Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 589/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.589
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.02.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta - AGROINDUSTRIALA I SA în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și GUVERNUL ROMÂNIEI și intervenientul accesoriu MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 10.02.2009, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 17.02.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra excepției de nelegalitate de față, constată că prin încheierea de ședință de la 20.11.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția Contencios Administrativ și Fiscal a înaintat spre soluționare excepția de nelegalitate a prev.HG 44/2004 modificată și completată rap.la prec.art.128 alin.1 din Lg.571/2003 privind codul fiscal invocată de recurenta reclamantă - SA în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală în temeiul disp.art.4 din Lg.554/2004.
În motivarea în fapt a excepției de nelegalitate s-a arătat că prin Normele metodologice de aplicare a art.128 alin.1 din Lg.- care defineau noțiunea de livrare de bunuri, s-a adăugat practic textului de lege menționat întrucât în cuprinsul actului administrativ pretins nelegal se prevede că inclusiv plata în natură a arendei este considerată ca fiind livrare de bunuri în sensul art.128 alin.2 din Lg.571/2003.
Susține autoarea excepției că Normele metodologice de aplicare a unei legi trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit prin legea în aplicarea cărora sunt emise și să nu conțină dispoziții acre să contravină acesteia, respectându-se astfel principiul ierarhiei actelor normative conform Lg.24/2000.
Se arată că intenția legiuitorului a fost aceea ca arendarea să fie una din operațiunile scutite de TVA, astfel cum reiese explicit din prevederile codului fiscal în forma în vigoare la data efectuării inspecției fiscale, respectiv din disp.art.141 alin.2 lit.k potrivit cărora arendarea, concesionarea și închirierea sunt operațiuni scutite de TVA.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp.art.4 alin.1, art.10 din Lg.554/2004, Lg.262/2007, Lg.24/2000.
În cauză s-a dispus citarea emitentului actului administrativ a cărei nelegalitate se solicită a se constata, respectiv Guvernul României.
Prin întâmpinare Tas olicitat respingerea excepției ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată, arătând că reglementarea actuală a legii contenciosului administrativ cu privire la excepția de nelegalitate are ca obiect doar actele administrative unilaterale cu caracter individual emise de autoritățile publice și numai vizează actele administrative cu caracter normativ.
Guvernul României a formulat întâmpinare prin acre a invocat excepția inadmisibilității, susținând că față de obiectul său respectiv actul administrativ cu caracter normativ, excepția de nelegalitate nu poate fi primită.
Pe fondul cererii a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată, întrucât la elaborarea HG 44/2004 au fost avute în vedere dispozițiile Lg.24/2000, iar prin prevederile acesteia nu s-a adăugat dispozițiilor art.128 alin.1 din Lg.571/2003.
Pârâtul Guvernul României a depus la dosarul cauzei Nota de fundamentare a HG 44/2004 și actele avute în vedere la adoptarea acesteia.
La termenul de judecată de la 09.12.2008, Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Guvernul României arătând că este inițiatorul proiectului HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Lg.571/2003 privind codul fiscal.
Prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că la stabilirea regimului TVA aplicabil în situația în care plata arendei se efectuează în natură, trebuie avute în vedere două operațiuni distincte, respectiv prestarea de servicii, (arenda) și livrarea de bunuri (produse agricole) precum și calitatea persoanelor care realizează operațiunile, cotele și regulile aplicabile fiecărei operațiuni în parte.
În consecință, în mod greșit susține reclamanta că pct.4 alin.2 din Normele metodologice date în aplicarea art.128 alin.1 din codul fiscal exced Lg.571/2003 considerând că nu se pot aplica atât scutirea de TVA a serviciului de arendare de la art.141 alin.2 lit.k din codul fiscal, cât și taxarea livrării de produse agricole ca plată a arendei.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de obiectul excepției de nelegalitate invocate, și de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Asupra excepției inadmisibilității invocate de pârâți, Curtea reține că potrivit art.4 alin.1 din Lg.554/2004 astfel cum a fost modificată prin Lg.262/2007, (1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze.
În conf.cu disp.al. 2 al aceluiași articol -Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
Deși legiuitorul în art.4 alin.1 din Lg.554/2004 face trimitere în privința analizării legalității la actele administrative cu caracter individual, este de observat că în cuprinsul alin.2 este folosită sintagma "act administrativ unilateral", fără a se mai face distincție între cel normativ și cel individual.
În virtutea principiului de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte, iar nu în sensul înlăturării efectelor sale, se poate concluziona că și în actuala reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în procedura excepției de nelegalitate prev.de art.4 din legea contenciosului administrativ.
În consecință Curtea va respinge excepția inadmisibilității pentru considerentele anterior menționate.
Prin dispozițiile HG 44/2004 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Lg.571/2003, în nota de fundamentare regăsindu-se condițiile în care persoanele impozabile pot opta pentru taxarea operațiunilor de arendare, concesionare și închiriere de bunuri imobile.
Potrivit disp.art.1128 alin.1 din Lg.571/2003 prin livrare de bunuri se înțelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă persoană, direct sau prin persoane care acționează în numele acestuia.
Conform art.130 din același act normativ, în cazul unei operațiuni care implică o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii, în schimbul unei livrări de bunuri și/sau prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii.
Dispozițiile art.141 alin.2 lit.k și alin.3 din Lg.571/2003 (în forma în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată) prevedeau că prestarea de servicii constând în arendarea terenului reprezintă o operațiune scutită de TVA fără drept de deducere, dar pentru care prestatorul putea opta pentru taxare în condițiile legii.
În ceea ce privește însă livrare de bunuri definită de disp.pcpt.4 alin.1 din Normele metodologice de aplicarea a titlului VI al Lg.571/2003, aprobate prin HG 44/2004 ca fiind orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă persoană direct sau prin persoane care acționează în numele acestuia, care în cazul arendării reprezintă livrare de produse agricole, nu se prevedea însă scutirea vreunei persoane fizice sau juridice de obligația colectării TVA.
Dispozițiile legale a cărei nelegalitate se solicită a se constata nu pot fi apreciate astfel ca adăugând prevederilor unei legi organice în condițiile în care art.130 din Cod fiscal prevedeau expres cu privire la regimul TVA aplicabil în cazul operațiunilor care se realizează prin schimbul de bunuri sau servicii, respectiv că acestea vor fi tratate distinct.
Pct.4 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a titlului VI a Lg.571/2003 și alin. 2 din același act normativ explică doar noțiunea de livrare de bunuri în sensul art.128 alin.1 din cod fiscal, termen care nu se confundă cu prestarea serviciilor de arendare efectuate de arendator și în privința căreia sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la scutirea pe TVA fără drept de deducere.
În consecință în considerarea celor expuse anterior, considerând că în cauză au fost respectate dispozițiile Lg.24/2000 în ceea ce privește principiul ierarhiei actelor normative, în baza art.4 din Lg.554/2004, Lg.571/2003, Curtea va respinge excepția inadmisibilității, va respinge excepția de nelegalitate ca neîntemeiată, cu consecința admiterii cererii de intervenție accesorie formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor. (Ministerul Finanțelor Publice).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității.
Respinge excepția de nelegalitate formulată de reclamantă - SA, cu sediul în,-, județ T, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice T, cu sediul în T,-, Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în B,-, sector 5, și Guvernul României, cu sediul în nr.1, sector 1, B, ca neîntemeiată.
Admite cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 17.02.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
EF/7ex.
1.04.2009
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta