Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 5/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativi Fiscal
Decizia nr. 5/ Dosar Nr-
Sedința publică din 08 ianuarie2009
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - - președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția Fiscală B împotriva sentinței civile nr.742/CA din 10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect excepție de nelegalitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 06 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de08 ianuarie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față
Constată că prin sentința civilă nr. 742/CA/10.11.2008 a Tribunalului Brașov secția comercială și de contencios administrativ a fost admisă excepția de nelegalitate invocată de reclamanta - - in contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală B și, in consecință:
S-a constatat nelegalitatea deciziei de impunere cu nr. unic -/8634/18.01.2008 pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri și teren pentru anul 2008 emisă de pârâtă.
S-a trimis cauza la Judecătoria Brașov pentru continuarea judecății.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 250 pct. 9 din. 571/2003 privind Codul Fiscal instituie scutirea de la plata impozitului a clădirilor din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii, iar dispozițiile art. 257 pct. 1 din același act normativ prevăd scutirea de impozit pentru terenurile pe care sunt situate parcurile industriale, științifice și tehnologice potrivit legii. Reclamanta din prezenta cauză își desfășoară activitatea in perimetrul parcului industrial Pro R, așa cum acesta a fost înființat și delimitat prin Ordinul 255/2004, nr.OG 65/2001, OUG 115/2003, HG 1019/2004.
Rezultă așadar că, prin dispozițiile legale mai sus citate, au fost scutite de la plata impozitului terenurile și clădirile aparținând parcurilor industriale care, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 pct. 2 din nr.OG 65/2001, reprezintă o zonă delimitată in care se desfășoară activități economice, de cercetare științifică, de producție industrială și servicii, de valorificare a cercetării științifice și de dezvoltare tehnologică într-un regim de facilități specifice, în vederea valorificării potențialului uman și material al zonei. de la plata impozitului pe clădiri și pe terenuri operează in virtutea legii, fiind nefondată și nedovedită susținerea pârâtei că acestea ar reprezenta un ajutor de stat și că acordarea scutirii contravine prevederilor art. 87-89 din TCE, in condițiile in care nu s-a stabilit o altă natură a scutirilor de impozit.
Raportat considerentelor expuse, având in vedere dispozițiile art. 250 pct. 9 și 257 pct. 1 din. 571/2003 privind Codul Fiscal și dispozițiile art. 4 din. 554/2004, a fost admisă excepția de nelegalitate și s-a constatată nelegalitatea deciziei de impunere cu nr. unic -/8634/18.01.2008 emisă de pârâta Direcția Fiscală
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta Direcția Fiscală a Municipiului B, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantei deoarece excepția de nelegalitatea nu poate fi invocată în faza procesuală a contestației la executare.
Reclamanta - - nu a uzat de dispozițiile art. 205 din OG92/2003, iar prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în cauză, acțiunea fiind inadmisibilă.
La dosar a depus întâmpinare intimata, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate, de recurentă, precum și din prisma dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, se constată că prima instanță nu a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință legală și temeinică.
Soluția pronunțată de către prima instanță respectiv Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ nu contravine dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Aceste dispoziții legale prevăd că legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Contestația la executare declanșează un proces care se înregistrează pe rolul instanței de judecată și se judecă de către instanța investită în acest sens, partea interesată sau instanța din oficiu, putând să invoce excepția de nelegalitate a unui act administrativ fiscal.
Instanța competentă să judece excepția de nelegalitate urmează a analiza excepția din punctul de vedere al normelor legale încălcate prin emiterea actului administrativ fiscal și dacă acesta are legătură cu fondul pricinii.
În aceste condiții se poate reține că prima instanță în mod corect a procedat la analiza pe fond a excepției, deoarece conform dispozițiilor Legii 554/2004 excepția de nelegalitate, indiferent împotriva căruia act administrativ este invocată, trebuie să fie analizată de către instanța de contencios administrativ ca instanță competentă, prevăzută de lege.
Deci indiferent dacă se invocă excepția de nelegalitate împotriva unui act administrativ fiscal și în cadrul contestației la executare instanța de contencios administrativ competentă trebuie să analizeze, așa cum s-a arătat mai sus, legalitatea acestuia act sub aspectul normelor legale încălcate la emiterea acestuia.
Procesul de fond este acela al contestației la executare, astfel că, în cadrul acestui proces, invocarea excepției de nelegalitate este admisibilă, situație în care în mod corect prima instanță a procedat la soluționarea cauzei.
Nu se poate reține că în speță reclamanta avea numai posibilitatea de a contesta actul administrativ fiscal în baza 205 și 218 din nr.OG 92/2003, deoarece nelegalitatea unui act administrativ poate fi invocată și pe cale de excepție, așa cum prevăd dispozițiile art. 4 alin.1 din Legea 554/2004, situație care exclude efectuarea procedurii prealabile despre care se face referire în motivele de recurs.
Pe fondul cauzei recurenta nu a formulat critici.
Față de aceste considerente, curtea va respinge recursul pârâtei nefiind îndeplinite condițiile art. 304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Fiscală a Municipiului B împotriva sentinței civile nr. 742/CA/10.11.2008 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.01.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /8.01.2008
Dact. /19.01.2009/ 2 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Clara Elena Ciapă, Georgeta
