Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 56/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția contencios administrativ și fiscal
SENTINȚA NR. 56/ Dosar nr.11/64//2009
Ședința publică din data de 18 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
GREFIER - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra excepției de nelegalitate a dispozițiilor art.40, alin.1 și ale art.45, alin. 2 din Hotărârea de Guvern nr. 174/2002, invocată în dosarul civil nr. - al Tribunalului Brașov, de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă și Guvernul României.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 11 martie 2009, când părțile au fost lipsă, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 18 martie 2009.
CURTEA
Asupra excepției de nelegalitate de față:
Constată că prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Brașov reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A: 1. admiterea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 45 alin. 2 din Hotărârea de Guvern nr.174/2002 (normele de aplicare a Legii nr. 76/2002); acestea, deși sunt cuprinse într-o hotărâre de guvern care este dată în aplicarea legii, adaugă la Legea nr. 76/2002, instituind o condiție de încadrare în muncă de cel puțin 12 luni, condiție care nu este prevăzută de lege; 2. admiterea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 40 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 175/2002; acestea, deși sunt cuprinse într-o hotărâre de guvern care este dată în aplicarea legii, adaugă la Legea nr. 76/2002, instituind o condiție de acordare a drepturilor prevăzute la art. 72 numai dacă se depun documentele justificative în termen de 60 de zile de la data încetării dreptului la îndemnizația de șomaj la agenția pentru ocuparea forței de muncă județeană, termen care nu este prevăzut de lege; 3. anularea actelor administrative fiscale ale Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă A care prevăd că nu ar fi îndreptățit la plata celor 7 salarii din Legea nr. 76/ 2002, în speță Dispoziția nr. 2/08.04.2008 și Răspunsul nr. 7542/16.05.2008 ale Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă A; 4.repararea pagubei suferite de reclamant, adică 3080 lei reprezentând drepturile bănești în cuantum de 7 salarii brute minime pe țară ( 7x 440 lei = 3.080 lei), reprezentând primă de instalare, conform art. 75 din Legea nr. 76/2002, actualizate cu rata inflației de la data de când acestea au devenit exigibile (13.11.2007 - data instalării prin încheierea contractului de muncă) și până la data achitării efective; salariul minim brut pe țară fiind în noiembrie 2007 de 440 lei, conform art. 40 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 nr. 2895/2006, publicat în nr. 5/29.01.2007; 5.anularea actelor administrative fiscale ale Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă A care prevăd că nu ar fi îndreptățit la plata drepturilor bănești în cuantum lunar de 30% din îndemnizația de șomaj, în speță Dispoziția nr. 1/08.04.2008 și Răspunsul nr. 7542/16.05.2008 ale Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A; 6.repararea pagubei suferite de reclamant, adică achitarea drepturilor bănești de 396 lei (440 lei/lună x 50/100 x 30/100 x 6 luni), reprezentând cuantumul lunar de 30% din îndemnizația de șomaj, conform art. 72 alin. 1 din Legea nr. 76/2002, actualizate cu rata inflației de la data achitării efective; îndemnizația de șomaj reprezintă 50% din salariul minim brut pe țară, conform art. 40 din Legea nr. 76/2002, trebuind să fie acordat timp de 6 luni; 7.obligarea pârâtei la emiterea de noi decizii prin care să acorde drepturile cuvenite reclamantului prevăzute la art. 75 și 72 alin. 1 din legea nr. 76/2002 la care a făcut referire, sub sancțiunea plății de amenzi cominatorii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, în temeiul art. 24 (2) din Legea nr. 554/2004; cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea ședinței publice din 6 ianuarie 2009 Tribunalul Brașova trimis dosarul Curții de APEL BRAȘOV în vederea soluționării excepției de nelegalitate a art.40 alin.1 și 45 alin.2 din Hotărârea de Guvern nr. 174/2002 și a suspendat judecarea cauzei.
La Curtea de APEL BRAȘOV cererea reclamantului s-a înregistrat sub nr-. S-a dispus din oficiu citarea în calitate de pârât a emitentului actului administrativ atacat, respectiv Guvernul României.
Pârâtul Guvernul României a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea ca inadmisibilă a excepției invocate față de dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 care prevăd că excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele cu caracter individual nu și cele cu caracter normativ, pentru care legea instituie o altă procedură. Menționează că Hotărârea de Guvern nr. 174/2002 are caracter normativ, iar partea poate uza de acțiunea în anulare prevăzută de art. 11 alin. 2 pct. 4 din Legea nr. 554/2004.
Pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă susține de asemenea prin întâmpinare că excepția de nelegalitate este inadmisibilă deoarece pe această cale nu se poate analiza un act cu caracter normativ, ci doar un act cu caracter individual.
La dosar a depus cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale arătând că este inițiatorul actului administrativ atacat.
Curtea de Apel a încuviințat în principiu cererea de intervenție, având în vedere dispozițiile art. 49 și 52 alin. 1 Cod procedură civilă, prin încheierea ședinței publice din 25 februarie 2009.
Prin cererea de intervenție se arată că dispozițiile Hotărârii de Guvern sunt în conformitate cu Legea nr. 76/2002 se citează prevederile art. 53, 57, 72, 75 și 76 din această lege.
Reclamantul nu a depus întâmpinare la cererea de intervenție formulată.
Deliberând cu prioritate conform prevederilor art. 137 alin. 21 Cod procedură civilă asupra excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ instanța reține următoarele:
Într-adevăr art. 4 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 face referire doar la actul administrativ unilateral cu caracter individual, dar alin.2 al aceluiași articol se referă la actul administrativ unilateral fără a mai face distincție între actul cu caracter normativ și actul cu caracter individual. Este necesar ca dispozițiile celor două texte ale art.4 să fie interpretate conform principiului de drept care impune ca legea să fie interpretată și aplicată în sensul de a produce efecte juridice.
Excepția de nelegalitate presupune cenzurarea actelor administrative prin raportare la lege. Pentru a fi admisibilă excepția de nelegalitate care constituie obiectul de reglementare a art. 4 din Legea nr. 554/2004 aceasta trebuie să privească un act administrativ în accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. c din legea anterior menționată care se referă atât la actul cu caracter individual cât și la actul cu caracter normativ.
In concluzie față de cele arătate anterior, instanța apreciază că este admisibilă excepția de nelegalitate invocată cu privire la un act administrativ unilateral cu caracter normativ ( în cazul de față o hotărâre de guvern pentru aprobarea normelor metodologice de aplicarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea forței de muncă modificată și completată) în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007.
Pentru considerentele arătate instanța urmează să respingă excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate cu privire la un act administrativ cu caracter normativ invocată de pârâții Guvernul României și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Cu privire la excepția de nelegalitate obiect al prezentului dosar, instanța reține următoarele:
Reclamantul a invocat faptul că art. 45 alin. 2 din Hotărârea de Guvern nr. 174/2002 și art. 40 alin. 1 din același act normativ, adaugă la Legea nr. 76/2002 instituind o condiție de încadrare în muncă de cel puțin 12 luni, condiție neprevăzută de lege, respectiv instituind o condiție de acordare a drepturilor prevăzute la art. 76, numai dacă se depun documentele justificative în termen de 60 de zile de la data încetării dreptului la îndemnizația de șomaj, la agenția județeană pentru ocuparea forței de muncă, termen neprevăzut de lege.
Prevederile criticate prin excepția de nelegalitate au următorul conținut:
Art. 40 alin.1 din Hotărârea de Guvern nr. 174/2002: "drepturile prevăzute la art. 72 din lege se acordă numai dacă persoanele îndreptățite vor depune la agenția pentru ocuparea forței de muncă județeană sau a municipiului B, unde se află în evidență, în termen de maximum 60 de zile de la data încetării dreptului la indemnizație de șomaj ca urmare a angajării, următoarele documente:
a) cerere conform modelului prevăzut în anexa nr. 10;
b) înștiințare emisă de angajator privind încadrarea în muncă;
c) actul în baza căruia au fost încadrate în muncă, în copie;
d) document emis de angajator, din care să rezulte că în ultimii 2 ani acesta nu a mai fost în raporturi de muncă sau de serviciu cu persoana respectivă."
rt. 45 alin. 2 criticat prevede că: " beneficiază de drepturile prevăzute la art. 74 și 75 din lege persoanele care se încadrează în muncă pe o perioadă de cel puțin 12 luni"
Dispozițiile legale invocate în argumentarea excepției de nelegalitate sunt cele ale Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea forței de muncă modificată și completată.
Analizând critica de nelegalitate, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, excepția urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea de Guvern nr. 174/2002 s-au aprobat normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002.
Prin art. 53 din această lege se arată care este scopul măsurilor pentru stimularea ocupării forței de muncă, respectiv, creșterea șanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă și stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a șomerilor și crearea a noi locuri de muncă.
Art. 40 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 174/2002 reglementează modalitatea de acordare a drepturilor prevăzute la art. 72 din lege privind completarea veniturilor salariale ale angajaților. Condițiile prevăzute la lit. a - sunt preluate din lege, documentele solicitate sunt de natură să dovedească întrunirea cerințelor stabilite de lege pentru obținerea acestor drepturi.
Autorul excepției susține că prin stabilirea unui termen maxim de 60 de zile de la data încetării dreptului de indemnizație de șomaj ca urmare a angajării, pentru depunerea documentelor se adaugă la lege.
Instituirea acestui termen, nu contravine prevederilor legii, ci concură la atingerea scopului prevăzut de aceasta, respectiv, stimularea ocupării forței de muncă. Durata termenului este rezonabilă, și permite persoanelor îndreptățite întocmirea documentației. Acest termen este în concordanță și cu celelalte termene prevăzute de Legea nr. 76/2002, respectiv termenul de 30 de zile de înregistrarea cererii pentru acordarea îndemnizației de șomaj, termenul de 12 luni, termen de decădere din drepturi pentru aceeași indemnizație, termenul pentru care se acordă plata îndemnizației de șomaj, termenul de 12 luni pentru durata încadrării în muncă, etc.
Art. 74 și 75 din Legea nr. 76/2002 prevăd măsuri pentru stimularea mobilității forței de muncă. Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizație de șomaj se încadrează într-o localitate situată la o distanță mai mare de 50 de km de localitatea în care își au domiciliul stabil beneficiază de o primă de încadrare, respectiv de o primă de instalare.
Reclamantul consideră că dispoziția art. 45 alin.2 din HG nr. 174/2002 prin care se condiționează acordarea drepturilor prevăzute de art. 74 și 75 din lege, de o încadrare în muncă pe o perioadă de cel puțin 12 luni, adaugă la lege.
Instanța constată că acest articol doar clarifică dispozițiile art. 74 - 75 coroborate cu prevederile art. 76 din Legea nr. 76/2002.
Art. 76 din lege prevede în mod expres că angajații au obligația de a restitui integral sumele primite conform art. 74 și 75 în situația în care raporturile de muncă sau de serviciu încetează într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării în muncă. a contrario drepturile prevăzute de art. 74 și 75 din lege, se acordă persoanelor care se încadrează în muncă pe o perioadă de cel puțin 12 luni. Aceasta este dispoziția criticată din Hotărârea de Guvern. În acest sens sunt și dispozițiile art. 72 din Legea nr. 76/2002.
Scopul măsurilor instituite prin Legea nr. 76/2002 a fost acela de a se asigura premizele legale necesare unei ocupări durabile a persoanelor beneficiare de îndemnizație de șomaj și de asemenea, de a stimula șomerii să se angajeze cât mai repede în muncă prin asigurarea în perioada imediat următoare angajării pe perioada rămasă până la expirarea perioadei de acordare a îndemnizației de șomaj la care ar fi avut dreptul dacă nu s-ar fi angajat, al unui venit suplimentar față de drepturile salariale. Acest scop poate fi atins doar prin respectarea prevederilor legale iar dispozițiile criticate din Hotărârea de Guvern nr. 174/2002 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea forței de muncă modificată și completată sunt conforme cu prevederile Legii nr. 76/2002.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, instanța urmează să respingă excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate cu privire la un act administrativ cu caracter normativ invocată de pârâții Guvernul României și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A; și să respingă excepția de nelegalitate a prevederilor art. 45 alin. 2 și art. 40 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 174/2002, excepție ridicată de reclamantul în dosarul nr- al Tribunalului Brașov judecată în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Față de respingerea excepției de nelegalitate, urmează să se admită cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României formulată de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate cu privire la un act administrativ cu caracter normativ invocată de pârâții Guvernul României și Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă
Respinge excepția de nelegalitate a prevederilor art. 45 alin.2 și art. 40 alin.1 din Hotărârea de Guvern nr. 174/2002, excepție ridicată de reclamantul cu domiciliul în B,-, -. 6, județul B, în dosarul nr- al Tribunalului Brașov judecată în contradictoriu cu pârâții Guvernul României cu sediul în B, sector 1, nr.1, și Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă A cu sediul în Pitești, B- dul -, nr. 11, județul
Admite cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României formulată de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale cu sediul în B, str. - - nr. 2 - 4, sector 1.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2009.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red. MC 18.03.2009/dact.VP 18.03.2009/6 ex.
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa
