Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 4031/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4031
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
XXXX
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 07 octombrie 2009, privind recursul declarat de pârâta Direcția de Poliție Comunitară din cadrul Consiliului Local Tg. J, împotriva sentinței numărul 1467 din data de 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 07 octombrie 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 09 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința numărul 1467 din data de 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- a fost admisă excepția de nelegalitate invocată de reclamantul N împotriva HCL nr. 209/28.05.2007 și HCL nr. 229/19.05.2008 emise de Consiliului Local Tg.J și au fost anulate cele două hotărâri ale Consiliului Local Tg.J, respectiv HCL nr. 209/28.05.2007 și HCL nr. 229/19.05.2008.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22.04.2009 sub nr- pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul Nac hemat în judecată pe pârâții Consiliul Local Tg.J și Poliția Comunitară Tg-J pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea HCL nr. 209/28.05.2007 și HCL nr. 229/19.05.2008 privind stabilirea unor reguli referitoare la parcarea autovehiculelor pe domeniul public al mun. Tg-J, hotărâri care au fost date cu nerespectarea dispozițiilor legale.
În fapt, în data de 28.05.2007 Consiliul Local Tg-J a emis HCL nr. 209 pe care a modificat-o și completat-o cu HCL nr. 229 din 19.05.2008, și s-a instituit obligativitatea aducerii la îndeplinire a celor două hotărâri de către Direcția de Poliție Comunitară Tg-
În data de 04.11.2008, ora 7.00, Poliția Comunitară Tg-J, prin agentul sub anonimat nr. 311, i-a comunicat prin lipirea pe parbriz unui afiș autocolant că "a oprit cu autovehiculul GJ - 10 - într-un loc interzis" și a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 100 lei prin procesul verbal seria - nr. -/04.11.2008
Litigiul face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Gorj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, cauză care în prezent este suspendată. Este astfel îndeplinită condiția invocării pe cale de excepție a nelegalității actului juridic de care depinde soluționarea pe fond, în temeiul Legii nr. 554/20004, art. 4 alin. 1.
Prin hotărârea nr.209 din 28.05.2007 emisă de Consiliul Local al municipiului Tg.J s-a hotărât stabilirea unor reguli referitoarea la parcarea autovehiculelor pe domeniul public al municipiului Tg.J, iar prin hotărârea nr.229 din 19.05.2008 s-a aprobat modificarea și completarea art.1 litera a din HCL nr.209/28.05.2007 astfel: "oprirea și staționarea vehiculelor pe trotuare, zone protejate de borne, spații verzi, parcuri, stații de autobuz, scuaruri, spații și locuri de joacă pentru copii, marcaj de orice fel care delimitează lucrări în zona carosabilului sau numărul de locuri din parcările amenajate pe domeniul public, precum și în parcările cu plată special amenajate de primărie fără achitarea taxei corespunzătoare timpului de staționare."
Prin prima hotărâre în art.l s-au stabilit următoarele:
"Constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională de la 100 la 500 lei și cu lipirea de colante autoadezive pe parbrizele autovehiculelor următoarele fapte:
a)oprirea și staționarea vehiculelor pe trotuare, zone protejate de borne, spații verzi, parcuri, stații de autobuz, scuaruri, spații și locuri de joacă pentru copii;
b)oprirea și staționarea autovehiculelor pe locurile de parcare rezervate pentru diferite activități ale unor obiective sau pentru persoanele cu handicap, marcate și semnalizate corespunzător;
c)parcarea și staționarea autovehiculelor în zona de protecție a șanțurilor, dacă aceasta ar putea duce la deteriorarea sau blocarea șanțurilor;
d)rezervarea locurilor de parcare pe carosabil sau domeniul public fără aprobarea Consiliului local și semnalizarea acestora cu altfel de însemne, marcaje sau dispozitive decât cele agreate;
e)circulația, oprirea și staționarea, fără drept, a vehiculelor în zona " pietonal";
f)expunerea în vederea comercializării, autovehiculelor, în parcările aparținând domeniului public amenajate pe principalele artere de circulație din mun. Tg."
În ceea ce privește executarea celor două hotărâri, respectiv constatarea și sancționarea acestor contravenții, se pune în discuție competența instituției respective, raportat la dispozițiile art.7 din Legii nr.371/2004 privind înființarea și organizarea Poliției Comunitare.
Din analiza acestui text de lege rezultă că agentul comunitar din cadrul Politiei Comunitare nu poate avea calitatea de agent constatator pentru contravențiile stabilite prin Regulamentul de aplicare al nr.OUG 195/2002. Prin urmare, singurul organ abilitat sa constate aceste contravenții este polițistul rutier din cadrul Politiei Romane si nicidecum polițistul comunitar din cadrul Politiei Comunitare.
Răspunderea contravențională prevăzută de cele două hotărâri este o răspundere contravențională reglementată de dispozițiile OUG nr. 195/2002 si HG nr. 1391/2006 și potrivit prevederilor art. 31: "participanții la trafic trebuie sa respecte regulile de circulație, semnalele, indicațiile si dispozițiile polițistului rutier, precum si semnificația diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră in următoarea ordine de prioritate: a) semnalele, indicațiile si dispozițiile polițistului rutier; b) semnalele speciale de avertizare, luminoase sau sonore ale autovehiculelor, prevăzute la art.32 alin.(2) lit.a) si b); c) semnalizarea temporara care modifica regimul normal de desfășurare a circulației; d) semnalele luminoase sau sonore; e) indicatoarele; f) marcajele; g) regulile de circulație.".
Faptele incriminate de cele două hotărâri nu pot fi considerate decât cel mult o abatere de la codul rutier și nu o abatere de la ordinea și liniștea publică, ceea ce înseamnă că agentul comunitar nu poate avea calitatea de agent constatator cu privire la faptele respective, întrucât si-ar depăși atribuțiile conferite prin lege funcționarului public din poliția comunitară.
Din analiza capitolului III privitor la atribuțiile politiei comunitare din Legea nr. 371/2004 privind înființarea, organizarea si funcționarea Politiei Comunitare, cu modificările si completările ulterioare, nu rezultă că agenții comunitari pot constata contravenții și aplica sancțiuni pentru încălcarea prevederilor privitoare la parcarea autovehiculelor, stabilite prin Hotărâri ale Consiliului Local. In lipsa unei prevederi legale exprese in acest sens, agentul comunitar nu poate avea calitate de agent constatator cu privire la fapte incriminate de codul rutier, a căror constatare cad în competența polițistului rutier.
Pe cale de consecință dispozițiile art.4 din cele două hotărâri încalcă dispozițiile imperative privind competența agentului constatator, așa cum au menționate mai sus, astfel că executarea acestor hotărâri este nelegală.
În ceea ce privește dispozițiile art.1 privind incriminarea unor reguli referitoare la parcarea autovehiculelor, sunt dispoziții abuzive și nelegale având în vedere prevederile art. 75 alin. (2) din nr.HG 1391/2006, cu modificările si completările ulterioare, "marcajele aplicate pe drumurile publice trebuie sa fie reflectorizante sau însoțite de dispozitive reflectorizante.". Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din nr.OUG 195/2002, republicata, cu modificările si completările ulterioare, "administratorul drumului public []este obligat să instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor in vigoare, si să le mențină in stare corespunzătoare.". Prin urmare, nu este vina participantului la trafic că aceste marcaje nu pot fi observate datorită gradului foarte avansat de deteriorare sau datorită faptului că acestea nu au fost instalate și aduse la cunoștința comunității conform legislației în vigoare.
In conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 coroborate cu dispozițiile art. 128 alin. (1) lit. d) din același act normativ, administratorul drumului public, cu avizul politiei rutiere, este obligat să instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor in vigoare, si să le mențină în stare corespunzătoare. Este absolut necesar să exista avizul poliției rutiere in acest sens.
Situațiile cu privire la parcarea și staționarea autovehiculelor în Codul rutier se stabilesc sancțiuni in caz de parcare, oprire si staționare. Cu alte cuvinte, ceea ce OUG nr. 195/2002 nu interzice, Consiliul local nu poate incrimina, întrucât nu are competența în acest sens și nu face parte din puterea legislativă. Mai mult decât atât, in conformitate cu prevederile Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală.
Consiliul Local Tg.J in calitate de administrator al municipiului Tg.J, trebuia să emită o hotărâre în vederea amplasării indicatoarelor și a marcajelor pentru interzicerea parcării, cu precizarea exacta a locului în care acestea ar urma să fie amplasate, bineînțeles cu avizul politiei rutiere, cu referire la domeniul public, nu cu referire la spațiile și locurile deja prevăzute în codul rutier.
Potrivit art 36 alin. 1 din legea 215/2001,Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale,
OUG nr.195/2002 prevede în art. 1 alin 1:, circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații sunt supuse dispozițiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.
Mai mult decât atât aliniatul 3 al aceluiași text de lege prevede, de această dată în mod direct că,Autoritatea competentă în domeniul circulației pe drumurile publice privind inițierea și avizarea unor reglementări, precum și aplicarea și exercitarea controlului privind respectarea normelor din acest domeniu este Ministerul Administrației și Internelor, prin Inspectoratul General al Poliției Române,
Dispozițiile OG nr. 2/2001 prevăd în art 2 alin 2 că:,Prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.
În raport de aceste dispoziții autoritățile locale sau județene pot stabili și sancționa contravenții în următoarele domenii: salubritate, activitatea din piețe, curățenia și igienizarea acestora, întreținerea parcurilor și spațiilor verzi, a spațiilor și locurilor de joacă pentru copii, amenajarea și curățenia spațiilor din jurul blocurilor de locuințe, precum și a locurilor virane, întreținerea bazelor și obiectivelor sportive aflate în administrarea lor, întreținerea străzilor și trotuarelor, a școlilor și a altor instituții de educație și cultură, întreținerea clădirilor, împrejmuirilor și a altor construcții, depozitarea și colectarea gunoaielor și resturilor menajere.
Legalitatea stabilirii și sancționării contravențiilor este determinată numai în situația în care fapta este prevăzută și sancționată în mod expres printr-un act normativ emis de un organ al statului competent, în domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege.
Constatarea contravențiilor reprezintă prima fază procedurală privind răspunderea contravențională, ea fiind dată în competența anumitor persoane prevăzute în chiar actul normativ care reglementează contravențiile într-un anumit domeniu de activitate.
Potrivit art. 15 al. 2 și 3 din OG nr. 2/2001: " Pot fi agenți constatatori: primării, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului d e Interne, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului B, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale.
Ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului d e Interne constata contravenții privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice; regulile generale de comerț; vânzarea, circulația și transportul produselor alimentare și nealimentare, țigărilor și băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului.".
Polițiștii au dreptul să constate contravențiile prevăzute de dispozițiile legale privind apărarea ordinii și liniștii publice, la normele de conviețuire socială, iar în cazul contravențiilor rutiere sunt competenți numai polițiștii care îndeplinesc două condiții și anume sunt specializați și sunt desemnați prin dispoziție a inspectorului general al
Prin cele două hotărâri s-au stabilit reguli referitoare la parcarea autovehiculelor pe domeniul public al municipiului Tg-J și raportat la disp. art. 63 și 65 din OG nr. 195/2002, precum și disp. art. 141 și art. 182 al. 2 din Regulamentul de aplicare, acestea nu pot constitui contravenții în primul rând, pentru că nu sunt de competența autorității locale de a stabili și sancționa contravenții în domeniul circulației rutiere, în al doilea rând sunt prevăzute criteriile, condițiile și cazurile în care se interzice parcarea autovehiculelor și care nu permit reglementarea unor noi reguli în aceste situații, astfel că toate contravențiile prevăzute la art. 1 încalcă principiul legalității raportat și la caracteristicile dreptului penal în sensul că nici o infracțiune nu există în afară de lege (nulumm crimen sine lege) și nici o pedeapsă nu există în afară de lege (nulla poena sine lege).
