cu caracter normativ care desemnează categoriile de organe de cercetare penală ale poliției judiciare și deci are caracter individual.
Împotriva sentinței civile nr.56 din 7 aprilie 2008 a Curții de Apel Suceava - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal a declarat recurs, criticând-o ca nelegală, întrucât în mod greșit prima instanță a respins ca fiind inadmisibilă excepția de nelegalitate formulată de petent în ceea ce privește Ordinul nr.617/2003, față de dispozițiile Legii nr. 554/2004.
Prin decizia nr. 3360 din 9.10.2008, a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza pentru rejudecare Curții de Apel Suceava, reținând în esență că nelegalitatea unui act administrativ cu caracter normativ poate fi analizată oricând nu numai pe cale de excepție, dar și pe calea acțiunii directe, soluție ce rezultă din interpretarea art. 4 din Legea nr. 544/2004.
Examinând excepția de nelegalitate, Curtea o consideră neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Având aplicabilitate, așa cum arată chiar dispozițiile sale, cu începere de la 01.01.2004, Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 617 din 29.12.2003 trebuie considerat a fi fost emis în aplicarea disp. art. 201 Cod procedură penală, așa cum arătau de asemenea acestea, la data de 01.01.2004. Iar textul acestui articol este următorul: "Ca organe de cercetare ale poliției judiciare funcționează lucrători specializați din Ministerul Administrației si Internelor, desemnați nominal de ministrul administrației si internelor, cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, si își desfășoară activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție", sau sunt desemnați și funcționari potrivit unor legi speciale.
acestui articol, alăturat cu cel citat de autorul excepției, din Legea nr. 364/2004, relevă faptul că în afara sintagmei care indică emitentul ordinului ( ministerul d e interne, respectiv ministrul administrației și internelor) formularea este absolut identică, astfel încât, sub acest aspect, trimiterea la un act normativ ce nu exista la momentul emiterii actului administrativ în discuție este, fără îndoială, inutilă dezbaterii chiar din perspectiva unei eventuale interpretări istorico - teleologică.
Revenind la obiectul excepției, este de observat mai întâi că, prin ipoteză, actul administrativ contestat este un act cu caracter normativ. Iar teoria generală a actului normativ relevă două caractere specifice ale acestuia: a) reglementarea de cazuri ipotetice, cuprinzând reguli cu caracter general și impersonal ce se aplică într-un număr nelimitat de ori și b) aplicarea lor cu începere de la publicare și până la abrogare (expresă sau implicită).
Autorul excepției ne propune în consecință un sofism. Afirmă că actul administrativ contestat are caracter normativ pentru că altfel nu l-ar putea ataca nelimitat în timp și îl consideră nelegal pentru că nu desemnează nominal polițiști care pot funcționa ca organe de cercetare ale poliției judiciare, așadar pentru că nu are caracter normativ. Iar consecința raționamentului său - că actul constatat trebuie anulat.
De fapt premisa potrivit căreia, în aplicarea disp. art. 211 Cod procedură penală, este necesară emiterea unui act administrativ cu caracter individual este falsă. Aceasta pentru că punând în aplicare disp. art. 201 Cod procedură penală și a disp. Legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, autoritatea administrativă abilitată - ministrul internelor (sau ministrul administrației și internelor) are dreptul de a desemna ca organe de cercetare ale poliției judiciareanumite categorii de lucrătorispecializați din Ministerul d e Interne / Ministerul Administrației și Internelor, ceea ce acest organ a și făcut prin actul administrativ contestat. Cu consecința că toate acele persoane incluse în categoriile menționate de ordin, devin, din acel moment, organe de cercetare penală ale poliției judiciare.
Iar dacă o anumită ambiguitate se pare că nu poate fi complet îndepărtată prin interpretarea sistematică și gramaticală a textelor citate, ea nu rezistă argumentului reducerii la absurd. Pentru că, să presupunem că într-adevăr, pentru a desfășura activitate de cercetare penală, fiecare polițist ce urmează a îndeplini asemenea atribuții trebuie desemnat nominal de ministrul de interne cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Aceasta ar însemna că, cel puțin la momentul 01.01.2004, atât ministrul de interne cât și procurorul general trebuiau să avizeze liste cuprinzând câteva mii de polițiști, adică liste de câteva sute de pagini - iar aceasta nu este tot. Pentru ca avizul și numirea să aibă substanță, pentru fiecare polițist ar trebui verificate anumite condiții legate de reputație, studii, profesionalism. A fost aceasta intenția legiuitorului? Cu siguranță că nu. Legiuitorul a urmărit ca în activitatea de cercetare penală să fie implicați categoriile de polițiști aflate, prin natura atribuțiilor de serviciu desfășurate la momentul respectiv, în postura cea mai potrivită pentru a desfășura o activitate de o asemenea importanță, identificarea acestor categorii fiind supusă supervizării de către cele două persoane cu cele mai importante atribuții în domeniul cercetării penale, ministrul de interne și procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Iar concluzia nu poate fi decât aceea că ordinul contestat nu este contrar normei în baza și în aplicarea căreia a fost adoptat, motiv pentru care, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția va fi respinsă ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘT E:
Respinge ca nefondată excepția de nelegalitate a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.617/29.12.2003, excepție invocată depetentul, domiciliat în municipiul B,-, - scara C,.8, județul B, în contradictoriu cuintimații și,ambii domiciliați în municipiul B,-, - scara D,.8, județul, și cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală Juridică,cu sediul în municipiul B, sector 1, nr.1A.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex. 7/11.03.2009
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius
