Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 494/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 494/CA
Ședința publică de la 05 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Tăbăltoc Dan Mircea
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul, domiciliat în I,str.-, nr.23,.A,.1,.4, județul I, în contradictoriu cu intimații:, Primarul Municipiului I, având ca obiect - excepție nelegalitate act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 485/ca/19.06.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat, pentru recurentul, și intimatul, asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul intimatului Primarul municipiului
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, referat în care se arată că recurentul a depus la dosar precizări, cu duplicat pentru comunicare.
Avocat, căreia i se înmânează duplicatul precizărilor, susține că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul precizărilor.
Nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurentul, susține, referitor la nelegalitatea constatată cu privire la cererea de intervenție de la filele 59-60 -dosar fond, că instanța de fond a încălcat normele impuse de art.52 Cod procedură civilă, norme ce impun respectarea dreptului la apărare și al principiului contradictorialității, ceea ce atrage nulitatea hotărârii, casarea acesteia și trimiterea spre rejudecare.
Pe fond, solicită admiterea recursului, susținând că, raportat la documentația depusă la dosar de Primăria municipiului I, în mod greșit s-a admis excepția de nelegalitate a autorizației nr.1035/25.08.2005, reținându-se că nu s-a făcut dovada titlului de proprietate care să-i fi dat lui dreptul de a executa lucrările prevăzute în autorizație și nu a existat acordul asociației de locatari.
Consideră că instanța de fond nu ținut seamă de faptul că dovada dreptului de proprietate asupra bunului aflat în proprietate comună forțată se face prin actele prin care s-a dobândit dreptul de proprietate asupra întregului imobil și că a existat un partaj de folosință a majorității proprietarilor, perfect legal deoarece nu s-a cerut unanimitate ci doar majoritate de semnături pe procesul-verbal al Adunării Asociației de Locatari necesar pentru obținerea autorizației și a numărului din Cartea Funciară.
Pentru toate cele susținute și arătate pe larg în motivele de recurs, solicită admiterea recursului, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat, pentru intimatul, pune concluzii de respingere a recursului pentru motivele de recurs invocate în termen legal și susține că, în ceea ce privește aspectul sesizat de instanță, nu poate fi avut în vedere deoarece nu s-a dovedit caracterul vătămător al acestui aspect și nici faptul că ar fi vorba de un motiv de ordine publică.
Pe fond, susține că Tribunalul Iașia reținut în mod corect două aspecte de nelegalitate a actului în legătură cu care s-a invocat excepția de nelegalitate, respectiv că nu s-a făcut dovada proprietății asupra spațiului pentru care s-a solicitat autorizația de construire și nu a existat
-2-
acordul asociației de proprietari deoarece procesul verbal invocat nu ține loc de act de proprietate, nu este transcris în Cartea Funciară și chiar dacă s-a invocat existența unui partaj de folosință, este un partaj de folosință și nu de proprietate. Nici cel de al doilea motiv de recurs, referitor la acordul Asociației de proprietari, nu poate fi primit deoarece în mod corect instanța de fond a reținut că autorizația s-a eliberat fără acordul asociației de proprietari, tabelul necesar pentru obținerea autorizației nu se referă la toți proprietarii și nu poartă viza asociației.
Pentru cele susținute și menționate și în întâmpinare, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față reține cele ce urmează.
Prin sentința nr.485/CA/19.06.2009, Tribunalul Iașia admis excepția de nelegalitate a autorizației de construire nr.1035/25.08.2005 emisă de Primarul municipiului I în beneficiul intimatului, excepție invocată de petentul, a constat nelegalitatea autorizației de construire nr.1035/25.08.2005 emisă de Primarul municipiului I și a obligat pe intimatul să plătească petentului suma de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, instanța reține că intimatului i s-a eliberat autorizația de construire nr. 1035/25.08.2005 de către intimatul Primarul municipiului I pentru imobilul din I, str. - nr. 23,. A,. 1,. 4 pentru amenajare pod existent (fila 15 dosar).
Instanța a constatat că, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 50/1991, în forma în vigoare la momentul eliberării autorizației de construire, intimatul persoană fizică, pentru obținerea autorizației respective, era obligat să depună la autoritatea administrației publice competente o documentație care să cuprindă certificatul de urbanism, dovada titlului asupra construcției, proiectul pentru autorizarea lucrărilor de construcții, avizele și acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism.
S-a mai constat că, la fila 22 dosar, se află cererea intimatului pentru eliberarea autorizației pentru lucrări de amenajare pod existent în care se menționează că cererea este însoțită de autorizația nr. 77/15.08.1984 cu care face dovada titlului asupra imobilului, certificatul de urbanism nr. 1550/21.04.2003, proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor și avizul nr. 4/6.01.2004 (înscrisuri aflate la filele 26-55 dosar) că, de asemenea, prin certificatul de urbanism nr. 1550/2003 (fila 29 dosar) s-a pus în vedere intimatului să obțină un contract cu asociația, și că intimatului i s-a mai eliberat un alt certificat de urbanism nr. 3434/25.08.2005 în ziua în care s-a emis autorizația de construire tot pentru amenajare pod existent, certificat emis așadar ulterior cererii intimatului pentru eliberarea autorizației de construire nr. 1035/25.08.2005.
Față de prevederile art. 7 din Legea 50/1991 și documentația avută în vedere la eliberarea autorizației de construire nr. 1035/25.08.2005 instanța a rețținut că acest act a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale.
Astfel, potrivit art. 7 alin. 1 lit. b din Legea 50/1991 între documentele necesare emiterii autorizației, pe lângă certificatul de urbanism, se mai cere și actul doveditor al titlului asupra imobilului care să confere solicitantului dreptul de execuție a lucrărilor de construcții (în copie legalizată).
Potrivit anexei 2 din Legea 50/1991 dovada dreptului asupra imobilului se face prin actul, denumit titlu, prin care se atestă dreptul de proprietate (precum contractul de vânzare-cumpărare, de schimb, de donație, certificatul de moștenitor, actul administrativ de restituire, hotărâre judecătorească) sau printr-un contract de concesiune, contract de cesiune, contract de comodat.
Din documentația depusă la emitent s-a constatat că, în privința podului supus lucrărilor de amenajare, intimatul nu a făcut dovada titlului care să îi dea dreptul de
-3-
execuție a lucrărilor solicitate, neprezentând nici unul din înscrisurile expres prevăzute de lege și că autorizația de construire nr. 77/15.08.1984, memoriul tehnic invocate de intimat și celelalte înscrisuri depuse de acesta nu se pot substitui documentelor cerute de anexa 2 din Legea 50/1991 cu referire la art. 7 alin. 1 lit. b din Legea 50/1991.
Împotriva sentinței nr.485/CA/19.06.2009 a Tribunalului Iași, a declarat recurs.
Arată recurentul că sentința este lapidară, contradictorie și nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Aspectele preluate din întâmpinarea făcută de petent în dosarul Judecătoriei Iași, preluate în sentință, nu aveau relevanță în soluționarea excepției de nelegalitate și nu au fost reiterate în fața Tribunalului și verificate de această instanță.
Deși enumeră ca fiind existente la dosar actele doveditoare impuse de disp.art.7 alin.1 din Legea nr.50/1991, instanța apreciază în continuare că autorizația de construire a fost eliberată cu nerespectarea acestor dispoziții legale.
Greșit s-a apreciat că din documentația depusă lipsește dovada titlului care să îi dea solicitantului dreptul de execuție cu privire la lucrările solicitate. Acesta nu reprezintă unul dintre înscrisurile prevăzute expres de lege prin care să se ateste proprietatea(( contract de vânzare-cumpărare, contract de schimb, de donație, certificat de moștenitor)sau un act de concesiune, comodat.
Dreptul de proprietate al recurentului cu privire la apartamentul din I,-,.A,.1,.4, a fost dobândit în baza autorizației pentru executarea de lucrări nr.77/15.08.1984 și certificatul nr.17713/10.10.1996 eliberat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, prin Proces-verbal de predare-primire a construcției. Odată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor, fiecare proprietar a devenit proprietar și asupra părților comune ale imobilului, dintre care și podul.
Dreptul de proprietate asupra podului, bun accesoriu aflat în proprietate comună forțată, nu poate fi dovedit decât prin actele cu care s-a probat proprietatea cu privire la tot imobilul.
Mai arată recurentul că la fila 32-dosar există unp roces verbal al Adunării Asociației de Locatari, din 07.11.2003, prin care s-a hotărât repartizarea suprafețelor din podul blocului pentru fiecare locatar,act ce reprezintă de fapt o convenție de partajare a podului, bun comun, între locatari.
Podul blocului constituie proprietate comună indiviză a tuturor proprietarilor, iar locatarii au decis, încă din noiembrie 2003,ieșirea din indiviziune. Dispozițiile legale în materie nu interzic o asemenea împărțire a coproprietății, dacă există posibilitatea fizică pentru această împărțire și există o convenție între locatari.
În al doilea rând, arată recurentul că documentația depusă la dosar conține acordul Asociației de Proprietari, în forma unei adrese către Primăria Municipiului, iar din certificatul de urbanism rezultă că singurul act cerut din partea Asociației de Locatari a fost unul prin care să se exprime acordul cu privire la modificarea podului blocului, act ce face parte din documentația ce a stat la baza emiterii autorizației.
Se mai susține greșita aplicare a dispozițiilor art.274-277 Cod procedură civilă, în sensul obligării intimatului la plata cheltuielilor de judecată. Dispozițiile legale în materie stabilesc acordarea cheltuielilor de judecată pe principiul culpei procesuale și despăgubirii integrale a părții câștigătoare. Sentința nr.485/CA a fost dată într-o cauză de contencios administrativ, în care pârât este și Primarul Municipiului I, iar, raportat la obiectul cererii - excepție de nelegalitate a actului administrativ- culpa procesuală putea aparține în exclusivitate emitentului actului. Iar nu și petentului.
Depunând întâmpinarea, intimatul răspunde criticilor formulate și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Susține că documentația la autorizație nu cuprinde dovada titlului asupra imobilului și extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, conform prevederilor art.7 alin.1 lit.b din legea nr.50/1991 și cum se menționează ca aviz necesar în certificatul de urbanism.
-4-
Recurentul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului, în condițiile în care, ca și în situația celorlalți proprietari de apartamente, dreptul său se limitează la apartament, boxă și garaj, drept dovedit prin autorizația inițială de construcție a blocului. Pe de altă parte, procesul verbal al Adunării Asociației din 07.11.2003 nu poate avea valoarea unui contract de partaj voluntar între părți, nu este semnat de toți titularii dreptului de proprietate comună indiviză forțată, nu este înscris în cartea Funciară și face dovada dreptului de proprietate al recurentului cu privire la partea din pod pe care a amenajat-
Intimatul mai arată că"acordul locatarilor, cu viza asociației" nu a fost depus, ci doar un tabel cu semnăturile a șapte proprietari, ilizibile, fără viza cerută prin certificatul de urbanism. Chiar Primăria a solicitat completarea în acest sens a documentației, eliberând totuși apoi autorizația de construcție.
Intimatul mai invocă și un alt aspect de nelegalitate, pe care susține că instanța de fond nu l-a analizat, respectiv lipsa acordului(acceptului proprietarilor direct afectați, printre care se află și el, proprietar al apartamentului de sub spațiul supus amenajării nelegale. Nu numai că el nu și-a exprimat acordul, dar a depus la Primăria I, înainte de emiterea autorizației, sesizarea cu nr.19805/4-03.2004, prin care avertiza cu privire la nelegalitatea cererii de autorizare a construcției depusă de.
Recurentul a depus la dosar precizări prin care invocă nulitatea sentinței, pe motiv că instanța s-a pronunțat asupra cererii de intervenție formulată de asociația de Locatari, prin respingerea acesteia, fără a asculta susținerile intervenientului accesoriu, care nu a fost citat, fiind astfel încălcate dispozițiile art.52 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Excepția de nelegalitate a autorizației de construcție nr.1035/25.08.2005 emisă de Primăria Iaf ost ridicată de pârâtul în cadrul acțiunii formulate de reclamantul, înregistrată sub nr- la Judecătoria Iași, având ca obiect obligarea pârâtului să îi permită racordarea la utilitățile blocului.
S-a motivat că autorizația de construcție în discuție a fost eliberată cu încălcarea disp.art.7 alin.1 din Legea nr.50/1991, în forma în vigoare la acea dată, în sensul că, din documentația ce trebuia depusă la autoritatea competentă, lipsea dovada titlului reclamantului asupra construcției( podul blocului ce solicita să-l amenajeze) precum și acordul Asociației de Locatari.
Față de cele invocate de autorul excepției, se impune analiza legalității autorizației de construire prin raportare la prevederile art.7 din Legea nr.50/1991:Potrivit acestui text de lege, dintre documentele ce trebuie depuse pentru eliberarea autorizației de construire trebuie să facă parte și dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului sau, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi și nu extrasul de carte funciară actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel;(lit.b)avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism.
Raportat la dispozițiile art.7 lit.b, reclamantul, în calitate de proprietar al unuia dintre apartamentele din bloc, s- prevalat, în mod corect, de autorizația pentru executarea de lucrări nr.77/15.08.1984 și certificatul nr.17713/10.10.1996 eliberat de Administrația Financiară a Municipiului I, acte ce vizează blocul de locuințe în întregime. Dreptul de proprietate asupra unei părți din podul blocului, ca parte comună a imobilului,aflată în coproprietate comună forțată, nu putea fi dovedit prin alt titlu.
Ca atare, fiind depuse, în cadrul documentației, titlul asupra apartamentului reclamantului și cel asupra întregului imobil, precum și procesul verbal al Asociației de Locatari din 07.11.2003 prin care s-a hotărât repartizarea suprafețelor din podul blocului pe fiecare locatar, organul emitent al autorizației de construire nu a încălcat, din acest punct de vedere,prevederile art.7 lit.b din legea nr.50/1991, în forma de la data emiterii autorizației.
Potrivit art.7 lit.b din Legea nr.50/1991, s-a solicitat petentului, prin certificatul de urbanism nr.1550/21.04.2003, să prezinte un "contract cu asociația", fără alte detalii referitor la conținutul acestui"contract".ca răspuns la această solicitare, a fost depusă
-5-
adresa Asociației de Locatari nr.2-3.A I, prin care se comunica Primăriei I acordul locatarilor privind modificarea podului blocului.
În interpretarea și aplicarea disp.art.7 lit.d din Legea nr.50/1991, organul emitent al autorizației de construire nu impus petentului o altă formă a acordului și nici nu a menționat că ar fi necesar acordul proprietarilor(locatarilor) și de la alte scări ale blocului, aspecte ce nu contravin dispozițiilor Legii nr.50/1991.
Având de apreciat doar asupra legalității autorizației de construcție, prin prisma dispozițiilor art.7 lit.b și d din Legea nr.50/1991, instanța constată că la eliberarea acestui act administrativ unilateral nu au fost încălcate aceste dispoziții, cu atât mai mult cu cât respectivele norme, prin modul de redactare, dau posibilitatea organului emitent al autorizației să aprecieze atât cu privire la natura și conținutul documentelor prezentate de petent, cât și referitor la tipul și forma avizelor solicitate prin certificatul de urbanism.
Împrejurarea că, la un timp îndelungat după eliberarea autorizației de construcție, Asociația de locatari a revenit asupra acordului anterior exprimat, nu este de natură să atragă nelegalitatea actului în discuție, emis în anul 2005.
Raportat la aspectele reținute, Curtea apreciază că se impune respingerea excepției de nelegalitate invocată în cauză, condiție în care va admite recursul, va modifica în tot sentința atacată și va respinge excepția. Conform art.274 Cod procedură civilă, intimatul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, ca parte căzută în pretenții, reținându-se că intimata Primăria I, ca emitent al autorizației de construcție examinat din punct de vedere al legalității, nu are această calitate și nu se impune a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul introdus de împotriva sentinței civile nr.485/ca din 10.06.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în tot.
În fond, respinge excepția de nelegalitate a autorizației de construire nr.1035 din 25.08.2005 emisă de Primarul municipiului
Obligă pe să plătească suma de 950 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 octombrie 2009
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.jud./03.11.32009
Tehnored. gref.TN/04.11.2009-2 ex.
Jud.fond- Tribunalul Iași B.
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Tăbăltoc Dan Mircea
