Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 432/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--08.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 432
Ședința publică din 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Pokker Adina
JUDECĂTOR 3: Duma
GREFIER: -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții, și B, împotriva sentinței civile nr. 627/23.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată Ortodoxă Română și pârâții intimați, și Statul Român prin Consiliul Local, având ca obiect excepție de nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta personal și asistată de avocat care se prezintă și în reprezentarea pârâților șu B iar avocat în reprezentarea recurenților și, avocat în reprezentarea reclamantei intimate Ortodoxă Română, secretar în reprezentarea pârâtului intimat Statului Român prin Consiliul Local, lipsă fiind intimații și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul intimatului Consiliul Local precizează că procesul verbal depus la termenul anterior nu a fost înregistrat, neexistând un asemenea registru.
Nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Reprezentanta recurenților și solicită admiterea ambelor recursuri astfel cum au fost formulate, casarea cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Timiș cu cheltuieli de judecată și depune în dovedire chitanța nr. 50/31.07.2008.
Reprezentanta recurenților, și B solicită admiterea recursurilor cu cheltuieli de judecată
Reprezentantul intimatei Ortodoxă Română solicită respingerea recursurilor, considerând că sentința atacată este legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului Consiliul Local solicită respingerea recursurilor, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sânnicolau M sub nr- la data de 05.11.2007, reclamanta ORTODOXĂ ROMÂNĂ a chemat în judecată pârâții, B, STATUL ROMÂN - CL, solicitând instanței de judecată să dispună grănițuirea proprietății reclamantei învecinate cu pârâții, prin stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți. De asemenea, s-a solicitat să fie lăsate în deplină proprietate și pașnică folosință de către pârâți suprafața de 8551 mp, să se constate nulitatea adeverinței și adresei prin care, au dobândit un drept de proprietate asupra suprafeței revendicate de reclamantă, și să se dispună rectificarea cărților funciare, cu cheltuieli de judecată.
În cadrul acestui litigiu, pârâții și au invocat excepția de nelegalitate a HCL nr.30/2004, formându-se dosarul nr- al Tribunalului, pârâții menționați dobândind calitate de reclamanți în acest dosar.
Prin sentința civilă nr. 627/CA/23.07.2008,a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, excepție invocată de pârâta ORTODOXĂ ROMÂNĂ, a fost respinsă acțiunea având ca obiect excepție de nelegalitate, formulată de reclamanții și și au fost obligați reclamanții la plata către pârâta ORTODOXĂ ROMÂNĂ a sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, excepție invocată de pârâta ORTODOXĂ ROMÂNĂ, instanța o va respinge ca neîntemeiată, întrucât disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ce reglementează,Excepția de nelegalitate, prevede că, Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Aceste dispoziții legale nu prevăd un termen de prescripție în cadrul căruia să se invoce nelegalitatea unui act administrativ.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a constatat că prin Hotărârea Consiliului Local nr.30/30.09.2004, aflată la fila 49 din dosar, s-a atribuit pârâtei Bisericii Ortodoxe Române, gratuit, în folosință veșnică, suprafața de 11.510 mp, identificată subnumar cadastral 627, CF nr.146, pentru destinația de cimitir, că prin nr.524/2004 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dos. 648/2003, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 02.07.2004, s-a stabilit că asupra terenului înscris în nr.146, nr. top.627 reprezentând cimitir în suprafață de 1.151 mp este proprietar Statul Român, dispunându-se rectificarea -ului în sensul radierii dreptului de proprietate al Parohiei Ortodoxe și intabularea dreptului de proprietate a Statului Român.
Din cuprinsul hotărârii menționate reiese că cimitirul înscris în f nr. 627 este folosit de Ortodoxă de mai bine de 30 ani, contrar afirmațiilor reclamanților care arată că asupra terenului respectiv proprietari sunt aceștia și alți cetățeni ai localității și că terenul se afla în patrimoniul fostului CAP la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991, fiindu-le atribuit în anul 1957 sub forma de gradină aferenta casei de locuit.
Împrejurarea că pârâții și și alte persoane achită impozitul inclusiv pentru suprafața de teren din litigiu, aspect nedovedit de altfel în cauză, nu are relevanță, câtă vreme actele de proprietate, respectiv extrasele f și hotărârea judecătorească, arată că terenul are destinația de cimitir de peste 30 ani.
A mai reținut Tribunalul Timiș că reclamanții, în susținerea excepției invocate, aspecte ce țin de rectificarea cărților funciare, aspecte analizate de altfel de către instanțe prin pronunțarea hotărârii nr. 524/2004 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dos. 648/2003, rămasă definitivă și irevocabilă, și că Hotărârea de Consiliu Local nr.30/2004 nu schimbă categoria de teren și destinația acestuia din grădini de zarzavaturi aferente caselor de locuit în cimitir, cum greșit afirmă reclamanții, astfel că aceasta nu este nelegală.
Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art.1 și următoarele din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, coroborate cu dispozițiile art.4 din aceeași lege, instanța a respins acțiunea reclamanților ca fiind neîntemeiată, obligând totodată reclamanții la plata către pârâta ORTODOXĂ ROMÂNĂ a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții, și B, solicitând în principal casarea cu trimitere în vederea rejudecării la aceeași instanță.
În motivarea recursului, recurenții și au arătat că instanța nu a analizat toate aspectele ce țin de condițiile de legalitate ale nr. 30/2004 și nu a administrat probe pentru constatarea acestor aspecte, preluând informații eronate dintr-o hotărâre judecătorească în care reclamanții recurenți nu sunt parte și neanalizând multitudinea de acte depuse de către aceștia la dosar, respectiv planurile și registrele cadastrale, adeverința nr. 1480/14.04.2008 eliberată de Primăria. Au mai arătat recurenții că prima instanță nu a administrat probele solicitate prin acțiunea introductivă și prin precizarea de la fila 43 din dosarul de fond, respingând totodată și solicitarea de comunicare a procesului verbal al ședinței în care a fost adoptată nr. 30/2004.
Au mai arătat recurenții că din dosarul administrativ lipsesc piese importante și obligatorii unei asemenea proceduri sau în privința aceluiaș dosar, că se pot observa o serie de neregularități cu privire la operațiunile anterioare și concomitente adoptării hotărârii ce face obiectul excepției de nelegalitate, că Ortodoxă Română nu are personalitate juridică, nefiind subiect de drepturi și obligații și neputându-se dispune în favoarea sa, că prin adoptarea acestei hotărâri se încalcă și dreptul comunitar referitor la protecția mediului, că pârâtul Consiliul Local nu a parcurs nici etapa de informare și participare a publicului la dezbaterile publice și a schimbat categoria de teren și destinația acestuia din grădini de zarzavaturi aferente caselor de locuit în cimitir, fără a modifica planul urbanistic al satului.
De asemenea, în susținerea recursului, recurenții și au arătat că sunt plătitori de impozit pe terenul aferent casei, în vreme ce recurenta și intimații o și au dreptul de proprietate întabulat, că instanța de judecată a reținut mențiunile din Cartea Funciară raportat doar la nivelul primei jumătăți a secolului 19, când terenul în litigiu figura ca fiind cimitir iar terenul pe care sunt situate casele reclamanților și întreaga stradă, atribuit acesteia începând cu anul 1057, figura ca fiind islazul satului, că destinația de clădiri aferente caselor de locuit este dovedită și de evidențele Primăriei și de Planul cadastral al localității, de Registrul Cadastral și de foile de posesie, că la data adoptării nr. 30/30.09.2004 s-a dispus asupra unui teren care nu era în proprietatea Statului Român, proprietară tabulară fiind Ortodoxă și că pe raza comunei există teren disponibil pe raza satului pentru atribuire în folosința cimitirului ortodox român în cauză existând o discriminare etnică întrucât grădinile aparțin unor familii de etnice sârbă, etnie devenită în prezent minoritară.
La rândul lor, recurenții, și B au arătat în recursul formulat că nr. 30/2004 este nelegală întrucât a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 124 din Legea nr. 215/2001 și art.17 din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora Statul și unitățile administrative și deliberative teritoriale pot da în folosință gratuită pe termen limitat bunuri imobile către persoanele juridice fără scop lucrativ și care desfășoară activități de utilitate publică în cauză fiind îndeplinite condițiile vizând limitarea în timp și personalitatea juridică a beneficiarului dreptului de folosință.
Au mai arătat cei trei recurenți că hotărârea a cărei nelegalitate solicită a fi constatată a fost adoptată fără avizul favorabil al Comisiei de specialitate și că în nod greșit a dat Tribunalul Timiș eficiență nr. 524/2004, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosarul nr. 648/2003, această hotărâre neavând putere de lucru judecat în ceea ce îi privește.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate de către recurenți cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041.pr.civ. care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acestea sunt întemeiate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Tribunalul Timișa analizat excepția de nelegalitate reținând în principal că aspectele invocate de către autorii excepției țin de rectificarea cărților funciare și că aceste aspecte au fost tranșate prin nr. 524/2004, pronunțată de Sânnicolau M în dosarul nr. 648/2003, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 02.07.2004, respingând susținerile potrivit cărora proprietarii ai terenurilor ar fi autorii excepției și alți cetățeni ai localității, precum și susținerile privind categoria și destinația terenurilor ce fac obiectul nr. 30/2004.
Procedând astfel, instanța a pronunța o hotărâre cu încălcarea limitelor cu care a fost investită întrucât, făcând aprecieri cu privire la dreptul de proprietate și la titularii acestuia, a soluționat implicit și litigiul de fond aflat pe rolul Judecătoriei Sânnicolau M ce se constituie în dosarul nr- și care are ca obiect grănițuire și revendicare. Or, Tribunalul Timișa fost investit cu o excepție de nelegalitate a unei hotărâri de Consiliul local, hotărâre folosită ca probă în litigiu de fond, astfel încât Tribunalul Timiș trebuia și avea posibilitatea să analizeze strict aspectele de legalitate prin raportare la legislația în vigoare și, chiar dacă ar fi analizat o eventuală vătămare a vreunui drept de proprietate, instanța nu avea posibilitatea de a tranșa problema proprietăților atâta vreme cât tocmai aceasta a declanșat invocarea excepției, neexistând pronunțată nici o hotărâre în litigiul dintre părți existent pe rolul Judecătoriei Sânnicolau
Mai mult decât atât, Tribunalul Timișa analizat legalitatea nr. 30/2004 prin raportare doar la o hotărâre judecătorească ce nici nu le era opozabilă reclamanților, aceștia nefiind parte în acel litigiu.
Or, legalitatea unei hotărâri a autorității deliberative a comunei ar fi trebuit analizată prin raportare la dispozițiile legale existente, iar nu prin raportare exclusiv la o hotărâre judecătorească.
Tribunalul Timișa lăsat de asemenea neanalizate susținerile reclamanților cu privire la nerespectarea formalităților anterioare adoptării hotărârii considerate nelegale, respectiv susținerile vizând lipsa avizelor, acordurilor și autorizațiilor obligatorii (punctul 5 din motivele de nelegalitate - filele 13-16 dosar), accesul la informație și participarea cetățenilor la luarea deciziilor (punctul 6 din motivele de nelegalitate filele 13-16 dosar), aspecte care sunt prevăzute de dispozițiile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.
De asemenea, nu au fost analizate nici criticile de nelegalitate invocate prin raportare la dispozițiile comunitare referitoare la protecția mediului și la dispozițiile tratatelor internaționale privind drepturile omului. (punctul 6 și 8 din motivele de nelegalitate invocate de reclamanți), așa cum nu au fost analizate nici susținerile numiților, B și și privitoare la încălcarea art. 17 din Legea nr. 213/1998, susțineri care, chiar dacă nu au fost învederate de înșiși autorii excepției și, ar fi trebuit totuși puse în discuția părților și analizate, fiind invocate de părți având aceeași calitate procesuală ca și autorii excepției în litigiul de fond aflat pe rolul Judecătoriei Sânnicolau
Găsind așadar întemeiate susținerile reclamanților recurenți și fiind incidente în cauză atât motive de casare, respectiv nesoluționarea fondului cererii de constatare a nelegalității a nr. 30/2004, cât și motive de modificare, respectiv lipsa temeiului legal, motive prevăzute de art.312 aliniatul 3 și de art.304 punctul 9 Cod procedură civilă, Curtea va proceda potrivit dispozițiilor art.312 aliniatul 3 și 5 Cod procedură civilă, casând în întregime sentința recurată și trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Timiș.
Deși au fost solicitate cheltuieli de judecată, Curtea nu le va acorda, neputându-se reține că prin soluția adoptată în prezentul recurs vreuna din părți a căzut în pretenții, așa cum impun dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de către recurenții, B împotriva sentinței civile nr. 627/CA/23.07.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Ortodoxă Română, Consiliul Local și intimații și.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Timiș.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi, 19 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER,
-
Red./3.04.2009
Tehnodact / 10.04.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș -
Judecător
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Pokker Adina, Duma
