Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 47/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 47/
Ședința publică din 10 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
Grefier - - -
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a dispozițiile art. 6 din Hotărârea de Guvern nr. 20/1996 privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, invocată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local I-Direcția de Administrare a Public și Privat I și Guvernul României, precum și cererile de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, formulate de intervenienții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 3 martie 2008, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10 martie 2008.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamantul Gas esizat Curtea de APEL IAȘI cu excepția de nelgalitate ale dispozițiilor art. 6 din nr.HG 20/1996 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995.
Astfel susține reclamantul că potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, pot opta după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului".
Din lecturarea acestei norme legale rezultă că la momentul adoptării ei legiuitorul nu a înțeles să facă nici o deosebire între chiriașii care pot opta pentru cumpărarea imobilului - locuință, nefăcându-se nici o distincție între cei care aveau contracte de închiriere la momentul apariției legii, și cei ale căror contracte au fost încheiate ulterior.
În aceste condiții, mențiunea din cuprinsul art. 6 Hotărârii de Guvern nr. 20/1996 nu poate avea eficiență juridică.
Susține reclamantul că se încalcă principiul ierarhiei actelor normative, în sensul că printr-o hotărâre de Guvern se modifică esențial un text cuprins în cadrul unei legi, aceasta cu atât mai mult cu cât hotărârea de Guvern mai sus indicată a fost adoptată după un an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995, perioadă în care a existat posibilitatea pentru chiriași pentru cumpărarea locuințelor deținute cu chirie, indiferent dacă aveau sau nu contracte încheiate la data apariției Legii nr. 112/1995.
Mi mult acest articol încalcă și principiile constituționale ale nediscriminării și egalității în fața legii, întrucât în mod evident creează o situație mai favorabilă chiriașilor care aveau contracte încheiate la data apariției Legii nr. 112/1995, răpindu-le celorlalte categorii de chiriași posibilitatea de a se bucura de un drept prevăzut de o lege în vigoare.
Prin întâmpinare, Guvernul României precizează că această excepție nu este întemeiată motivat de faptul că, reclamantul nu a precizat obiectul cererii sale, deoarece Hotărârea nr. 20/1996 a fost republicată prin nr.HG 11/1997.
Pe fondul cauzei, apreciază pârâtul că acțiunea nu este întemeiată, motivat de faptul că, această hotărâre a fost adoptată în temeiul art. 107 din Constituția României și în temeiul art. 28 din Legea nr. 112 din 25 noiembrie 1995.
Consiliul Local al municipiului I prin întâmpinarea formulată invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere dispozițiile art. 21 și art. 36 alin. 2 pct. C și alin. 5 pct. "a și b" din Legea nr. 215/2001 modificată și republicată în baza Legii nr. 286/2006.
La data de 04.02.2008 Ministerul Economiei și Finanțelor formulează cerere de intervenție accesorie în favoarea Guvernului României, motivat de faptul că în cazul reclamantului nu s-a făcut nici o discriminare, în ceea ce privește aplicarea acestor dispoziții prevăzute în art. 6 din nr.HG 20/1996.
La data de 01.02.2008 a formulat cerere de intervenție Ministerul Economiei și Finanțelor în favoarea Guvernului României, motivat de faptul că această excepție de nelegalitate a dispozițiilor art. 6 din nr.HG 20/1996, are mai mult caracterul unei excepții de neconstituționalitate. Se precizează de asemenea că în cauza de față nu se poate invoca discriminarea deoarece, a fost legiferat un drept al chiriașilor, care ocupau locuința din imobile care nu au fost construite din fondurile statului și cărora li s-a facilitat posibilitatea de a le cumpăra dar în condițiile acestor dispoziții legale.
Cu aceeași motivare a formulat și Ministerul Justiției cerere de intervenție accesorie în interesul Guvernului României.
Curtea examinând excepția de nelegalitate invocată, urmează a constata următoarele:
Art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 reglementează posibilitatea chiriașilor titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, de a opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14 din lege, pentru cumpărarea lor, cu plata integrală sau în rate a prețului, conform prevederilor alin. (2) al acestui articol, de aceste prevederi beneficiind și chiriașii care ocupau spații locative realizate prin extinderea spațiului inițial construit.
Art. 9 ultimul alineat din lege dispune cu privire la faptul că apartamentele dobândite în condițiile alin. (1) al acestuia, sunt indisponibilizate timp de 10 ani de la data cumpărării.
Pentru punerea în aplicare a dispozițiilor actului normativ menționat, prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, republicată, au fost aprobate Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului.