Drept urmare, în speța dedusă judecății calitatea de agent constatator nu o pot avea decât categoriile strict prevăzute de legea specială, respectiv OUG 195/2002 și art 15 alin 3 din OG 2/2001 adică ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului d e Interne și domeniul circulației rutiere este un domeniu de activitate pentru care autorității administrației publice locale nu îi sunt stabilite atribuții prin lege, cu atât mai mult cu cât în domeniul respectiv sunt stabilite contravenții prin actele normative menționate anterior, iar astfel de încălcări atrag nulitatea absolută a hotărârilor consiliilor locale.
De asemenea, în ceea ce privește cealaltă critică privind instituirea unui nou tip de sancțiune "lipirea de autocolante pe parbrizele autovehiculelor" așa cum reiese din conținut: constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională de la 100 până la 500 lei și cu lipirea de colante autoadezive pe parbrizele autovehiculelor următoarele fapte " este fondată raportat la faptul că sancțiunile sunt expres prevăzute de lege, respectiv OG nr. 2/2001, art. 5 (1). O astfel de măsură abuzivă nu a fost prevăzută de legiuitor și este contrară nu doar normelor de drept intern, ci și celor de drept comunitar.
Conform art.4 alin. 1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, legalitatea unui act administrativ unilateral individual, indiferent de data emiterii acestuia poate fi cercetata oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție.
Potrivit textului de lege sus menționat, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată pe cale de excepție numai în situația în care de acest act administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond.
Așadar, legea prevede ca o condiție prealabilă, obligatorie, ca actul ce formează obiectul cauzei pe fond să fie emis în aplicarea actului administrativ a cărui nelegalitate este invocată pe cale de excepție.
Instanța de contencios administrativ a fost legal investită prin încheierea de sesizare motivată în sensul stabilirii unei legături intre fondul pricinii și excepția de nelegalitate, respectiv procesul verbal de constatare a contravenției atacat și care a fost emis în baza hotărârii consiliului local a cărei nelegalitate a fost constatată conform considerentelor de mai sus.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, în termen și motivat, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie și a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii excepției de nelegalitate.
În interiorul termenului de recurs, respectiv la 07.07.2009, recurenta pârâtă a completat motivele de recurs, invocând excepția inadmisibilității soluționării excepției de nelegalitate pe calea incidentală prevăzută de art. 4 din Legea 554/2004.
În motivarea acesteia s-a susținut, că prevederile art. 4 din Legea 554/2004 sunt aplicabile numai actelor administrative cu caracter individual, nu și celor cu caracter normativ, cum este situația celor două HCL, și că reclamantul ar avea deschisă numai calea unei acțiuni directe în anulare a celor două acte, întemeiată pe dispozițiile art. 11 alin. 4 din Legea 554/2004.
Prin motivele de recurs s-a susținut că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, instanța de fond absolutizând noțiunea de domeniu de reglementare rezervat autorităților centrale, statuând că domeniul rutier ar fi un domeniu rezervat, întrucât există reglementări emise de autoritățile centrale, respectiv OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În atare situație, prin art. 2 alin. 2 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, se stabilește interdicția reglementării de către autoritățile locale ca și contravenții a faptelor ce sunt reglementate similar prin legi sau ordonanțe de guvern, iar instanța de fond a apreciat că reglementările din cele două HCL se suprapun cu cele din OUG 195/2002, fiind încălcată această interdicție și astfel toate reglementările sunt nule și pe cale de consecință atât dispozițiile referitoare la agenții constatatori precum și cele privind instituirea de noi sancțiuni contravenționale, respectiv lipirea de autocolante pe autovehicule.
Recurenta a arătat că în realitate, există o singură reglementare care ar putea fi interpretată în acest sens, și anume cea privind oprirea autovehiculelor în stațiile mijloacelor de transport în comun, care însă nu se suprapune cu cea existentă în OUG 195/2002, și care se referă la oprirea autovehiculelor pe carosabil la mai puțin de 25 de metri înaintea și după stațiile mijloacelor de transport în comun, restul reglementărilor referindu-se la domeniul public, respectiv trotuare, scuaruri, spații de joacă, spații verzi, zone de protecție, etc. astfel că, prin cele 2 HCL nu au fost încălcate interdicțiile prevăzute de art. 2 alin. 2 din OG 2/2001, situație în care se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea excepției de nelegalitate.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ca temeinică și legală.
S-a susținut că motivele invocate, reprezintă considerații generale ce nu au legătură cu argumentele reținute de către instanța de fond, care a realizat o verificare detaliată și argumentată a neconcordanțelor dintre cele două hotărâri și dispozițiile legale în materie. S-a mai susținut că, motivele de casare invocate de către recurentă nu se regăsesc în cazurile de casare prevăzute limitativ de lege, și că încadrarea în drept a acestora, întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 Pr.Civ. este eronată, dispozițiile legale menționate referindu-se la întâmpinare.
Curtea, analizând recursul formulat în raport de motivele și excepția invocate, de apărările formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. apreciază că este fondat, însă pentru alte considerente decât cele invocate și care vor fi expuse în continuare:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității soluționării excepției de nelegalitate, pe calea incidentală prevăzută de art. 4 din Legea 554/2004, Curtea arată că practica judiciară constantă a (deciziile nr. 5132/25.10.2005, nr. 5560/22.11.2005, nr. 26/10.01.2006, nr. 2528/29.06.2006, nr. 3300/05.10.2006, nr.4651/10.12.2006, precum și Soluția de unificare a practicii judiciare adoptată în plenul Secției de contencios administrativ și fiscal) este în sensul că, pot fi cenzurate, pe calea excepției de nelegalitate, actele administrative unilaterale, fără a distinge după caracterul normativ sau individual al acestora.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Legiuitorul nu distinge între actele administrative individuale și cele normative, ambele categorii aparținând sferei largi a actelor administrative unilaterale, sens în care sunt și dispozițiile art. 2 lit. c teza I din Legea nr. 554/2004.
În sfera raporturilor juridice administrative nu poate fi confundat caracterul unilateral al unui act administrativ, cu cel individual, cele două sintagme având un conținut juridic diferit.
actului administrativ semnifică manifestarea unică de voință a autorității emitente, iar nu dimensiunile sferei de adresabilitate a acestuia.
Întrucât legea nu face nici o distincție, pot forma obiect al excepției de nelegalitate, atât actele administrative unilaterale individuale, cât și actele administrative unilaterale normative.
Dacă în cazul actului unilateral individual, prevederea menționată a fost interpretată în sensul că excepția de nelegalitate este admisibilă, numai pentru actele emise sau adoptate după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004, din considerente rezultate din aplicarea principiului stabilității raporturilor juridice și din interpretarea sistematică și istorico-teleologică a legii, aceste argumente nu pot fi reținute și în cazul actelor administrative unilaterale cu caracter normativ, care pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe calea excepției de nelegalitate, ci și pe calea acțiunii directe, conform art. 11 alin. 4 din Legea nr. 554/2004.
În consecință, nu va fi reținută excepția de inadmisibilitate invocată de către recurentă.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 instanța de contencios administrativ sesizată cu excepția de nelegalitate, se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului.
Prin alin. 2 al art. 4, legiuitorul recunoaște încă o dacă importanța citării, evident pentru respectarea a două dintre principiile fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea și dreptul la apărare.
Una din dimensiunile dreptului la apărare o constituie dreptul de a exercita căile de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, drept ce aparține doar părților din proces.
În speță, necitând organul emitent, respectiv Consiliul Local Tg. J încălcând principiilor amintite mai înainte, instanța a privat, astfel, pe emitentul actului administrativ, de dreptul de a exercita calea de atac a recursului, mai exact de dreptul la apărare.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 5 C Pr. Civ. va admite recursul formulat, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanța de fond.
Cu ocazia rejudecării, după rediscutarea cadrului procesual, în raport cu obiectul cererii cu care a fost învestită și prin prisma oportunității prezenței în proces a autorității administrative, oportunitate care este evidentă și legală, instanța fondului va examina și aspectele de fond ce au făcut obiectul criticilor formulate de către recurentul-pârât, și al apărărilor invocate prin întâmpinare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcția de Poliție Comunitară din cadrul Consiliului Local Tg. J, împotriva sentinței numărul 1467 din data de 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond Tribunalul Gorj -Secția contencios administrativ și fiscal.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-/2ex.
Jud. Fond.
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Costinel Moțîrlichie
