Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 587/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 587/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mirena Radu
JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
JUDECĂTOR 3: Clara Elena
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de contestatoarea - - împotriva sentinței civile nr.564/CA din 19.05.2009 și a încheierii de ședință din data de 12.05.2009, pronunțate de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "excepție nelegalitate act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 22.09.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta cauză, iar instanța, în temeiul art.146 alin.1 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea potrivit dispozițiilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă, la data de 25.09.2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față
Constată că prin încheierea ședinței publice din data de 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr- s-a respins cererea de suspendare a judecății cauzei, formulată de contestatoarea - - motivată de faptul că aceasta nu a făcut dovada că soluționarea prezentei cauze ar depinde de soluționarea dosarului nr- al Curții de APEL BRAȘOV.
Prin sentința civilă nr. 564/CA din 19.05.2009 s-a respins excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 605/25.05.2008 emisă deAdministrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii B,invocată în dosarul nr- al Judecătoriei Brașov de către contestatoarea- -.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 605/25.05.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii B s-au stabilit în sarcina societății contestatoare obligații de plată accesorii în cuantum total de 269.657 lei, reprezentând majorări de întârziere la impozitul pe veniturile din salarii, la sumele datorate privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, la contribuția pentru învățământul de stat, dobânzi și penalități de întârziere aferente A, CAS, etc.
Potrivit art. 88 lit. c din G nr. 92/2003 sunt asimilate deciziilor de impunere și deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii, iar art. 119 alin.4 din G nr. 92/2003 prevede că majorările de întârziere se stabilesc prin decizii. Pe cale de consecință, sub aspectul formei aceste decizii trebuie să îndeplinească prevederile art. 43 și 86 din G nr.92/2003.
Din actele de la dosar, instanța a reținut că sub acest aspect decizia a cărei nelegalitate s-a invocat a fost emisă cu respectarea acestor prevederi legale, fiind semnată de către conducătorul Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii și având cuprinsul prevăzut de art. 43 Cod procedură fiscală.
În ce privește chestiunea prescripției și scutirilor de plată pentru obligațiile fiscale principale, contestatorul nu a depus dovezi în sensul scutirilor de plată de care beneficiază, respectiv hotărâri judecătorești irevocabile privind anularea actelor administrativ fiscale ce stabilesc aceste creanțe. De asemenea nu a făcut dovada că ar fi respectat Ordinele Comune prin care i s-au acordat scutirile la plata. Pe cale de consecință în cauză nu se aplică principiul "accesoriul urmează principalul".
Prima instanța nu a fost învestită să se pronunțe asupra nelegalității actelor administrative prin care s-au stabilit obligațiile fiscale principale.
Față de aceste considerente, instanța în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 constatând legalitatea Deciziei nr.605/25.05.2008 a respins excepția, iar dosarul a fost trimis Judecătoriei Brașov pentru continuarea judecății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - - solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare sau reținerea spre rejudecare cu admiterea excepției de nelegalitate invocate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că: 1. Încheierea din 12.05.2009 este nelegală și netemeinică deoarece prima instanță nu reține, sau reține incomplet ori eronat împrejurările litigiului fiscal în care a invocat excepția de nelegalitate și justificările acesteia. A cerut suspendarea judecății învederând că soluționarea excepției de nelegalitate din prezenta speță, atârnă, în totul, de hotărârea ce urmează a fi pronunțată într-o altă cauză (dosarul nr- al Curții de APEL BRAȘOV ).
Recurenta cum a probat implicațiile existenței acestui proces, susține că sunt evidente și pe deplin pertinente pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare a judecății.
Că de hotărârea ce urmează a fi pronunțată în respectiva cauză, depinde, în mod decisiv, însăși soluționarea excepției de nelegalitate din speță și cererea de suspendare a judecății conform art. 244 (1) pct. 1 Cod procedură civilă este întemeiată, pe deplin admisibilă.
2.Pe fond și sentința este nelegală și netemeinică. Instanța trebuia să observe și să rețină ca pe fond, chestiunea legalității sau nelegalității Deciziei nr. 605/25.05.2008 atârnă, în totul, de soluția ce urmează a se da cauzei ce face obiectul dosarului nr- al Curții de APEL BRAȘOV și că așa fiind, soluționarea excepției de nelegalitate cu care a fost învestită era prematură și se impunea suspendarea judecății pe temeiul art. 244 (1), pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă, pe fond, a respectivei cauze.
Pronunțând o încheiere netemeinică și nelegală, lovită de nulitate și sentința civilă, consecutivă respectivei încheieri, acum recurată, este, pe cale de consecință, de asemenea lovită de nulitate, conform art.106 (1) Cod procedură civilă - (nulitate derivată din actul premergător).
./eșalonările la care s-au referit nu sunt cele prevăzute de art.18 din Legea nr.137/2002 și Ordinele comune ci acelea decurgând din aplicarea art.31 indice 4 din Legea nr.442/2004, respectiv OG nr.53/2003, aprobată prin Legea nr. 498/2004, raportate la art. II) din OUG nr. 26/2005, Legea nr. 143/1999 și OUG nr. 33/2005.
Instanța face referire, în acest sens, la dispozițiile art.86 și nu la dispozițiile art.88, lit.c) Cod procedură fiscală, adică la prevederi neincidente, inaplicabile în speță - (aplicarea greșită a legii).
Hotărârea recurată este sumar și insuficient motivată față de motivele de nelegalitate pe care le-a invocat cu referire la Decizia Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii nr.605/25.05.2008, atacată pe calea excepției de nelegalitate. privind starea litigiului fiscal din care decurge litigiul privind executarea silită din speță și pe cale de consecință însăși cauza având ca obiect excepția de nelegalitate dedusă judecății în acest dosar; ele se află în dosarul primei instanțe. Consideră sentința recurată ca netemeinică și nelegală, lovită de nulitate.
În drept își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă
La dosar a depus întâmpinare intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice B reprezentanta Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B solicitând respingerea recursului. S-au adus critici sentinței de fond pe lipsa debitelor principale, aspect ce nu poate fi analizat în speța de față. S-au respectat dispozițiile art. 88 lit. c și art. 119 din Ordonanța de Guvern 92/2003.
Prin răspunsul la întâmpinare recurenta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice B arătând că a atacat actele emise de Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii și nu de Direcția Generală a Finanțelor Publice. Susține că a invocat excepția ca o apărare în dosarul - al Judecătoriei Brașov, este în proces cu pârâta pe debitele principale și aceasta emite decizii de plată a accesoriilor.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Baa rătat că nu a formulat întâmpinarea în nume propriu ci pentru Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B, aceasta fiind instituție subordonată Direcției Generale a Finanțelor Publice, prin Ordinul MF nr. 269/2007 s-a stabilit procedura de reprezentare în instanță.
Recurenta nu a mai susținut această excepție după primirea precizărilor intimatei.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea constată că recursul este nefondat
Reclamanta - - a invocat excepția de nelegalitate a Deciziei nr.605/25.05.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii
Excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare, dar și o cale accesorie distinctă de verificare a legalității unui act administrativ cu procedură și condiții proprii de exercitare. Excepția de nelegalitate poate fi invocată doar cu privire la actele administrative care pot forma obiectul unei acțiuni în anulare în fața instanțelor de contencios administrativ. Actul atacat poate fi analizat din punct de vedere al legalității sale dacă nu a făcut obiectul unei acțiuni în anulare.
Legalitatea unui act administrativ unilataral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe rol pe cale de excepție din oficiu sau la cererea părții interesate cărora li se opune un act administrativ pe care îl socotesc nelegal.
Reclamanta a invocat prin chiar cererea de chemare în judecată nelegalitatea acestui act. Deși a susținut că actul este neconform cu legea nu a indicat textele de lege încălcate ci și-a întemeiat apărarea pe lipsa de temei a calculului accesoriilor, arătând că debitele principale sunt sub semnul întrebării deoarece există un dosar pe rol referitor la acestea.
Temeinicia celor cuprinse într-un act administrativ nu poate fi analizată pe calea excepției de nelegalitate. Excepția de nelegalitate nu are ca efect anularea actului ci înlăturarea din cauză a actului a cărui nelegalitate a fost constatată.
În emiterea actului administrativ fiscal atacat s-au respectat dispozițiile art. 43, 87, 88 lit. c și art. 119 din Ordonanța de Guvern 92/2003. Textele de lege invocate de recurentă respectiv Legea 442/2004, Ordonanța de Guvern 53/2003, Ordonanța de Urgență a Guvernului 26/2005 și Legea 143/1999 și Ordonanța de Urgență a Guvernului 33/2005 vizează decizia de stabilire a debitului principal.
Art. 87 din Ordonanța de Guvern 92/2003 reglementează forma și conținutul deciziei de impunere "Decizia de impunere trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 43. Decizia de impunere trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), și categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă"
Conform art 88 sunt asimilate deciziilor de impunere și următoarele acte administrative fiscale: c) deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii;
Art. 43 stabilește conținutul și motivarea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal se emite numai în formă scrisă.
(2) Actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente:
a) denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;
c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz;
d) obiectul actului administrativ fiscal;
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;
g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
h) ștampila organului fiscal emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;
j) mențiuni privind audierea contribuabilului.
Decizia atacată cu excepția de nelegalitate cuprinde aceste date.
ART. 119 arată că " (1) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere.
(4) Majorările de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile aprobate prin ordin al ministrului economiei și finanțelor, cu excepția situației prevăzute la art. 142 alin. (6).
Conform art. 120 "(1) Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv".
Pe calea unei acțiuni în anulare a Deciziei nr. 605/25.05.2008 se putea cere inclusiv suspendarea judecării cererii până la soluționarea dosarului cu obiect verificarea legalității și temeiniciei deciziei de stabilire a debitului principal. Pe calea excepției de nelegalitate se verifică doar conformitatea cu legea a actului administrativ unilateral. Actul supus analizei așa cum corect a reținut și prima instanță respectă reglementările legale incidente, cele citate anterior. Recurenta nu a dovedit că la data invocării excepției de nelegalitate nu datora suma la care s-au stabilit majorările de întârziere.
Nu se impunea nici suspendarea judecării cauzei față de obiectul acesteia, excepție de nelegalitate. Se verifică conformitatea cu legea a actului la data emiterii lui.
O eventuală admitere a acțiunii principale va conduce și la anularea actelor subsecvente. Recurenta reclamantă avea posibilitatea solicitării pe acest motiv - al incertitudinii debitului principal la care s-au calculat accesorii - a suspendării executării actului administrativ fiscal prin care a fost obligată la plata de dobânzi și penalități. Într-adevăr calculul acestora depinde de obligația principală.
Subliniez din nou că excepția de nelegalitate este o cale accesorie distinctă de verificare a legalității unui act administrativ cu procedură și condiții proprii de exercitare. În cadrul acestei proceduri se examinează conformitatea cu legea a actului administrativ. În speță la emiterea deciziei nr.605/25.05.2008 s-au respectat prevederile legale atât acelea de formă cât și cele de fond.
Pentru aceste considerente apreciind că nici unul dintre motivele de recurs invocate nu este întemeiat, că atât încheierea din 12.05.2009 cât și sentința civilă nr. 564/CA din 19.05.2009 sunt legale Curtea, în baza art 312 alin 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, art. 304 indice 1 Cod procedură civilă și art. 4 din Legea 554/2004 urmează să respingă recursul declarat.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă - - împotriva sentinței civile nr.564/CA/19.05.20909 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red: MC/28.09.2009
Dact: MD/28.09.2009 - 4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Marcela Comșa, Clara Elena