Prin dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 11/1997 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, au fost aduse unele modificări normelor inițiale de aplicare a acestei legi, prin dispozițiile art. 41, precizându-se că dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuiesc, astfel cum prevăd reglementările art. 9 din Legea nr. 112/1995, îl au numai chiriașii care au un contract de închiriere valabil încheiat și care ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare a legii.
Dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995 au fost edictate ca urmare a unor nevoi sociale de apărare a drepturilor chiriașilor care locuiau în acele apartamente la momentul intrării în vigoare a legii, iar condițiile în care puteau fi cumpărate aceste apartamente erau următoarele:
- să nu fie vorba despre imobile preluate de stat cu titlu;
- aceste imobile să nu fi fost restituite în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora;
- să existe calitatea de chiriaș la momentul apariției acestei legi;
- expirarea unui termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii.
În cazul reclamantului, chiar dacă acesta la acel moment nu locuia în acest apartament, totuși trebuie să se aibă în vedere faptul că pentru acesta exista pe numele unui alt chiriaș contract de închiriere perfect valabil, reclamantul dobândind calitatea de chiriaș abia după anul 1998, ori în acest context apare discriminarea, mai ales că reclamantul este singurul chiriaș. Din întregul imobil care nu-și poate valorifica acest drept, restul de apartamente fiind deja vândute chiriașilor.
Caracterul vădit discriminator este mult amplificat și de decizia nr. 5 prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că "dispozițiile Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, sunt aplicabile și în cazul contractelor de închiriere încheiate după data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că, diferența de tratamente devine discriminare atunci când există distincții între situații identice sau comparabile, chiar fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă sau obiectivă.
În cazul de față reglementările Legii nr. 112/1995 se referă la imobilele cu destinație de locuințe trecute în proprietatea statului după 06 martie 1945, cu titlu și imobile care se găseau în posesia statului sau altor persoane juridice. Potrivit art. 9 al Legii nr. 112/1995 chiriașii titulari ai contractelor de închiriere ale imobilelor ce nu s-au restituit foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, au avut posibilitatea să opteze pentru cumpărarea acestor apartamente.
În cazul de față, legiuitorul nu a prevăzut imperativ un termen de la care și până la care să se poată solicita de către chiriași cumpărarea apartamentelor deținute în baza unor contracte de închiriere.
Conform art. 42 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se prevede în alin. 3, că imobilele care nu s-au restituit persoanelor îndreptățite, pot fi înstrăinate, recunoscându-se chiriașilor acestora un drept de preempțiune, fără însă a se face precizarea că numai acelora care au contracte de închiriere, încheiate până la apariția legii, mai ales că nu toți chiriașii aveau posibilitățile materiale de a le cumpăra, și ar fi fost o încălcare a unor drepturi constituționale privind egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii.
Dispozițiile art. 6 din nr.HG 20/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinație de locuințe trecute în proprietatea statului, le considerăm a fi nelegale motivat de faptul că în cauză există un tratament diferențiat manifestat față de reclamant prin excluderea acestuia de la posibilitatea de a cumpăra apartamentul în care locuiește, mai ales că îndeplinește toate condițiile prevăzute de Legea nr. 112/1995, mai puțin condiția impusă de dispozițiile art. 6 din nr.HG 20/1996.
Se va observa că în cazul de față se concretizează existența unui criteriu de discriminare potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din nr.HG 137/2000, reclamantului fiindu-i restrânsă posibilitatea exercitării unui drept recunoscut de lege, fiind tratat diferențiat în comparație cu ceilalți chiriași actualmente proprietari ai apartamentelor care fac parte integrantă din același imobil.
Chiar dacă Decizia nr. 5 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu este aplicabilă în prezenta cauză, totuși prezintă indiciile unei practici unitare în această materie.
Față de cele reținute, urmează a se admite excepția de nelegalitate invocată de reclamant și a constata nelegalitatea dispozițiilor art. 6 din nr.HG 20/1996 privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului.
Se impune a se reține și faptul că atât Legea nr. 85/1992, cât și Legea nr. 112/1995 se referă la locuințe aflate în prezent în proprietatea statului, dar a căror chiriași sunt tratați discriminator.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge ca neîntemeiate cererile de intervenție accesorie formulate de Ministerul d e Justiție și de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada cuantumului cheltuielilor de judecată, urmează a se respinge această cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 20/1996 privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, invocată de reclamantul
Constată nelegalitatea dispozițiilor art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 20/1996 privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului.
Respinge cererile de intervenție formulate de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge cererea reclamantului G de obligare a pârâtului Guvernul României la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
22.04.2008
2 ex.-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Iustinian Obreja Manolache
