Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 554/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 554/2008
Ședința publică de la 10 Iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea excepției de nelegalitate a Deciziei nr.959/31.05.2007 invocată de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj, în contradictoriu cu reclamantul și pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI - COMISIA PENTRU CONSTATAREA CALITĂȚII DE LUPTĂTOR ÎN REZISTENȚA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 07.07.2008 pârâtul Ministerul Justiției a depus la dosar înscrisurile solicitate de instanță.
Curtea învederează reclamantului că au fost depuse la dosar actele care au stat la baza emiterii deciziei a cărei nelegalitate se invocă, însă nu îi pot fi comunicate, întrucât sunt depuse într-un singur exemplar. Reclamantul arată că nu consideră necesar să-i fie comunicate aceste acte, întrucât cunoaște conținutul lor.
De asemenea, reclamantul arată că nu are alte cereri de formulat și solicită închiderea fazei de cercetare judecătorească.
Nefiind alte cereri de formulat, curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părții prezente.
Reclamantul solicită respingerea excepției de nelegalitate a deciziei nr.959/31.05.2007 invocată de pârâta C, pentru motivele arătate pe larg în scriptul depus la dosar. Totodată, se referă și la Decizia nr. 2731/2003/23.09.2003 a Curții de Apel Cluj (f 24-25), învederând pasajul din cuprinsul considerentelor acestei decizii: "a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate pentru refuz de încorporare, ceea ce echivalează cu persecuțiile politice instaurate în România după 6 martie 1945 la care face referire Decretul Lege nr.118/1990." Mai arată reclamantul că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
asupra prezentei cauzei de contencios administrativ,
reține că prin încheierea din 8 mai 2008pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a fost sesizată aceeași curte de apel în primă instanță pentru ca în temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 să se constate nelegalitatea Deciziei nr. 959/31.05.2007 emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă invocată pe calea excepției de nelegalitate de către recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială C () în dos. nr- pendinte la Curtea de Apel Cluj în faza recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 422 din 7 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj.
S-a învederat în actul de sesizare că de legalitatea actului administrativ ce face obiectul excepției de nelegalitate depinde soluționarea pe fond a cauzei, respectiv acordarea drepturilor solicitate de reclamantul intimat.
În cuprinsul motivării excepției de nelegalitate autorul acesteia a invocat faptul că actul administrativ este nelegal pe considerentul că autoritatea emitentă a deciziei a apreciat greșit starea de fapt dedusă spre analiză, mai precis în mod nelegal s-a apreciat că starea de fapt prezentată de petent, respectiv că refuzul îndeplinirii unei obligații constituționale de apărare a țării constând în neprezentarea la încorporare pe motiv de apartenență religioasă, constituie infracțiune săvârșită din motive politice, fiind încadrată la art. 2 și 3 din OUG nr. 214/1999 fără ca petentul să facă dovada că în realizarea unor scopuri politice a luptat împotriva regimului comunist.
Deși legal citată pârâta Comisia nu a formulat întâmpinare în cauză rezumându-se să depună la dosar actele care au stat la baza emiterii deciziei.
Reclamantul a solicitat respingerea excepției de nelegalitate susținând că infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat nu este o infracțiune de drept comun, că aspectul politic religios al faptei de nesupunere la încorporare în cadrul serviciului militar cu consecința încălcării legii penale conduce la reținerea caracterului politic al infracțiunii aspect ce mai rezultă din considerentele hotărârii de condamnare, că Decretul-lege nr. 118/1990 nu conține dispoziții exprese cu privire la determinarea caracterului politic al măsurilor represive, că acest caracter mai rezultă și din dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. e din OUG nr. 214/1999( 13-15).
Examinând excepția de nelegalitate, Curtea reține următoarele:
1. Prin Decizia nr. 959 din 31.05.2007 emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției s-a acordat reclamantului calitatea de luptător în rezistența anticomunistă ținând seama de prevederile art. 6 raportat la art. 1 corelate cu art. 2 lit. d) din OUG nr. 214/1999 și având în vedere că reclamantul a fost condamnat pentru infracțiuni săvârșite din motive politice.
2. Pentru a statua astfel Comisa a avut în vedere prevederile OUG nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, precum și persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, conform art. 1 din ordonanța de urgență, prin acest act normativ se recunoaște calitatea de luptător în rezistenta anticomunista desfășurată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive.
Conform art. 2 alin. 1 lit.d) din această ordonanță de urgență constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop, între altele,respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale.
3. Curtea reține că prins sentința penală nr. 104 din 25.02.1976 pronunțată de Tribunalul Militar Cluj în dos. Nr. 99/1976, definitivă prin nerecurare, reclamantul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu executare în detenție și interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, și c din Codul penal pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare.
În fapt s-a reținut că la data de 2 februarie 1976 motivând că este adept al sectei religioase "Martorii lui ", inculpatul a refuzat să se prezinte la unitatea militară la care Centrul Militar Clujl -a repartizat pentru îndeplinirea serviciului militar.
În temeiul acestei sentințe s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 112/09.03.1976 executarea pedepsei a început la data de 13.02.1976 iar prin sentința nr. 1557/08.12.1976 a Judecătoriei Buzăus -a dispus liberarea condiționată.
4. Curtea reține că, spre deosebire de Decretul-lege nr. 188/1990 care recunoaște unele drepturi cum ar fi vechimea în muncă pe perioada cât persoana, după data de 1945, pe motive politice a executat o pedeapsa privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitiva sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice, OUG nr. 214/1999 enunță în art. 2 scopurile în care fapte calificate ca infracțiuni de regimul politic instaurat după data de 6 martie 1945 sunt considerate de legiuitorul din 1999, la o distanță de 9 ani de legiuitorul din anul 1990, ca fiind săvârșite din motive politice și sunt avute în vedere la constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Spre deosebire de legiuitorul din anul 1990, legiuitorul din anul 1999 circumstanțiat care sunt în concret infracțiunile politice și ce condiții trebuie să îndeplinească faptele pentru a fi incidente dispozițiile ordonanței de urgență.
Ca atare, infracțiunea săvârșită de reclamant prin care a fost condamnat la pedeapsa cu închisoare din care a și executat o parte poate fi încadrată în dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. d) din OUG nr. 214/1999.
5. Și este așa deoarece, reclamantul în calitate de adept al cultului "Martorii lui ", interzis în perioada regimului politic comunist, a refuzat din motive de conștiință să presteze serviciul militar obligatoriu, fără însă ca în legislația vremii să fie stabilit un serviciu militar alternativ pentru persoanele care din diferite motive, inclusiv de conștiință sau religie, nu puteau să efectueze serviciul militar sub arme, deși statul comunist a recunoscut formal libertatea religioasă în Constituția din acel timp.
Așa cum rezultă din considerentele penale rațiunea pentru care a fost condamnat reclamantul a fost aceea că era adept al cultului religios care l-a împiedicat să presteze serviciul militar neurmărind să aducă atingere capacității de apărare a țării.
6. Nu în ultimul rând Curtea reține declarația Guvernului României, entitate superioară autorului excepției de nelegalitate, dată cu prilejul soluționării cauzei Martorii lui - România" și alții împotriva României de către Curtea europenă a Drepturilor Omului prin Decizia din 11 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 101/2007, conform căreiaGuvernul admite ca sancționarea inițială a reclamanților individuali, în calitatea lor de miniștri ordinați, pentru ca nu au îndeplinit serviciul militar se poate să fi reprezentat o încălcare a drepturilor stipulate în Convenție. Guvernul se obliga sa plătească, conform legii, sumele acordate de instanțele interne cu titlu de daune morale și materiale și sa retragă toate apelurile formulate pana la aceasta data sau orice apeluri ce ar putea fi formulate ulterior împotriva hotărârilor instanțelor interne ce acordau aceste daune.
În decizia CEDO se mai menționează cătoate autoritățile guvernamentale implicate (inclusiv ministerele și prefecturile) vor fi informate în mod direct despre conținutul deciziei Curții.
Prin urmare, autoarei excepției de nelegalitate, structură guvernamentală, trebuia să i se aducă la cunoștință decizia Curții privind soluționarea amiabilă a acestei cauze și implicit să ia act de declarația Guvernului României dată în acest context, tocmai pentru a nu contesta ulterior legalitate emiterii deciziilor în baza cărora o altă entitate ce aparține de Guvern a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă unor persoane ce aparțin cultului religiosMartorii lui.
Față de cele ce preced, Curtea constată că pârâta a emis în mod legal decizia contestată pe cale excepției de nelegalitate iar motivele de nelegalitate invocate de autoarea excepției nu sunt întemeiate.
În cauză, așa cum s-a arătat mai sus nu există un conflict între categoriile de acte la care se referă autoarea excepției, deoarece hotărârile judecătorești la care aceasta trimite sunt date în aplicarea Decretului-lege nr. 118/19990 care are un obiect diferit față de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 214/1999.
În speță nu s-a produs nicio hotărâre judecătorească prin care să se fi statuat definitiv și irevocabil că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 2 alin. 1 lit. d) din OUG nr. 214/1999.
Pe cale de consecință, Curtea în temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 corelat cu prevederile OUG nr. 214/1999 și art. 20 alin. 2 din Constituția României, va respinge excepția de nelegalitate ridicată de
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată excepția de nelegalitate ridicată de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C cu sediul în C-N,-, jud. C împotriva Deciziei nr.959/31.05.2007 emisă de Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența din Cadrul Ministerului Justiției în dosar nr- pendinte la Curtea de Apel Cluj în recurs.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 iulie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. Dact.
5 ex./14 iulie 2008
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur
