Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 440/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.440/R/CA-. Dosar nr.471/62/R/CA-/2009
Ședința publică din data de:- 11 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâta Direcția Fiscală B, împotriva Sentinței civile nr.277/CA din data de 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.471/com/62/2009, având ca obiect "excepție nelegalitate act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului în ședința publică din data de 9 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 11 iunie 2009.
În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Constată că prin Sentința civilă nr.277/CA/10.03.2009, Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a admis excepția de nelegalitate invocată în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, de către contestatoarea " ȘI "-B în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local al Municipiului B - Direcția Fiscală și a constatat nelegalitatea Deciziei de impunere nr.13238/25.01.2007, emisă de pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere că prin încheierea din data de 13.01.2009, Tribunalul Brașov - Secția civilă a constatat invocată excepția de neconstituționalitate a Deciziei de impunere înregistrată la Direcția Fiscală B sub nr.13238/25.01.2007 și a sesizat Secția de contencios administrativ pentru soluționarea excepției.
Referitor la motivele invocate în susținerea excepției, instanța a reținut că nelegalitatea invocată de reclamantă constă în aceea că Direcția Fiscală nu era în drept să calculeze și să solicite plata impozitului pe teren și clădiri având în vedere că reclamanta este scutită de drept de la plata acestor impozite potrivit art.250 al.1 pct.9 și art.257 al.1 lit.l din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, acestea desfășurându-și activitatea în cadrul Parcului Industrial R și că, totodată, reclamanta a invocat imprescriptibilitatea excepției.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a arătat că invocarea excepției în cadrul contestației la executare este inadmisibilă cât timp vizează un act administrativ și nu o măsură de executare silită, iar pe fondul cauzei că scutirile prevăzute de art.250 si 257 Cod fiscal reprezintă ajutor de stat.
Prima instanță a admis excepția de nelegalitate față de următoarele considerente:
Petenta " ȘI " face parte din Parcul Industrial "Pro R" și își desfășoară activitatea în cadrul acestui parc înființat și delimitat prin Ordinul nr.255/2004, nr.OG65/2001, nr.OUG115/2003 și nr.HG1019/2004;
- prin dispozițiile art.250 pct.9 din Legea nr.571/2003 au fost scutite de la plata impozitului terenurile și clădirile aparținând parcurilor industriale care, potrivit art.1 pct.2 din nr.OG65/2001, reprezintă o zona delimitată în care se desfășoară activități economice, de cercetare științifică, de producție industrială și servicii, de valorificare a cercetării științifice și de dezvoltare tehnologică într-un regim de facilități specifice, în vederea valorificării potențialului uman și material al zonei;
- scutirile de la plata impozitului pe clădiri și pe terenuri operează în virtutea legii, susținerile pârâtului potrivit cu care acestea ar reprezenta ajutor de stat, fiind apreciată ca nefondată și nesusținută.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimata Direcția Fiscală a Municipiului B, care a solicitat admiterea căii de atac cu consecința admiterii acțiunii, criticând sentința civilă pentru următoarele motive:
- a fost invocată practica recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a apreciat că parcurile industriale nu beneficiază de scutire de la plata impozitelor și taxelor locale;
- s-a criticat modul în care reclamanta a înțeles să conteste decizia de impunere, invocându-se în acest sens prevederile art.218 al.2 din nr.OG92/2003 potrivit cu care împotriva deciziei de soluționare a contestației administrative, contribuabilul se poate îndrepta prin acțiune adresată instanței de contencios administrativ; s-a subliniat în acest sens aprecierea recurentului potrivit cu care pe calea contenciosului nu pot fi atacate actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară;
- contestatoarea nu a urmat niciuna dintre procedurile prevăzute de lege, confirmând prin atitudinea sa faptul că deciziile de impunere au rămas definitive;
- prevederile art.4 din Legea nr.554/2004 nu sunt aplicabile în cauza;
- Codul d e procedură fiscală publicat prin ordonanță de guvern, a fost aprobat prin lege cu respectarea prevederilor art.75 și art.76 al.2 din Constituția României.
Ca urmare, motivele de recurs invocate pot fi structurate în două critici, una legată de fondul cauzei, privind calificarea scutirii prevăzută de codul fiscal pentru impozite în privința parcurilor industriale și alta privind posibilitatea atacării unei decizii de impunere pe calea excepției de nelegalitate.
Referitor la cea de a doua critică ce premerge fondului, se constată că, potrivit art.4 din Legea nr.554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Ca urmare, rolul acestei excepții este acela de mijloc de apărare și are ca scop soluționarea cauzei fără a se ține seama de actul vizat, în măsura în care se constată că acesta este ilegal.
Pot fi cenzurate, pe calea excepției de nelegalitate, actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau unilateral.
În prezenta cauză actul contestat se circumscrie definiției actului administrativ dată prin Legea nr.554/2004, iar verificarea legalității acestuia presupune cenzurarea sa prin raportare la dispozițiile legii.
Ca urmare, prin prisma trăsăturilor actului atacat care emană de la o autoritate publică, reprezintă o manifestare de voință expresă, unilaterală și supusă unui regim de putere publică, producător de consecințe juridice, suntem în prezența unui act administrativ care poate face obiectul excepției de nelegalitate reglementată de art.4 din Legea nr.554/2004.
În privința conformității acestuia cu dispozițiile legale, se constată următoarele:
Prin Decizia de impunere nr.13238/25.01.2007 emisă de Direcția Fiscală B, s-a stabilit impozitul pe clădiri în cazul contribuabilului persoană juridică " ȘI "-B pentru anul 2007. Se impune a se analiza dacă stabilirea acestui impozit s-a realizat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, având în vedere că este dovedit faptul că societatea reclamantă își desfășoară activitatea în cadrul unui parc industrial înființat și delimitat în condițiile legii.
Astfel, în cadrul Titlului IX- Impozite și taxe locale, Capitolul II- Impozitul și taxa pe clădiri din Codul fiscal, este reglementat articolul nr.250 intitulat "", din cuprinsul căruia se reține că " impozitul pe clădiri nu se datorează pentru(9) clădirile din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii".
Această ultimă mențiune din textul expus, conduce la concluzia că o astfel de scutire se acordă prin aplicarea unei anumite proceduri legale.
nr.OUG117/2006 a intrat în vigoare conform art.37 al.1, la data de 1.01.2007, dată la care s-a abrogat Legea nr.143/1999.
Potrivit art.2 din Legea nr.143/1999, ajutorul de stat este orice măsură de sprijin acordată de către stat sau de către unitățile administrativ-teritoriale, din resurse de stat sau resurse ale unităților administrativ-teritoriale, ori de alte organisme care administrează surse ale statului sau ale colectivităților locale, indiferent de formă, care distorsionează sau amenință să distorsioneze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi, a producției anumitor bunuri, a prestării anumitor servicii sau care afectează comerțul dintre România și statele membre ale Uniunii Europene, fiind considerat incompatibil cu un mediu concurențial normal.
Ajutorul de stat poate fi acordat prin mai multe modalități, printre care, în cuprinsul art.2 al.8 din aceeași lege, se enumeră cu titlu exemplificativ, exceptările, reducerile sau amânările de la plata taxelor și impozitelor.
Noul cod fiscal, aprobat prin Legea nr.571/2003 a intrat în vigoare în perioada în care, în privința ajutorului de stat funcționa legea mai sus menționată, astfel că, regăsindu-se exceptările de la plata taxelor și impozitelor, ca reglementare a acordării, în cuprinsul Legii nr.143/1999 privind ajutorul de stat, acesta este cadrul legislativ la care face referire art.250 al.1 pct.9 din Codul fiscal, fiind de subliniat faptul că numai în cazul acestei scutiri privind parcurile industriale, legiuitorul a folosit sintagma " potrivit legii".
Această sintagmă nu se reduce doar la normele ce reglementează constituirea și funcționarea parcurilor industriale, ci trebuie analizată în contextul întregului articol de lege și anume impozitul pe clădiri nu se datorează "potrivit legii", respectiv a legii în vigoare la momentul apariției codului fiscal, identificată, astfel cum s-a arătat anterior ca fiind actul normativ ce prevede ajutorul de stat.
Regimul ajutorului de stat a fost, imediat după apariția Legii nr.143/1999 foarte diversificat în sensul că autoritatea în materie, Consiliul Concurenței a emis o serie de ordine în reglementarea acordării ajutorului de stat către persoane juridice din diverse domenii de activitate, aflate în diferite situații din punct de vedere economico-financiar, precum și cu privire la stabilirea plafonului care delimita ajutorul de stat individual de cel pentru care era nevoie de notificare adresată Consiliului Concurenței. Din conținutul tuturor acestor regulamente rezultă că unul dintre mijloacele de acordare a ajutorului de stat este acela al exceptării de la plata taxelor și impozitelor, astfel că, aplicarea către un astfel de ajutor de stat de către persoanele juridice, întreprinderile proprietare ale unor clădiri și/sau terenuri aflate în parcuri industriale, trebuie analizată potrivit reglementărilor în materie privind acordarea ajutorului de stat.
Prin Ordinul Consiliului Concurenței nr.300/21.12.2006, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, pentru ca legislația română să fie în deplină concordanță cu acquis-ul comunitar, fără suprapuneri sau încălcări ale acesteia, s-au eliminat din dreptul intern acele acte normative care dublează prevederi ale regulamentelor comunitare sau ale altor acte normative comunitare care nu necesită adoptarea unor măsuri naționale de transpunere, printre care și regulamentele emise de Consiliul Concurenței în reglementarea procedurilor privind ajutorul de stat.
Criteriile de eligibilitate care privesc acordarea ajutoarelor de stat în cadrul schemei de ajutor de stat regional sunt prevăzute în Regulamentul Comisiei Europene nr. 1.628/2006 privind aplicarea art.87 și 88 din tratatul privind constituirea Comunității Europene.
În cursul anului 2007, prin Ordinul nr.296/18.09.2007 privind aprobarea schemei de ajutor regional acordat pentru investițiile realizate în parcurile industriale, s-a considerat că acest ajutor de stat se încadrează în dispozițiile art.3 din Regulament, elaborându-se o schemă exceptată de la obligația notificării.
Emiterea acestui ordin de elaborarea a unei noi scheme de ajutor de stat vine să întărească interpretarea legii în sensul că scutirile prevăzute de art.250 al.1 pct.9 din codul fiscal nu pot fi acordate decât drept ajutor de stat în condițiile prevăzute de lege, potrivit criteriilor comunitare și după normele elaborate de ministere.
Ca urmare, prin această interpretare teleologică este evidentă intenția legiuitorului la adoptarea Legii nr.571/2003 în sensul că scutirile de la plata impozitului pe clădiri în cazul parcurilor industriale reprezintă o măsură de natură fiscală ce reprezintă ajutor de stat și care s-a acordat inițial potrivit dispozițiilor Legii nr.143/1999, iar apoi conform nr.OUG117/2006, în acest sens fiind și art.1 al.5 din codul fiscal ( "orice măsură de natură fiscală care constituie ajutor de stat se acordă potrivit dispozițiilor nr.OUG117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.137/2007" (anterior prin Legea nr.143/1999).
Ca urmare, în măsura în care reclamanta nu a făcut demersurile prevăzute de legislația în vigoare pentru anul fiscal pentru care se invocă scutirea, în mod corect a fost emisă decizia de impunere a obligației fiscale.
Ca urmare, această critică adusă hotărârii este întemeiată, urmând ca, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, Curtea să admită recursul, să modifice Sentința civilă nr.277/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și să respingă excepția de nelegalitate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de intimata Direcția Fiscală B ( cu sediul în B,-, jud.B), împotriva Sentinței civile nr.277/10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, pe care o modifică în sensul că,
Respinge excepția de nelegalitate invocată în dosarul nr- al Judecătoriei Brașov de către contestatoarea SC" și "SA-B ( cu sediul în B,-, jud.B) în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local al Municipiului B - Direcția Fiscală ( cu sediul în B,- jud.B).
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
- - - - Pentru JUDECĂTOR 3: Clara Elena
aflată în concediu de odihnă,
semnează d-na Președinte al instanței,
Grefier,
Red.:-/13.07.2009
Dact.:-/3 ex./14.07.2009
Jud.fond:-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția contencios administrativ și fiscal
Dosar nr.471/62/R/CA-/2009
.:-15.07.2009
Către,
TRIBUNALUL BRAȘOV
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
Vă comunicăm alăturat, spre a fi avută în vedere la evidența practicii de casare, un exemplar al Deciziei civile nr.440/R/CA-/11.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul cu numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul declarat de pârâta Direcția Fiscală B împotriva Sentinței civile nr.277/CA/10.03.2009 a Tribunalului Brașov.
Președinte,
- - Grefier,
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru, Clara Elena
