Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 5109/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 5109
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 2: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
GREFIER -- -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.1581 din data de 26 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
La apelul nominal s-a prezentat avocat, pentru recurenta reclamantă, lipsind intimații pârâți SC SRL LICHIDATOR PENTRU SC SA M și CONSILIUL JUDEȚEAN
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier după care, Curtea din oficiu invocă excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de reclamantă, având în vedere că actele administrativ individuale sunt emise anterior Legii nr.554/2004.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, solicită respingerea excepției, aratând că legea 554/2004 a oferit doar un cadru procesual, pentru ca actele administrativ individuale să poată fi atacate.
Curtea acordă cuvântul părții prezente pe cererea de recurs.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției de nelegalitate și constatării nelegalității celor două certificate de atestare a dreptului de proprietate emise de Consiliul Județean Arată că în raportul de expertiză s-a stabilit că cele două suprafețe au făcut obiectul cererii de reconstituire formulată de reclamantă, evidențiindu-se suprapunerea de terenuri. Nu are relevanță că suprafețele fuseseră deținute de cel două societăți comerciale. Arată că suprafețele în cauză nu mai puteau face obiectul HG nr.834/1991, iar documentația prealabilă nu poate sta la baza emiterii certificatelor de atestare, deoarece cuprinde acte cu un caracter fals. Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr.1581 din data de 26 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Gorja respins excepția de nelegalitate invocată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean G și SC SRL - lichidator pentru SC SA
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că că pe calea excepției s-a invocat nelegalitatea certificatelor de atestare fiscală a dreptului de proprietate asupra terenurilor emise în favoarea SC SA M și SA M pe motiv că la data emiterii acestor certificate reclamanta a formulat cerere de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, cerere ce i-a fost validată prin nr. 23 din 15.10.1991 încălcându-i-se astfel dreptul de proprietate.
Certificatele de atestare nr. 0013 din 27,06.1994 și nr. 0014 din 27.06.1994 au fost emise de Consiliul județean G conform disp. art. 19 și 20 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale pe baza Hotărârii de Guvern nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat și a criteriilor nr. 2665/1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat.
La baza emiterii celor două certificate a stat o întreagă documentație, pornind de la decizia de transmitere în administrare operativă directă a suprafeței de teren necesară pentru construcția complexelor comerciale la nivelul anului 1972, până la procesul verbal de recepție a documentației topografice întocmit de Consiliul Județean G, documentație ce vizează terenurile ocupate de cele două societăți, respectiv suprafața construită, suprafața aferentă rețelelor, suprafața aferentă căilor de transport și suprafața incintelor.
La nivelul anului 1994 erau aplicabile disp. Legii nr. 18/1991 fără modificările și completările ulterioare, iar prin nr. 23 din 15.10.1991 s-au validat propunerile de stabilire a suprafețelor solicitate, respectiv în anexa hotărârii ce cuprinde tabelul nominal al persoanelor din localitatea, la poziția nr. 69 pentru autorul G, reclamantei i s-a reconstituit suprafața solicitată de 12,50 ha, menționându-se la rubrica acte doveditoare Ordinul " ", iar din certificatul eliberat de Arhivele Statului rezultă că la data de 18 ian. 1947 fiica autorului Gaf ost pusă în posesie cu suprafața de 5 ha, teren arabil situat în comuna, din moșia, fostă proprietate.
Reclamanta nu a prezentat nici un proces verbal de punere în posesie cu privire la terenul validat din care să rezulte că se suprapune cu terenul cuprins în cele două certificate de atestare sau adeverințe provizorii de proprietate, ceea ce ar fi reprezentat un început de dovadă a faptului că a existat o atribuire efectivă a terenurilor respective și care în raport de disp. art. 13 al.2 în zona colinară se realiza de regulă pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie pe sole stabilite de comisie și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății.
Potrivit prevederilor nr.HG834/1991, eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate este condiționată de faptul deținerii în folosință a terenurilor în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, în măsura în care le sunt necesare desfășurării activității conform obiectului de activitate.
Prin urmare, aceste dispoziții legale nu impuneau ca terenul reclamat să fie în proprietatea intimatelor care au solicitat eliberarea certificatului de atestare, ci să fi fost deținut de acestea.
Deși reclamanta, prin actele depuse nu a făcut pe deplin dovada reconstituirii dreptului său de proprietate pe vechiul amplasament, în conformitate cu Legea nr. 18/1991, acesta a dovedit totuși interesul său legitim de a obține terenul pe vechiul amplasament, fapt ce-i conferă calitate procesuală activă potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru a solicita anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în situația în care acesta ar fi fost nelegal emis.
În acest sens, se constată că actele administrative atacate sunt legale, fiind respectate dispozițiile Legii nr. 15/1990 și ale Hotărârii Guvernului nr. 834/1991 la emiterea sa.
Astfel, a fost dovedită existența deciziilor administrative de atribuire a terenului, emise anterior anului 1990 de către organele competente ale statului, în favoarea celor două societăți comerciale, așa cum s-a menționat mai sus, precum și preluarea acestor terenuri de către stat prin decretul nr.409/1955.
În aceste condiții s-a constatat că la emiterea certificatului atacat au fost respectate condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 și art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 834/1991, respectiv aceea ca terenul să se afle în patrimoniul societății care solicită eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate și, de asemenea au fost respectate prevederile exprese ale Normelor metodologice emise în baza Hotărârii Guvernului nr. 834/1991, privind depunerea în cadrul documentației a titlului în baza căruia terenul este folosit de societatea comercială, fostă întreprindere de stat, care solicită certificatul.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamanta.
Un prim motiv de recurs privește faptul că tribunalul a omis să se pronunțe asupra caracterului fals al actelor ce compun documentația prealabilă, deși reclamanta a invocat falsul în fața instanței de fond.
Se invocă lipsa de relevanță a faptului reținut de tribunal precum că nu s-a întocmit proces verbal de punere în posesie din care să rezulte că suprapunerea de terenuri, întrucât validarea propunerii de reconstituire constituie momentul intrării terenului în patrimoniul persoanei îndreptățite.
Totodată, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unuia din motivele esențiale invocate în sprijinul nelegalității actelor administrative, respectiv faptul că la emiterea lor nu s-au respectat dispozițiile art.4 al.1 lit.a din Criteriile nr.2665/1992 ale
De asemenea instanța de fond nu s-a pronunțat asupra motivelor de nelegalitate prevăzute de Legea 169/1997.
Curtea, din oficiu, a invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, în raport de art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității, Curtea reține că obiectul cauzei îl formează cererea de constatare a nelegalității a două certificate de atestare a dreptului de proprietate, acte administrative unilaterale cu caracter individual emise la data de 27.06.1994, cererea fiind formulată în contextul art.4 din Legea nr.554/2004. Prin urmare, actele administrative ce fac obiectul excepției fiind emise anterior intrării în vigoare a Legii 554/2004, Curtea apreciază că este inadmisibilă cercetarea legalității acestora în procedura reglementată de art.4 din lege.
Astfel, în ipoteza în care art.4 din Legea nr.554/2004 ar permite cenzurarea fără limită în timp a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, norma legală ar contraveni unor principii fundamentale contravenționale și comunitare, respectiv dreptul la un proces echitabil consacrat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, principiul securității juridice ce constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (Cauza Beian împotriva României), dispozițiilor art.47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității juridice.
Jurisprudența Curții de Justiție de la Luxemburg este constantă și unitară în ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de nelegalitate cu privire la actele instituțiilor comunitare, în sensul că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepției de nelegalitate (Hotărârea din 30.01.1997, C-178/1995; Hotărârea din 23.02.2006, și alții, C-346/03 și C 529/03, etc).
Prin urmare, în aplicarea art.20 alin.2 și art.148 alin.2 din Constituție prin raportare la Convenția Europeană a drepturilor omului, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și jurisprudența CEDO și a Curții de Justiție de la Luxemburg, Curtea înlătură din speță aplicarea dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, astfel cum a fost modificată de Legea 262/2007 și ale art.II alin.2 teza finală din Legea 262/2007, cu privire la actele administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii 554/2004.
În acest sens este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția de Contencios Administrativ și fiscal stabilită în ședința plenului secției din 26 mai 2008.
Curtea apreciază că analiza admisibilității excepției de nelegalitate face de prisos examinarea motivelor de recurs, potrivit art.137 al.1 Cod pr.civ. considerent pentru care va admite excepția inadmisibilității și în temeiul art.306 al.2 și art.312 al.1 Cod procedură civilă va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.1581 din data de 26 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean G și SC SRL - lichidator pentru SC SA
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
2 ex./05.01.2010
Jud.Fond.
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Carmina Mitru, Teodora Bănescu
