Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 431/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAl
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 431/2008
Ședința publică din data de 19 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, excepția de nelegalitate a dispozițiilor nr.HG 909/2000 privind emiterea garanțiilor prevăzute de nr.OUG 131/2000 pentru reglementarea situației patrimoniale a BCR SA în litigiile izvorâte din activitatea desfășurată de SA până la data radierii acesteia din registrul comerțului, modificată prin nr.HG 1087/2006 cu privire la garantarea de către în numele și în contul statului, BCR SA, în limita plafonului de 6.557.404 USD, conform poziției 10 Anexei 1 acestui act administrativ, invocată de către intimata reclamantă - INTERNAȚIONAL SA, În cadrul recursului formulat împotriva deciziei nr. 94 din 16.06.2006 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, în dosarul nr-, cauza privind și pe recurenta pârâtă BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA B și pe intimatii și GUVERNUL ROMÂNIEI, cauza având ca obiect pretenții.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05.05.2008, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
- INTERNAȚIONAL SA, în baza dispozițiilor art. 4 din legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, a invocat EXCEPȚIA DE a dispozițiilor HG nr. 909/2000 privind emiterea garanțiilor prevăzute în OUG nr. 131/2000 pentru reglementarea situației patrimoniale a Băncii Comerciale Române SA în litigiile izvorâte din activitatea desfășurată de Banca Română de Comerț SA până la data radierii acesteia din registrul comerțului, modificată prin HG nr. 1087/2006, În ceea ce privește garantarea de către Ministerul Finanțelor Publice (în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor), în numele și în contul statului, Băncii Comerciale Române SA, în limita plafonului de 6.557.404 USD, plata sumelor care fac obiectul prezentului litigiu, conform poziției 10 Anexei 1 acestui act administrativ solicitând instanței de recurs să constatați că soluționarea prezentei cauze depinde de dispozițiile HG nr. 909/2000, modificată succesiv prin HG nr. 832/2004 și HG nr. 1087/2006, în ceea ce privește garantarea de către Ministerul Finanțelor Publice (în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor), în numele și în contul statului, Băncii Comerciale Române SA, în limita plafonului de 6.557.404 USD, plata sumelor care fac obiectul prezentului litigiu, conform poziției 10 Anexei 1 acestei hotărâri a Guvernului;
Instanței astfel investite i s-a solicitat constatarea nelegalității HG nr. 909/2000, modificată prin HG nr. 1087/2006, În ceea ce privește garantarea de către Ministerul Finanțelor Publice (în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor) în numele și în contul statului Băncii Comerciale Române SA, în limita plafonului de 6.557.404 USD, plata sumelor care fac obiectul prezentului litigiu, conform poziției 10 Anexei 1 acestei hotărâri a Guvernului.
Motivarea s-a realizat prin arătarea faptului că obiectul litigiului îl constituie soluționarea recursului promovat de către pârâta-recurentă Banca Comercială Română SA împotriva deciziei civile nr. 94/19.06.2006 pronunțate de Curtea de APEL CLUJ prin care a fost admis apelul declarat de împotriva sentinței comerciale nr. 58/18.01.2006 pronunțate de Tribunalul Comercial Cluj în soluționarea dosarului nr. 1818/2005 și s-a dispus desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare reținându-se că prevederile art. 15 din OUG nr. 18/2004 nu sunt incidente în cauză, recurenta fiind chemată În judecată în temeiul dispozițiilor legale privitoare la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie și a prepușilor săi și nu pentru a răspunde pentru daune directe sau indirecte izvorâte din activitatea desfășurată de fosta Bancă Română de Comerț SA.
Ulterior pronunțării deciziei recurate Guvernul României a adoptat HG nr. 1087/16.08.2006 prin care s-a aprobat majorarea plafoanelor de garantare prevăzute de HG nr. 909/2000 pentru plata sumelor care fac obiectul litigiilor aflate pe rolul instanțelor judecătorești în care este parte Banca Comercială Română SA, În calitate de pârât, litigii izvorâte din activitatea desfășurată de Banca Română de Comerț SA până la data radierii acesteia din registrul comerțului.Prin HG nr. 1690/29.11.2006, Guvernul României a aprobat publicarea În Monitorul Oficial al României a anexelor HG nr. 1087/16.08.2006, declarate anterior clasificate. După cum rezultă din poziția 10 Anexei 1 HG nr. 1087/2006, astfel cum a fost publicată În Monitorul Oficial al României nr. 1015/20.12.2006, pretențiile formulate de către subscrisa În prezentul litigiu, În cuantum de 6.557.404 USD, au fost calificate drept pretenții izvorâte din activitatea desfășurată de fosta Bancă Română de Comerț SA urmând ca Ministerul Economiei și Finanțelor să garanteze irevocabil și necondiționat pârâtei-recurente plata lor, În măsura În care aceasta ar cădea În pretenții.
Actul administrativ criticat pentru nelegalitate nu . două din acela cinci condiții în viziunea reclamantei, astfel atât HG nr. 909/2000 cât și actul administrativ modificator - HG nr. 1087/2006 - sunt emise pe baza și În executarea art. 1 din OUG nr. 131/2000 pentru reglementarea situației patrimoniale a Băncii Comerciale Române SA În litigiile izvorâte din activitatea desfășurată de Banca Română de Comerț SA până la data radierii acesteia din registrul comerțului. Conform textului legal menționat, sumele care fac obiectullitigiilor În care este parte Banca Comercială Română SA, litigii izvorâte din activitatea desfășurată de Banca Română de Comert SA până la data radierii acesteia din registrul comertului,se garantează irevocabil și necondiționat, În numele statului, de către Ministerul Finanțelor Publice, garanțiile urmând a fi acordate În baza unei hotărâri de Guvern adoptate În baza OUG nr. 131/2000.
Or, după cum rezultă cât se poate de clar din cererea introductivă de instanță precum și din apărările formulate atât În fața instanței de fond cât și a instanțelor de apel și de recurs, litigiul dedus judecății nu este unul izvorât din activitatea desfășurată de Banca Română de Comerț SA până la data radierii acesteia din registrul comerțului ci este un litigiu vizând repararea prejudiciului ce a fost cauzat urmare a plății cu Întârziere de către Banca Comercială Română SA a sumelor stabilite prin sentința civilă nr. 4205/15.09.1999 pronunțată de Tribunalul București, ce este grefat pe dispozițiile art. 371 Cod procedură civilă și ale art. 998, 999 și 1000 Cod civil.
În aceste condiții este evident că includerea prezentului litigiu În Anexa 1 HG nr. 909/2000, modificată prin HG nr. 1087/2006, determină concluzia că actul administrativ criticat pentru nelegalitate contravine normei de nivel superior pe baza și În executarea căreia este emis - art. 1 din OUG nr. 131/2000.
În al doilea rând, garanțiile acordate În baza HG nr. 909/2000, modificată prin HG nr. 1087/2006 reprezintă un ajutor de stat ilegal În sensul art. 2 și 4 din Legea nr. 143/1999 (republicată), act normativ În vigoare la data emiterii actelor administrative criticate pentru nelegalitate.
Este evident că garantarea irevocabilă și necondiționată În numele statului român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a obligațiilor de plată ale Băncii Comerciale Române SA este o măsură de sprijin care distorsionează concurența și favorizează această societate bancară, măsură ce este supusă notificării și autorizării Consiliului Concurenței În condițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 143/1999 (republicată) În condițiile În care nici OUG nr. 131/2000 și nici OUG nr. 18/2004 nu prevăd exceptarea acestei măsuri de la notificare și de la autorizare.
Obligațiile de notificare și de autorizare sunt prevăzute și În prezent de către dispozițiile OUG nr. 117/2006 și ale art. 87 - 89 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, act ce face parte din dreptul intern În baza dispozițiilor art. 11, al. 2 din Constituția României.
Prin urmare, includerea litigiului În Anexa 1 HG nr. 909/2000, modificată prin HG nr. 1087/2006, fără notificarea și autorizarea Consiliului Concurenței contravine normelor interne privitoare la ajutorul de stat, reprezentând un ajutor de stat ilegal.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea pronunțată la 14 iunie 2007 dispus suspendarea judecării recursului declarat de pârâta BCR B împotriva deciziei nr. 94 din 19 iunie 2006 Curții de APEL CLUJ potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 și a dispus sesizarea Curții de APEL CLUJ -Secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea excepției de nelegalitate invocate de reclamanta - INTERNAȚIONAL SA.
BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA prin întâmpinarea formulată a învederat că, susținerile reclamantei referitoare la împrejurarea că actul administrativ atacat contravine normei de nivel superior pe baza și în executarea căreia a fost emisă iar garanțiile acordate prin HG nr. 909/2000 modificată prin HG nr. 1087/2006 reprezintă un ajutor de stat ilegal în sensul art. 2 și 4 din legea nr. 143/1999 nu pot fi primite întrucât dispozițiile art. 1 din OUG nr. 131/2000 stabilesc că sumele care fac obiectul litigiilor aflate pe rolul instanțelor judecătorești în care parte este BCR în calitate de pârât, litigii izvorâte din activitatea fostei până la radierea acesteia din Registrul comerțului vor fi garantate irevocabil și necondiționat în numele și în contul statului în favoarea BCR și s-a dispus ca aceste garanții vor fi emise în baza HG dată în aplicarea ordonanței astfel că, în concluzie HG nr. 909/2000 a fost emisă în spiritul legilor și a ordonanței în executarea a fost emisă.
de garantare stabilit inițial a fost majorat ulterior fiind incluse toate daunele directe sau indirecte rezultate din sau în legătură cu litigiile izvorâte din activitatea BĂNCII ROMÂNE DE COMERȚ - SA pe care BCR le-a identificat până la data de 30 aprilie 2004 iar în emiterea garanțiilor s-a avut în vedere pe lângă OUG nr. 131/2000 și OUG nr. 18/2004 modificat prin OUG nr. 85/2004, iar majorarea s-a realizat în baza situației prezentate de BCR SA până la data de 31 martie 2006 iar litigiul care face obiectul cauzei a fost identificat până la această dată fiind pe rolul instanțelor la momentul întocmirii situației.
Celelalte apărări formulate de BCR vizează argumente pentru care aceasta apreciază că litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepția de nelegalitate este unul care are legătură cu litigiile izvorâte din activitatea SA.
Guvernul României prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea excepției de nelegalitate a dispozițiilor HG nr. 909/2000 modificată prin HG nr. 1087/2006 arătând că, aceasta este temeinică și legală fiind emisă în executarea art. 1 din OUG nr 131/2000 și că în același temei a fost emisă și HG nr. 1087/2006.
Instanța în fața căreia este invocată excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral are rolul de "filtru" similar celui pe care instanța în fața căreia este invocată excepția de neconstituționalitate îl are.
Instanța investită cu litigiul în care este invocată excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, este cea îndreptățită să constate că de actul administrativ atacat depinde soluționarea litigiului pe fond.
Susținerile reclamantei,autoare a excepției de nelegalitate,potricit cărora așa cum rezultă din cererea introductivă de instanță precum și din apărările formulate atât În fața instanței de fond cât și a instanțelor de apel și de recurs, litigiul dedus judecății nu este unul izvorât din activitatea desfășurată de Banca Română de Comerț SA până la data radierii acesteia din registrul comerțului ci este un litigiu vizând repararea prejudiciului ce a fost cauzat urmare a plății cu Întârziere de către Banca Comercială Română SA a sumelor stabilite prin sentința civilă nr. 4205/15.09.1999 pronunțată de Tribunalul București, ce este grefat pe dispozițiile art. 371 Cod procedură civilă și ale art. 998, 999 și 1000 cod civil iar în aceste condiții este consideră evident că includerea acestui litigiu În Anexa 1 HG nr. 909/2000, modificată prin HG nr. 1087/2006, determină concluzia că actul administrativ criticat pentru nelegalitate contravine normei de nivel superior pe baza și În executarea căreia este emis - art. 1 din OUG nr. 131/2000 nu pot fi primite în fața instanței investite cu soluționarea excepției de nelegalitate.
Toate apărările care vizează circumscrierea litigiului sferei răspunderii pârâtei pot fi analizate doar de instanța investită cu soluționarea aceslui litigiu.
Instanța investită cu soluționarea excepției de nelagalitate nu poate cenzura împrejurările reținute de instanța care a dispus investirea în ceea ce privește măsura în care de actul administrativ atacat în acestă procedură depinde soluționarea cauzei.
Sesizarea instanței competente să soluționeze excepția de nelegalitate printr-o încheiere motivată și dispunând suspendarea cauzei, confirmă împrejurarea că această
instanță determină dacă de actul administrativ unilateral în raport de care este invocată excepția de nelegalitate depinde soluționarea litigiului pe fond.
Instanța investită cu soluționarea excepției a reținut în mod corect că excepția de nelegalitate poate fi ridicată în fața unei instanțe când există o legătură directă între dispozițiile nelegale din actul de bază și actul atacat, iar actul atacat este emis în aplicarea actului a cărui ilegalitate este invocată pe cale de excepție.
Excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare în cadrul unui proces ce are alt obiect decât nevalabilitatea actului administrativ, una din părți sau instanța din oficiu constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului de fond sesizând instanța de contencios administrativ competentă.
Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând in cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea partii interesate potrivit dispozițiilor art 4 alin 1 din Legea contenciosului administrativ astfel cum a fost acesta modificată prin Legea nr 262/2007.
Legiuitorul prin noile dispoziții care reglementează excepția de nelegalitate a înțeles să restrângă controlul exercitat de instanțele de contencios-administrativ în procedura excepției de nelegalitate asupra actelor administrative cu caracter normativ arătând că doar legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, iar anterior, legalitatea unui act administrativ unilateral putea fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție.
Analiza comparativă a textului legal în formă anterioară și cea care este în vigoare la momentul soluționării excepției invocate, relevă că obiectul excepției de nelegalitate în procedura instituită de disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004 poate fi doar un act administrativ cu caracter individual.
Actul administrativ cu caracter individual este actul unilateral, expresie a manifestării de voință a unui singur subiect al raportului juridic emis de autorități publice în scopul executării sau organizării executării legii și privește persoane determinate.
Actele a căror legalitate este contestată de reclamantă în procedura instituită de disp. art. 4 din Legea contenciosului administrativ, respectiv a Hotărârii Guvernului României nr. 969/2002 se circumscriu, așadar, sferei dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că pot fi calificate ca fiind acte administrative unilaterale cu caracter individual, raportat la persoanele cărora le sunt destinate, cu atât mai mult cu cât inițial nici nu s-a procedat la publicarea lor în Monitorul Oficial ci la comunicarea lor persoanelor interesate..
Actul administrativ este definit prin chiar dispozițiile art 2 din Legea contenciosului administrativ ca fiind actulunilateralcu caracterindividual sau normativemis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, care da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, in sensul legii, si contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute si alte categorii de contracte administrative supuse competentei instanțelor de contencios administrativ.
Dispozițiile art. 1 din OUG nr. 131/2000 stabilesc că sumele care fac obiectul litigiilor aflate pe rolul instanțelor judecătorești în care parte este BCR SA în calitate de pârât vor fi garantate irevocabil și necondiționat în numele și în contul statului în favoarea BCR astfel că, în mod legal s-a procedat la adoptarea hotărârii de guvern prin care s-au stabilit plafonul de garantare și respectiv majorarea plafonului de garantare.
Prin HG nr. 1690/29.11.2006, Guvernul României a aprobat publicarea În Monitorul Oficial al României a anexelor HG nr. 1087/16.08.2006, declarate anterior clasificate. După cum rezultă din poziția 10 Anexei 1 HG nr. 1087/2006, astfel cum a fost publicată În Monitorul Oficial al României nr. 1015/20.12.2006, pretențiile formulate litigiul ]nregistrat sub nr 1818/2004 la Tribunalul Comercial Cluj, În cuantum de 6.557.404 USD, au fost calificate drept pretenții izvorâte din activitatea desfășurată de fosta Bancă Română de Comerț SA.
Guvernul României prin Hotărârea de Guvern nr. 909/5 octombrie 2000 privind emiterea garanțiilor prevăzute în Ordonanța de urgență a guvernului nr. 131/2000 pentru reglementarea situației patrimoniale a BĂNCII COMERCIALE ROMÂNE în litigiile izvorâte din activitatea desfășurată de BANCA ROMÂNĂ DE COMERȚ - SA până la data radierii acesteia din Registrul comerțului în temeiul prevederilor art. 107 din Constituția României și ale art. 1 alin 2 din OUG nr. 131/2000 a hotărât că Ministerul Finanțelor garantează irevocabil și necondiționat - în numele și în contul statului- BĂNCII COMERCIALE ROMÂNE SA în limita unor plafoane de 38 miliarde lei și 116 milioane USD plata sumelor care fac obiectul litigiilor aflate pe rolul instanțelor judecătorești în care este parte BCR SA în calitate de pârât litigii izvorâte din activitatea desfășurată SA până la data radierii acesteia din Registrul comerțului,litigiile menționate fiind prevăzute în anexa hotărârii.
Anexa la hotărâre nu a fost publicată concomitent publicării hotărârii nr. 909/2000 menționându-se împrejurarea că aceasta se comunică numai celor interesați.
a fost emisă HG nr. 1087/16 august 2006 pentru majorarea plafoanelor de garantare prevăzute la art. 1 alin 1 din HG nr. 909/2000 privind emiterea garanțiilor prevăzute în OUG nr. 131/2000, act emis în temeiul art. 108 din Constituția României, art. 1 din OUG nr. 131/2000, art. 14 alin 4 din OUG nr. 18/2004 prin care s-a hotărât suplimentarea plafoanelor de garantare prevăzute în art. 1 alin 1 din HG nr. 909/2000 reprezentând toate răspunderile inclusiv daunele directe și indirecte rezultate din sau în legătură cu litigiile izvorâte din activitatea SA pentru care BCR SA este răspunzătoare identificate până la data de 31 martie 2006 sume cuprinse în anexele nr. 1-3 care fac parte integrantă din hotărâre și despre care s-a făcut mențiune că nu se publică fiind clasificate potrivit legii.
Este unanim admis că pentru ca un act administrativ să fie legal, trebuie . cumulativ următoarele condiții actul administrativ să fie emis În conformitate cu litera și spiritul Constituției;. actul administrativ să fie emis În litera și spiritul legilor și a ordonanțelor actul administrativ să fie emis pe baza tuturor actelor organeloradministrației publice care sunt superioare organului administrativ emitent actul administrativ să fie emis de organul administrativ numai În limitele
competenței sale, actul administrativ să fie emis În forma și cu procedura prevăzute de lege.
Analizarea legalității actului administrativ trebuie realizată prin verificarea îndeplinirii cumulative a condițiilor enumerate și nu poate fi realizată prin raportare la alte raporturi juridice existente între beneficiarul actului administrativ și persoana care afirmă că prin aplicarea dispozițiilor actului administrativ ar putea fi vătămată de actul pe care aceasta îl apreciază ca fiind nelegal.
Verificarea legalității actului administrativ unilateral atacat relevă că analizarea aspectului dacă actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale de superior, respectiv în concret a prevederilor ordonanței în a cărei aplicare a fost emis se realizează în raport de prevederile art 1 ORDONANTA DE URGENTA nr. 131 din 30 iunie 2000 pentru reglementarea situației patrimoniale a Băncii Comerciale Romane - în litigiile izvorâte din activitatea desfasurata de Banca de Comerț - - pana la data radierii acesteia din registrul comerțului.
Sumele care fac obiectul litigiilor aflate pe rolul instanțelor judecătorești în care este parte Banca Comercială -, în calitate de parat, litigii izvorâte din activitatea desfasurata de Banca de Comerț - - pana la data radierii acesteia din registrul comerțului, vor fi garantate irevocabil și necondiționat în numele și în contul statului, în favoarea Băncii Comerciale Romane -
Garanțiile prevăzute la alineatul precedent vor fi emise în baza hotărârii Guvernului date în aplicarea prezentei ordonanțe de urgenta potrivit prevederilor art 1 din actul normativ menționat.
Actul normativ amintit a stabilit că urmează a emise hotărâri de guvern în vederea aplicării sale, emiterea acestora trebuia realizată cu respectarea tuturor condițiilor de formă și fond care să asigure respectarea legilor incidente în materie.
Orice ajutor de stat, sub orice forma și indiferent de beneficiar, trebuie autorizat de Consiliul Concurentei din punct de vedere al efectelor asupra concurentei, cu excepția cazurilor când prezenta lege prevede altfel potrivit dispozițiilor art 14 din Legea nr 143/1999.
Orice intenție de a acorda un ajutor de stat nou sau de a modifica un ajutor de stat existent se notifica de către furnizorul și initiatorul ajutorului de stat Consiliului Concurentei, cu excepția cazului în care este altfel prevăzut în prezenta lege sau în reglementările emise în aplicarea acesteia.
Notificarea unui ajutor de stat trebuie sa cuprindă informațiile exacte și complete, cerute de Consiliul Concurentei pentru a evalua compatibilitatea ajutorului de stat cu prezenta lege și cu reglementările emise în aplicarea acesteia.
Un ajutor de stat nou nu poate fi acordat, iar modificările la un ajutor de stat existent nu pot fi puse în aplicare pana când Consiliul Concurentei nu ia o decizie de autorizare sau pana când ajutorul nu este considerat ca fiind autorizat.
Obligația de notificare și de autorizare a fost menținută și prin dispozițiile OUG nr. 117/2006 care reflectă art. 87 - 89 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, act ce face parte din dreptul intern În baza dispozițiilor art. 11, al. 2 din Constituția României.
etapelor notificării ajutorului de stat relevă recunoașterea caracterului măsurii de garantare irevocabilă și necondiționată în numele și în contul statului, în favoarea Băncii Comerciale Romane - a naturii de ajutor de stat și confirmă necesitatea respectării procedurii instituite de legea cadru în vigoare la momentul emiterii actului a cărui nelegalitate se invocă.
Omisiunea notificării către Consiliul Concurenței ca autoritatea administrativa autonoma care are drept scop protejarea si stimularea concurentei pentru asigurarea unui mediu concurential normal, in vederea promovarii intereselor consumatorilor,rolul ssău având doua dimensiuni: una corectiva privind restabilirea si mentinerea unui mediu competitiv normal, iar cealalta, preventiva, de monitorizare a pietelor si supravegherea actorilor pe aceste piete echivaleză cu nerespectarea condițiilor ori procedurilor prealabile întrucât și suplimentarea, respectiv majorarea plafoanelor de garantare prevazute la <LLNK 12000 909 20 302 1 54>art. 1 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 909/2000 privind emiterea garantiilor prevazute in <LLNK 12000 131180 301 0 46>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 131/2000 pentru reglementarea situatiei patrimoniale a Bancii Comerciale Romane - in litigiile izvorate din activitatea desfasurata de Banca de Comert - - pana la data radierii acesteia din registrul comertului impunea parcurgerea acestei etape.
de specialitate a admis că obținerea unui aviz conform este o condiție a legalității actului administrativ iar lipsa acestui aviz constituie un motiv de nelegalitate a actului administrativ emis cu nerespectarea acestei cerințe.
Curtea a apreciat în baza considerentelor enunțate că excepția de nelegalitate invocată de reclamantă și de intervenient este întemeiată și în consecință în temeiul dis part 4 din Legea contenciosului administrativ va admite excepția de nelegalitate a poziției 10 din anexa nr. 1 nr.HG 909/2000 privind emiterea garanțiilor prevăzute de OUG131/2000 pentru reglementarea situației patrimoniale a SA în litigiile provocate din activitatea de SA până la data radierii acesteia din Registrul comerțului, așa cum a fost acesta modificată prin NR HG 1087/2006,invocată de reclamanta -. INTERNAȚIONAL SA B SA și intervenientul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de nelegalitate a poziției 10 din anexa nr. 1 nr.HG 909/2000 privind emiterea garanțiilor prevăzute de OUG131/2000 pentru reglementarea situației patrimoniale a SA în litigiile provocate din activitatea de SA până la data radierii acesteia din Registrul comerțului, invocată de reclamanta -. INTERNAȚIONAL SA SA, cu sediul în B,- sector 6 și intervenientul domiciliat în comuna nr 4a, jud I. în contradictoriu cu pârâta BANCA COMERCILĂ ROMÂNĂ SA cu sediul în B. sector 3,- și GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B sector1,-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.05.2008.
JUDECĂTOR GREFIER
- - - -
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan
