Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 508/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 508
Ședința publică din 28 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
GREFIER: ---
S-a luat spre examinarea acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C-N, AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE C și pârâtul - emitent al actului administrativ atacat GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ - art. 2 alin. 1, 2 și 3 din HG nr. 1825/2002, precum și cererea de intervenție în numele altei persoane formulată de către MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantei, avocat de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la fila 7 din dosar și reprezentantul pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială C-N, precum și a intervenientului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, consilier juridic care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la al doilea termen de judecată, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea pune în discuție cererea de intervenție accesorie.
Reprezentantul pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială C-N și, respectiv, al intervenientului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale susține cererea de intervenție formulată în cauză, solicitând admiterea în principiu a acesteia.
Reprezentanta reclamantei se opune în principiu admiterii cererii de intervenție având în vedere că nu se justifică interes în promovarea cererii de intervenție în raport de faptul că în justificarea formulării acestei cereri de intervenție Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a avut calitate numai de inițiator al actului normativ.
Curtea, în urma deliberării, admite în principiu cererea de intervenție formulată în cauză.
Reprezentanții părților învederează instanței că nu au alte cereri sau probe.
Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantei solicită constatarea nelegalității dispozițiilor art. 2 alin 1, 2 și 3 din HG Nr. 1825/2005 prin care s-au aprobat Normele Metodologice de aplicare a prevederilor OUG Nr. 148/2005, cu privire la definirea termenul de "naștere", obligarea intimatei la plata sumei de 18.400 lei reprezentând contravaloarea îndemnizației pentru creșterea copilului pentru intervalul 6 februarie 2006-26 decembrie 2007, respectiv 800 lei pentru fiecare din cele 23 de luni din intervalul mai-sus menționat, conform celor expuse în scris. În susținere arată că nelegalitatea acestor dispoziții se impune deoarece prin Decizia nr. 6079 din 29 martie 2006 Direcției de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Cluj reclamantei i s-a stabilit indemnizație lunară doar pentru un copil, decizia menționată fiind un act emis sub imperiul actului normativ, aceasta fiind consecința producerii efectelor juridice la data actului normativ în vigoare, aducându-se astfel o gravă încălcare a dreptului fundamental privitor la egalitatea în drepturi recunoscut de Constituția României - art. 16 alin. 1 - și cele prevăzute de Legea fundamentală la art. 49 alin. 1 și 2 cu privire la protecția copiilor și a tinerilor, în speță fiind vorba de o discriminare. Face trimitere la vasta jurisprudență, chiar a Curții de Apel Cluj, arătând că actele normative au fost abrogate și și-au încetat efectele, a se vedea practica judiciară depusă la filele 31-36 și 66-71 din dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială C-N și, respectiv a intervenientului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale solicită respingerea cererii formulate având în vedere că sunt foarte multe contradicții. În susținere arată că OUG Nr. 148/2005 a fost elaborată în baza directivelor CE pentru protecția familiei și că în speță nu există nici o discriminare. Mai arată că atunci când a inițiat această lege legiuitorul nu a urmărit creșterea natalității, ci sprijinirea familiei, precizând că nu este vorba de o contribuție, ci de un ajutor, iar noul act normativ nu vine să stabilească alt număr de îndemnizații, ci numai valoarea acestora.
În replică, reprezentanta reclamantei arată că până la vârsta de 2 ani s-a primit o singură alocație, existența celui de-al doilea fiind negată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 14.XI.2008 sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâta Direcția de Muncă și protecția Socială C solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 18.400 lei reprezentând contravaloarea indemnizației pentru creșterea copilului pentru intervalul 6 febr.2006 - 26 dec.20907 respectiv 800 lei pentru fiecare din cele 24 de luni din intervalul mai sus menționat, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.35 din 23 ianuarie 2009, Curtea de Apel Cluja admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, fiind declinată competența materială în favoarea Tribunalului Cluj.
La Tribunalul Cluj cauza a fost înregistrată sub nr-.
Reclamanta a formulat extindere de acțiune față de Agenția Județeană pentru Prestații Sociale C solicitând și constatarea nelegalității dispozițiilor art.2 alin.1,2 și 3 din nr.1825/2005 prin care s-au aprobat normele metodologice a O, nr.148/2005 cu privire la definirea termenului de "naștere" (11).
De asemenea, în cauză Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României.
Prin Încheierea din 3 iulie 2009, Tribunalul Cluja suspendat judecarea cauzei conform dispozițiilor art.4 din Legea nr.554/2004 până la soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art.2 alin.1,2 și 3 din nr.1825/2002 și a sesizat Curtea de Apel Cluj cu soluționarea acestei excepții.
Curtea a fost investită la 16 iulie 20098, cauza fiind înregistrată sub nr-.
Analizând excepția invocată, Curtea reține că în susținerea acestei excepții reclamanta a arătat că prin Decizia nr.6079 din 29.03.2006 emisă de Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Clujis -a stabilit indemnizația pentru creșterea copilului în cuantum de 800 lei lunar, începând cu data de 6.02.2006, data la care i-a expirat concediul de maternitate.
Reclamanta a mai arătat că a născut la data de 26 dec.2005 și a solicitat acordarea indemnizației și pentru cel de-al doilea copil, dar i s-a refuzat aceasta motivându-se că dispozițiile art.2 din nr.1825/2005 raportat la prevederile G, nr.148/2005, stabilesc o singură indemnizație pentru creșterea copilului.
În opinia reclamantei, dispozițiile art.2 alin.1,2, 3 din nr.1825/2005 privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG148/2005 sunt nelegale, discriminatorii și contradictorii în raport de cele prevăzute la art.6 alin.1 din nr.OUG148/2005 și la art.15 alin.5 și 29 din Norme, astfel că se încalcă drepturile fundamentale recunoscute prin Constituția României, iar, raportat la cauza dedusă judecății s-ar încălca drepturile recunoscute de lege fiecărui copil în vârstă de până la doi ani.
Guvernul României, prin întâmpinare, a solicitat respingerea excepției de nelegalitate.
A arătat că nr.1825/2005 a fost abrogată prin nr.1025/2006, astfel că cererea este inadmisibilă, eventuala nelegalitate fiind înlăturată ca urmare a abrogării exprese.
S-a invocat și excepția inadmisibilității cererii raportat la faptul că dispozițiile art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 reglementează cercetarea pe calea excepției de nelegalitate numai a unui act administrativ cu caracter individual iar nu și a actelor normative.
Cu privire la fondul cauzei s-a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată.
În acest sens se susține că dispozițiile art.2 alin.1 din nr.1825 preiau cu fidelitate dispozițiile art.6 alin.1 din nr.OUG148/2005, că măsurile de protecție socială urmăresc îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului.
Pârâtul mai arată că reclamanta nu motivează nelegalitatea dispozițiilor art.2 alin.2 din nr.1825/2005 acestea stabilind dreptul la alocația de stat pentru fiecare dintre copiii rezultați în urma primelor 3 nașteri.
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, a susținut cererea de intervenție în interesul Guvernului României justificat pe calitatea de inițiator al actului normativ, respectiv a nr.1825/2005.
S-a solicitat respingerea excepției de nelegalitate justificat pe abrogarea nr.1825/2005, pe faptul că indiferent de numărul copiilor rezultați dintre-o singură naștere se acordă o singură indemnizație.
S-a precizat că prin Legea nr.239/20.06.2009 s-a modificat art.2 din nr.OUG148/2005.
Curtea, în temeiul art.52 alin.1 proc.civ. a admis în principiu cererea de intervenție formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Ca probleme prealabile, Curtea urmează să analizeze excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate motivat pe faptul că actul nr. 1825/2005 fost înlocuit cu nr. 1025/2006 precum și pe faptul că dispozițiile art. 4 din legea nr. 554/2004 se referă la excepția de nelegalitate a unui act administrativ individual, iar nu a unui act normativ.
În ceea ce privește primul motiv invocat, Curtea apreciază că acesta este nefondat, în primul rând pe faptul ca dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu exclud de la controlul de legalitate un act abrogat.
În plus, chiar dacă la acest moment HG nr. 1825/2005 a fost înlocuită de HG nr. 1.025/2006, această împrejurare nu împiedică examinarea excepției deoarece modul de soluționare a conflictului de legi în timp revine instanței fondului, care decide suveran căreia dintre cele două hotărâri succesive îi acordă prioritate, iar apoi dispoziția legală nouă este identică cu cea din actul anterior.
În ceea ce privește inadmisibilitatea excepției de nelegalitate motivată pe faptul că privește un act normativ, iar nu un act administrativ individual, Curtea are în vedere că în art. 4 din legea nr. 554/2004 nu este reglementată o astfel de excepție. În plus, chiar dacă în alin. 1 al art.4 se vorbește despre un act administrativ individual, în alin. 2 din același art. se vorbește generic de un act administrativ unilateral, ceea ce nu poate duce decât la o singură concluzie, respectiv că excepția de nelegalitate poate avea ca obiect și un act normativ. În plus nu este lipsit de semnificație că Înalta Curte de Casație și Justiție, în mod constant în practica sa, a admis că și un act normativ poate forma obiectul controlului pe calea excepției de nelegalitate reglementată de art.4 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la excepție de nelegalitate invocată, pe fond, se rețin următoarele:
Reclamanta a născut la 26 dec.2005 doi copii, prin decizia nr.6079/29.03.2006 i s-a stabilit de către Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Cluj,dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului în cuantum de 800 lei, începând cu 6.02.2006, data expirării concediului de maternitate.
Prin contestația înregistrată la 17.10.2008, sub nr.8716/17.10.2008, reclamanta a contestat decizia prin care s-a stabilit indemnizația pentru un singur copil.
Prin actul nr.8716/21.10.2008, Direcția de Muncă Protecție Socială Car espins contestația, astfel că la 14.XI.2008 s-a înregistrat acțiunea în contencios administrativ pentru obligarea Direcției de Muncă și Protecție Socială C la plata sumei de 18400 lei contravaloarea indemnizației.
Prin nr.HG 1.825 din 22 decembrie 2005 s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, al căror art. 2, alineatele 1, 2 și 3, este pus în discuție în prezenta cauză și care are următorul conținut:
"(1) Concediul și indemnizația pentru creșterea copilului sau, după caz, stimulentul se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii încredințați în vederea adopției, adoptați sau aflați în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și pentru cei pentru care a fost instituită tutela.
(2) de stat pentru copii se cuvine pentru fiecare dintre copiii rezultați în urma primelor 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii încredințați în vederea adopției, adoptați sau aflați în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și pentru cei pentru care a fost instituită tutela.
(3) În înțelesul dispozițiilor alin. (1) și (2) prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii".
Potrivit art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, în raport de care se solicită controlul legalității, concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), respectiv persoana care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum și persoana care a fost numită tutore.
Dispozițiile legale atacate cu excepția de nelegalitate contravin dispozițiile constituționale care consacră egalitatea între cetățeni.
Potrivit acestui principiu, precum și practicii CEDO în domeniu, între persoane aflate în situații identice sau analoage nu poate fi operată nici o discriminare.
Dacă s-ar admite ipoteza că indemnizația s-ar acorda nu pentru fiecare copil născut, ci pentru fiecare naștere, între nou-născuți ar face distincție după cum aceștia s-au născut dintr-o sarcină simplă sau multiplă, ceea ce ar încălca principiul egalității de tratament între aceștia.
Prin urmare, singura împrejurare prin care nou-născuții ar beneficia de un tratament similar ar fi ca, fiecare dintre ei să beneficieze de indemnizație.
Această interpretare este confirmată de dispozițiile OUG nr. 148/2005, care nu distinge între primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), respectiv persoana care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum și persoana care a fost numită tutore. Cu aceeași ocazie pot fi plasați sau adoptați doi sau trei copii, ceea ce nu împiedică acordarea drepturilor raportat la numărul lor și nu la împrejurarea care dă naștere dreptului. Având în vedere acest fapt, precum și faptul că OUG nr. 148/2005 nu definește nașterea, nu se justifică o interpretare diferită pentru împrejurarea întrucât și în cazul nașterii elementul de referință trebuie să fie numărul copiilor, iar nu cel al nașterilor.
În consecință, OUG nr. 148/2005, în forma în vigoare anterioară modificării prin Legea nr.239/2009 viza doar ipoteza cea mai frecventă, respectiv nașterea dintr-o sarcină simplă, ceea ce nu înseamnă că sunt excluși copii proveniți din sarcini multiple.
Trebuie remarcat că prin Legea nr. 239/2009 s-a modificat art. 2 din OUG nr. 148/2005 în sensul că s-a majorat cuantumul indemnizației reglementată anterior pentru un singur copil, cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de
Față de cele de mai sus, instanța urmează să admită excepția și să constate nelegalitatea dispozițiilor art. 2 alin.1, 2 și 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005, în privința definirii termenului de "naștere".
Drept consecință, Curtea va respinge cererea de intervenție formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale în interesul pârâtului Guvernului României.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta domiciliată în G- -.3 jud.
Constată nelegalitatea dispozițiilor art. 2 alin. 1, 2 și 3 din nr. 1825/2005.
Respinge cererea de intervenție formulată de MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE cu sediul în interesul GUVERNULUI ROMÂNIEI.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - ---
Red. GE/GE
6ex/23.11.2009
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța
