Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 570/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 570/CA
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului introdus de reclamantul G, domiciliat în I,-, -.3,scara A,.7,.1, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local al municipiului I, împotriva sentinței civile nr. 401/CA din 19.05.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ( HCL nr.172/2002).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, referat potrivit căruia dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 26 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, iar, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 02 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 401/CA/12.05.2009 a Tribunalului Iașis -a hotărât:
Respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate nr. 172/2002, invocată de reclamantul G, cu domiciliul în I,-, --3,.. 7. 1, jud. I, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului I, cu sediul în I, B-dul - C M și, nr. 45, jud.
A reținut instanța de fond că, conform disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/ 2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cazul unui proces pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
a contrario,excepția de nelegalitate a unui act administrativ nu poate constitui însuși obiectul cererii de chemare în judecată, solicitarea de soluționare a excepției respective pe această cale fiind inadmisibilă.
În condițiile în care obiectul cererii de față constă doar în invocarea excepției de nelegalitate I nr. 172/29.04.2002 privind gospodărirea și menținerea curățeniei în Municipiul I - Anexa nr. 1, instanța urmează a respinge această cerere ca inadmisibilă cu atât mai mult cu cât actul administrativ respectiv este unul cu caracter normativ și nu individual.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs reclamantul G, considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât eronat instanța de fond a apreciat că excepția de nelegalitate ar fi identică cu obiectul cererii de chemare în judecată, deși în răspunsul său la excepția de inadmisibilitate a cererii, de la termenul din 12.05.2009, a motivat invocarea excepției de nelegalitate a nr. 172/2002, prin prisma existenței pe rolul Judecătoriei Iașia două dosare, cu nr- și respectiv nr-, ambele având ca obiect acte și pretenții decurgând din aplicarea tocmai a I nr. 172/2002.
Arată recurentul că încheierea de ședință din 12.05.2009, deși face parte integrantă din sentința civilă nr. 401/CA/2009, nu a fost anexată la aceasta, iar cererea sa din 10.07.2009, prin care a solicitat copii de pe încheiere, i-a fost respinsă motivat de faptul că "nu se eliberează copii", termenul de 48 ore de la comunicare pentru depunerea recursului fiind ilegal.
Sunt formulate de asemenea noi motive în susținerea cererii inițiale privind excepția de nelegalitate a I nr. 172/2002, argumente ce țin de o pretinsă abrogare implicită a acesteia, prin acte administrative emise de organe ale administrației centrale, însă acestea nu vor mai fi supuse analizei instanței, față de soluția instanței de fond, care a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului fără a aborda fondul acestuia.
Prin precizările la cererea de recurs aflate la fila 27 dosar, recurentul arată că a intrat în posesia încheierii de ședință din 12.05.2009 la data de 24.08.2009, încheiere în care se menționează că "reclamantul precizează că invocă excepția de nelegalitate a actului administrativ și nu solicită anularea I nr. 172/29.04.2002", deși prin acțiune, cât și oral în instanță, a solicitat nulitatea și nelegalitatea acestui act administrativ.
Curtea, verificând sentința de fond, sub aspectul soluționării excepției de inadmisibilitate a acțiunii reclamantului, constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, reclamantul a investit instanța de fond cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, art. 7 al. (2) din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006 și art. 2 alin. 5 din nr.OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, solicitând ca instanța să decidă "asupra nulității și nelegalității" nr. 172/2002 privind gospodărirea și menținerea curățeniei în Municipiul I, prin invocarea excepției de nelegalitate a acestui act.
Prin rezoluția de primire a cererii, instanța din oficiu a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii, la care reclamantul a răspuns prin precizările de la fila 27 dosar fond, în sensul că apreciază ca fiind nefondată excepția de inadmisibilitate, și "să admiteți excepția de nelegalitate" a 172/2002 în totalitate sau parțial aceasta fiind "nulă", conform argumentelor expuse.
În încheierea de ședință din 12.05.2009, de amânare a pronunțării pentru data de 19.05, se menționează totodată faptul că instanța de fond a interpelat reclamantul cu privire la "obiectul cererii", acesta precizând că "invocă excepția de nelegalitate a actului administrativ și nu solicită anularea a mun. I nr. 172/29.04.2002".
Dispozițiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ prevăd în al. (1 că "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța constatândcă de actul administrativ depinde soluționarea litigiului de fond,sesizează, prin încheierea motivată, instanța de control administrativ competentă".
În speță I nr. 172/2002 privind gospodărirea și menținerea curățeniei în mun. I, se constituie ca un act administrativ unilateral cu caracter normativ, recurentul recunoscând în motivele sale de recurs că "invocarea excepției de nelegalitate" a acestui act administrativ este determinată de existența pe rolul Judecătoriei Iașia două dosare, având ca obiect un proces-verbal de sancționare a sa, pentru nerespectarea prevederilor din actul administrativ sus-invocat, și respectiv pretenții decurgând din modul de aplicare al aceluiași act, astfel că solicită "admiterea excepției de nelegalitate și să procedeze la anularea acestei hotărâri".
Numai că această solicitare se vădește a fi în realitate contradictorie, din moment ce, pentru a cerceta o excepție de nelegalitate, instanța trebuie să verifice dacă "de actul administrativ depinde soluționarea litigiului de fond", iar în speță fondul "soluționării litigiului" este reprezentat de însuși actul administrativ a cărui nelegalitate se solicită pe cale de excepție, în mod corect instanța de fond apreciind că este inadmisibilă cercetarea de instanță; în mod simultan, a unui act administrativ atât pe cale de acțiune principală, cât și, în procedura specială a excepției de nelegalitate.
Ori, pentru a-și atinge dezideratul de contracarare a unor dispoziții pretins ilegale din I 1172/2002, prin prisma art. 4 din Legea contenciosului administrativ, reclamantul poate opune excepția de nelegalitate a acestui act administrativ în dosarele aflate pe rolul Judecătoriei Iași, declanșate tocmai ca urmare a punerii în aplicare a actului, și în care instanța competentă va putea aprecia dacă este îndeplinită condiția de interdependență prev. de textul de mai sus.
Rezultă așadar, că în speță instanța de fond a întreprins demersurile necesare pentru determinarea obiectului cauzei, însă reclamantul a fost cel care, atât prin precizările făcute în scris, cât și oral în cadrul dezbaterilor, a invocat incidența unei proceduri speciale, - prev. în art. 4 din legea contenciosului administrativ -, într-un cadrul procesual în care aceasta nu putea fi cercetată, situație în care corect prima instanță a procedat la respingerea excepției de nelegalitate în litigiu, ca inadmisibilă.
Concluzionând, față de cele sus-menționate, Curtea va menține ca legală și temeinică sentința civilă nr. 401/CA/2009 a Tribunalului Iași, cu consecința respingerii ca nefondate a cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de G împotriva sentinței civile nr. 401/CA din 19.05.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - --- - ---
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
01.12.2009
2 ex.
Opinie separată
Potrivit dispozițiilor art. 84 din Codul d e procedură civilă, cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită.
Rezultă din rațiunea textului că orice cerere trebuie soluționată după conținutul ei și în conformitate cu intenția părții, iar nu după forme sacramentale ori după denumirea improprie care i se atribuie.
Așadar caracterizarea acțiunii o face instanța și nu partea care a introdus-
Din examinarea cererii de chemare în judecată, din înscrisurile depuse în timpul judecării cauzei și din textele de lege invocate se deduce că voința reală a reclamantului, în ceea ce privește obiectul cererii de chemare în judecată, este aceea de a solicita anularea Hotărârii Consiliului Local I nr. 172/2002. Prin urmare, trebuia să se rețină în recurs că deși denumirea obiectului cererii de chemare în judecată este greșită, intenția reclamantului este clar exprimată, constând în obținerea desființării actului administrativ atacat.
Împrejurarea că reclamantul, aflat într-o vădită eroare de terminologie juridică, a susținut, atât în scris, cât și oral, că invocă excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local I nr. 172/2002, nu înseamnă că acesta a urmărit anularea actului exclusiv pe calea procedurii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere și faptul că scopul urmărit de reclamant prin exercitarea acțiunii constă în anularea Hotărârii Consiliului Local I nr. 172/2002, instanța, în baza rolului ei activ, avea îndatorirea să se orienteze în calificarea obiectului acțiunii în sensul în care permitea analizarea susținerilor invocate de reclamant pe fondul dreptului, nu în sensul în care acestuia i se blochează accesul la justiție.
În aceste condiții, caracterizarea acțiunii introduse ca fiind o acțiune în anularea Hotărârii Consiliului Local I nr. 172/2002, întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nu ar fi însemnat modificarea obiectului și temeiului juridic ale acțiunii cu consecința încălcării principiului disponibilității.
Așa fiind, Curtea trebuia să admită recursul și să caseze sentința atacată cu trimitere spre rejudecare.
judecător
--- -
Grefier
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de G împotriva sentinței civile nr. 401/CA din 19.05.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 2009.
Președinte, - | Judecător, - - - | Judecător, - - - |
Grefier,
02 2009
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Iustinian Obreja Manolache, Dan
