Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 439/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.439/R/CA-. Dosar nr.1344/62/R/CA-/2009
Ședința publică din data de:- 11 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâta Direcția Fiscală B, împotriva Sentinței civile nr.311/CA din data de 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.1344/com/62/2009, având ca obiect "excepție nelegalitate act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului în ședința publică din data de 9 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 11 iunie 2009.
În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 21 octombrie 2008, reclamanta -""SA-B a formulat contestație la executare în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală B, prin care a solicitat anularea somației nr.-/01.10.2008 emisă în dosarul de executare și anularea titlului executoriu nr.-/01.10.2008 emis în dosarul de executare nr.-/2008.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Brașov, având ca obiect "contestație la executare".
În acest dosar, s-a dispus prin Încheierea de ședință din 10.02.2009, suspendarea judecării cauzei și s-a înaintat dosarul la Tribunalul Brașov pentru soluționarea excepției invocată de contestatoarea ""SA B de nelegalitate a Deciziei de impunere nr.-/8634 și a Deciziei de impunere nr.-/8634, ambele emise de intimata Direcția Fiscală
Dosarul a fost înaintat Tribunalului Brașov și înregistrat sub numărul - - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în care s-a pronunțat Sentința civilă nr.311/CA/17.03.2009 a Tribunalului Brașov.
Prin această hotărâre, instanța a soluționat excepția de nelegalitate invocată de reclamantă, în sensul că a admis excepția de nelegalitate invocată în dosarul nr- al Judecătoriei Brașov de către contestatoarea -""SA, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local al mun.B - Direcția Fiscală, și în consecință, a constatat nelegalitatea deciziilor de impunere nr.-/8634 și nr.-/8634 ambele emise la data de 18.01.2008 de pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, pe excepția de nelegalitate, a reținut următoarele:
Nelegalitatea constă în faptul că pârâta Direcția Fiscală nu era în drept să calculeze și să solicite plata impozitului pe teren și clădiri, având în vedere că reclamanta este scutită de drept de la plata acestor impozite, potrivit art. 250 al. 1 pct. 9 și 257 al. 1 lit. l din. 571/2003 privind Codul Fiscal, aceasta avându-și sediul și desfășurându-și activitatea în cadrul Parcului Industrial
Instanța de fond a reținut că excepția nelegalității deciziilor de impunere nr.-/8634 și nr.-/8634 ambele emise la data de 18.01.2008 de Direcția Fiscală B este fondată, pentru următoarele argumente:
Petenta - SA face parte din parcul Industrial Pro R SA și își desfășoară activitatea în cadrul parcului industrial, așa cum acesta a fost înființat și delimitat prin Ordinul 255/2004, nr.OG 65/2001, OUG 115/2003, HG 1019/2004.
Prin dispozițiile art. 250 pct. 9 din. 571/2003 privind Codul Fiscal se instituie scutirea de la plata impozitului a clădirilor din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii, iar dispozițiile art. 257 pct. 1 din același act normativ prevăd scutirea de impozit pentru terenurile pe care sunt situate parcurile industriale, științifice și tehnologice potrivit legii.
Prin dispozițiile legale mai sus citate, au fost scutite de la plata impozitului terenurile și clădirile aparținând parcurilor industriale care, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 pct. 2 din nr.OG 65/2001, reprezintă o zonă delimitată in care se desfășoară activități economice, de cercetare științifică, de producție industrială și servicii, de valorificare a cercetării științifice și de dezvoltare tehnologică într-un regim de facilități specifice, în vederea valorificării potențialului uman și material al zonei.
Prin urmare, scutirile de la plata impozitului pe clădiri și pe terenuri operează în virtutea legii, iar instanța a reținut și că acordarea scutirii nu contravine prevederilor art. 87-89 din TCE, în condițiile în care nu s-a stabilit o altă natură a scutirilor de impozit.
Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 250 pct. 9 și 257 pct. 1 din. 571/2003 privind Codul Fiscal și dispozițiile art. 4 din Legea nr.554/2004, a fost admisă excepția de nelegalitate și a fost constatată nelegalitatea deciziilor de impunere nr.-/8634 și nr.-/8634 ambele emise la data de 18.01.2008 de pârâta Direcția Fiscală
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal pârâta Direcția Fiscală B, prin care a criticat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii Tribunalului Brașov pe excepția de nelegalitate, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii excepției de nelegalitate invocată de reclamantă, privind cele două decizii de impunere emise de pârâtă, susținând legalitatea acestor două decizii de impunere, raportat la prevederile Codului fiscal și ale nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală și ale Legii nr.554/2004 modificată și ducând practică judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie, în susținerea recursului declarat.
În dovedirea legalității recursului, recurenta a depus copii de pe minutele deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, dosarele nr- și nr- (filele 6 și 7 din dosar).
În cauză, reclamanta, autoarea excepției de nelegalitate, a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâta Direcția Fiscală B, în sensul respingerii recursului și menținerii hotărârii Tribunalului Brașov privind admiterea excepției de nelegalitate, susținând că reclamanta beneficiază în condițiile Codului fiscal și Codului d e procedură fiscală, de scutirea de impozite și taxe pe clădiri și terenuri, fiind înființată ca societate cu destinație de parc industrial și beneficiind de aceste scutiri legale.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr.311/CA/17.03.2009 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor de recurs formulate de pârâtă și prin prisma prevederilor legale aplicabile, constată recursul ca fondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, recurenta Direcția Fiscală Bae mis pe numele reclamantei, deciziile de impunere nr.-/8634 și nr.-/8634 - la data de 18.01.2008 (filele 19-20 dosar de contestație la executare al Judecătoriei Brașov nr-).
Verificând cele două decizii de impunere emise de pârâtă, se constată că de fapt acestea au fost emise în baza Legii nr.371/2003 privind Codul fiscal și a HG nr.44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal și cu respectarea prevederilor OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, modificată și completată
Prin deciziile respective s-a stabilit impozit pe teren (fila 19) de 75 lei și prin decizia de la fila 20 - impozitul pe clădiri aferent perioadei 2004 - 2007, în sumă de 2379 lei.
Reclamanta a susținut că aceste două decizii de impunere sunt nelegale, invocând pe cale de excepție - prevăzută de art.4 din Legea nr.554/2004, nelegalitatea lor în cadrul procesului de contestație la executare.
În motivarea excepției de nelegalitate, reclamanta a arătat că nelegalitatea constă în faptul că pârâta Direcția Fiscală nu era în drept să calculeze și să solicite plata impozitului pe teren și clădiri, având în vedere că reclamanta este scutită de drept de la plata acestor impozite, potrivit art. 250 al. 1 pct. 9 și 257 al. 1 lit. l din. 571/2003 privind Codul Fiscal, aceasta avându-și sediul și desfășurându-și activitatea în cadrul Parcului Industrial
Verificând înscrisurile depuse de reclamantă în susținerea excepției de nelegalitate, în dosarul Tribunalului Brașov - filele 8-85 - dosar nr.- și raportat la prevederile legale sus-menționate, instanța de recurs constată pe excepția de nelegalitate, următoarele:
Reclamanta - autoarea excepției de nelegalitate, face parte din parcul Industrial Pro R SA și își desfășoară activitatea în cadrul parcului industrial, așa cum acesta a fost înființat și delimitat prin Ordinul 255/2004, nr.OG 65/2001, OUG 115/2003, HG 1019/2004.
Prin dispozițiile art. 250 pct. 9 din. 571/2003 privind Codul Fiscal se instituie scutirea de la plata impozitului a clădirilor din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii, iar dispozițiile art. 257 pct. 1 din același act normativ prevăd scutirea de impozit pentru terenurile pe care sunt situate parcurile industriale, științifice și tehnologice potrivit legii.
Ori, această scutire de la plata impozitului aferent terenurilor deținute de reclamantă și a clădirilor acesteia, nu poate opera "ope legis", așa cum a susținut reclamanta, adică fără îndeplinirea vreunei condiții legale privind aceste scutiri.
Instanța reține și faptul că prevederile art.250, pct.9 din Legea nr.571/2003 și ale art.257, alin.1, lit.l, sunt constituționale, conform deciziilor Curții Constituționale din anul 2008, depuse la dosar.
Dar acest lucru nu conduce de la sine la scutirea efectivă a reclamantei de la plata impozitelor pe teren și clădiri, deoarece dispozițiile Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal trebuie interpretate în corelare și prin prisma dispozițiilor OUG nr.117/2006, în vigoare la data emiterii deciziilor de impunere și la data contestării legalității acestora în instanță.
Conform prevederilor OUG nr.117/2006 aceste scutiri de impozit se acordă în anumite condiții și cu respectarea procedurii prevăzută de aceasta, în funcție de natura scutirii acordate, sau de care poate beneficia reclamanta.
Astfel, văzând dispozițiile susmenționate și cele ale art.87-88 din Tratatul Comunității Europene, rezultă că problema care se impune a fi elucidată este aceea dacă reclamanta beneficiază de scutiri de impozite și taxe, potrivit art.250, alin.1, pct.9 și art.257, alin.1, lit.l din Legea nr.571/2003 - Codul fiscal, pentru clădirile și terenurile pe care le deține ca urmare a faptului că este situată și își desfășoară activitatea în cadrul parcului industrial.
Ulterior perioadei 2004 (data înființării prin Hotărâre de Guvern a parcului industrial), sunt incidente dispozițiile Codului fiscal, ale Legii nr.143/1999 (în vigoare la data de 01.01.2007) și ale OUG nr.117/2006, cu modificările și completările ulterioare.
În art.2 din Codul fiscal sunt precizate impozitele și taxele reglementate în acest act normativ, printre acestea regăsindu-se și impozitele și taxele locale, la litera
Potrivit art.1, alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal "prezentul Cod stabilește cadrul legal pentru impozitele și taxele prevăzute la art.2, care constituie venituri la bugetul de stat și bugetele locale, precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste impozite și taxe, precum și modul de calcul și de plată al acestora."
Art.1, alin.3 și 4 din Legea nr.571/2003 prevăd că "în materie fiscală, dispozițiile prezentului Cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal. Dacă orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederile acelui tratat".
Aceste dispoziții se găsesc și în art.148, alin.2 din Constituția României.
Ajutorul de stat a fost definit în art.2 din Legea nr.143/1999 ca fiind "orice măsură de sprijin acordată de stat sau de către unitățile administrativ-teritoriale, din resurse de stat sau ale unităților administrativ-teritoriale sau ale colectivităților locale, indiferent de formă, care distorsionează sau amenință să distorsioneze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi, fiind considerat incompatibil cu mediul concurențial normal".
Ori, cât timp se percep taxe și impozite pe clădiri și terenuri ale altor întreprinderi, rezultă că aceste scutiri acordate parcurilor industriale trebuie să fie supuse modalităților de autorizare legală a ajutorului de stat.
Este adevărat că în art.250, alin.1, pct.9 și art.257, alin.1, lit.l din Codul fiscal se prevede faptul că nu se datorează impozit pentru clădirile și terenurile din parcurile industriale potrivit legii, însă aceste dispoziții nu pot fi interpretate individual, ci trebuie coroborate cu dispozițiile art.1, alin.5 din Codul fiscal, cât și cu dispozițiile din Legea nr.143/1999 și ulterior ale OUG nr.117/2006, cât timp exceptările de la plata taxelor și impozitelor pe clădiri și terenuri reprezintă ajutor de stat.
fiscale ce își au temeiul în Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, reprezintă ajutor de stat în sensul art.87 și 88 din Tratatul Comunității Europene.
Sintagma "potrivit legii" nu se reduce doar la normele care reglementează constituirea și funcționarea parcurilor industriale, ci vizează și dispozițiile legale referitoare la regimul fiscal aplicabil parcurilor industriale și prevederile legale în materia ajutorului de stat, astfel cum acesta a fost definit în art.2 din Legea nr.143/1999, precum și actualele dispoziții privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat prevăzute în OUG nr.117/2006, dispoziții la care de altfel face trimitere art.1, alin.5 din Legea nr.571/2003.
Pentru perioada 2005-2007, intimata reclamantă nu a notificat Consiliului Concurenței aceste ajutoare de stat, în vederea autorizării, iar prin acordare în absența unei autorizări, acestea devin ajutoare de stat ilegale.
Intimata reclamantă trebuia să urmeze procedura prevăzută de OUG nr.117/2006 în domeniul ajutorului de stat, procedură pe care nu a urmat-o, motiv pentru care nu poate beneficia de prevederile art.250, alin.1, pct.9 și art.257, alin.1, lit.l din Legea nr.571/2003.
În concluzie, avându-se în vedere considerentele expuse anterior, sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304, pct.9 Cod procedură civilă.
Înscrisurile invocate de intimata reclamantă aparținând diverselor instituții, nu prezintă relevanță în cauză, întrucât dispozițiile legale trebuie interpretate și aplicate în litera și spiritul lor.
De asemenea, deciziile Curții Constituționale invocate nu cuprind interpretări ale aplicării prevederilor at.250, alin.1, pct.9 și art.257, alin.1, lit.l din Legea nr.571/2003, ci doar aprecieri referitoare la constituționalitatea acestor dispoziții.
Celelalte hotărâri judecătorești invocate de intimata reclamantă nu pot constitui izvor de drept, neavând relevanță în cauza dedusă judecății.
Prin urmare, excepția de nelegalitate invocată de reclamantă este neîntemeiată, fiind legale actele emise de recurentă și contestate de intimata reclamantă în ceea ce privește taxele pe clădiri și teren datorate de aceasta, adică cele două decizii de impunere.
În esență, se reține că din punct de vedere legal, cele două decizii de impunere nu au fost emise cu încălcarea prevederilor legale privind impozitul pe clădiri și teren.
Referitor la problema scutirii de la plata acestor impozite și taxe locale a societăților ce fac parte din parcurile industriale, s-a statuat și de către Înalta Curte de Casație și Justiție că aceste societăți nu beneficiază de scutiri ope legis și că se impune notificarea pârâtei și urmarea procedurii pentru acordarea acestor facilități ca și măsuri de natura ajutorului de stat.
În concluzie, excepția de nelegalitate invocată de reclamantă este neîntemeiată și nelegală urmând a fi respinsă.
Cât privește criticile formulate în recurs, acestea vor fi avute în vedere sub aspectul prevederilor legale - Legea nr.571/2003 și OUG nr.117/2006, art.87 din Tratatul Comunității Europene și prin prisma art.3041Cod procedură civilă, analizând hotărârea atacată de pârât, reține că este fondat recursul declarat în cauză.
Referitor la critica recurentei conform căreia reclamanta nu a utilizat calea contenciosului administrativ de a ataca cele două decizii de impunere și că ar fi inadmisibilă acțiunea pe calea excepției de nelegalitate, instanța apreciază că potrivit art.4 din Legea nr.554/2004 reclamanta poate invoca excepția de nelegalitate a unui act administrativ emis de o autoritate publică, astfel încât nu se pune problema respingerii excepției de nelegalitate ca inadmisibilă (respingerea acestei excepții se referă la fondul chestiunii, astfel cum s-a reținut mai sus).
În cauză, se reține că sunt incidente prevederile art.304, pct.9 Cod procedură civilă, astfel încât se va admite recursul declarat și se va modifica sentința civilă a Tribunalului Brașov conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă, în sensul respingerii excepției de nelegalitate invocată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta.
Față de argumentele de fapt și de drept, se vor înlătura ca nelegale și netemeinice susținerile reclamantei formulate prin întâmpinarea la recurs (filele 11-20).
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de intimata Direcția Fiscală B ( cu sediul în B,-, jud.B), împotriva Sentinței civile nr.311/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.-, pe care o modifică în sensul că,
Respinge excepția de nelegalitate invocată în dosarul nr- al Judecătoriei Brașov de către contestatoarea -""SA-B ( cu sediul în B,-, jud.B) în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local al Municipiului B - Direcția Fiscală ( cu sediul în B,-, jud.B).
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
- - - - - -
Grefier,
Red.:-/20.07.2009
Dact.:-/3 ex./24.07.2009
Jud.fond:-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția contencios administrativ și fiscal
Dosar nr.1344/62/R/CA-/2009
.:-
Către,
TRIBUNALUL BRAȘOV
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
Vă comunicăm alăturat, spre a fi avută în vedere la evidența practicii de casare, un exemplar al Deciziei civile nr.439/R/CA-/11.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul cu numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul declarat de pârâta Direcția Fiscală B împotriva Sentinței civile nr.311/CA/17.03.2009 a Tribunalului Brașov.
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
- - Grefier,
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru, Clara Elena
