Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 59/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 59
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții domiciliat în G,-, Cod poștal -, Județ G, și domiciliată în B, com. sector 6,-, - 5,. 72, Cod poștal -, împotriva sentinței nr. 1156/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2009 când susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din această dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 20.01.2009.
CURTEA
Asupra recursului declarat de pârâții și împotriva sent. civ. nr. 1156/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 5.03.2007 dată în dosarul nr-, Judecătoria Galația investit secția de contencios administrativ a Tribunalului Galați cu soluționarea excepției de nelegalitate a autorizației de construire nr. 2336/2001 și a certificatului de urbanism nr. 23305/2001 emise de Primarul Mun. G invocată de reclamanții și, cerere înregistrată sub nr-.
În fapt, în cadrul acțiunii de ieșire din indiviziune au fost depuse de către reclamantul cele două acte administrative care atestă executarea de către, căsătorit cu, pe terenul aparținând în indiviziune părților în această cauza a unei locuințe și a unui garaj.
Deși a fost martorul executării acestor construcții a avut întotdeauna reprezentarea că realizarea lor încălca dispozițiile legale în materie, sesizând sub acest aspect autoritățile administrative competente întrucât persoanele care le realizau nu aveau nici u drept asupra terenului pe care au fost ridicate iar coproprietarii terenului nu și-au dat niciodată acordul expres sau implicit cu privire la executarea lor.
Acest fapt rezultă din împrejurarea că coproprietari ai suprafeței totale de 288,53. teren situat în G,- sunt potrivit certificatului de moștenitor nr.231/2004 și a actelor de vânzare cumpărare ulterioare, doar părțile din prezentul proces în timp ce titularii celor două acte administrative care constituie și titlul lor de proprietate asupra construcțiilor, dețin teren situat în imediata vecinătate a celui din litigiu.
Potrivit art. 7 alin.1 lit. b din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții,autorizația de construire se emite pe baza documentației care va cuprinde, între altele, dovada titlului asupra terenului și/sau construcțiilor iar art. 26 lit. i din aceeași lege sancționează ca și contravenție, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerată infracțiune, emiterea de autorizație de construire/desființare în lipsa unui drept real asupra imobilului, care să confere dreptul de a solicita autorizația de construire/ desființare.
Prin încheierea din 7.12.2007, a fost introdus în cauză în calitate de pârât și municipiul G prin primar emitenta actelor în cauză, pentru opozabilitate.
Prin precizările formulate pârâții și au solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca nefondată arătând că nu au fost încălcate prevederile legale respectiv Legea 50/1991.
Prin întâmpinare Municipiul G prin primar a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii invocând art. 11 alin. 2 din 554/2004.
Pe fond a solicitat respingerea excepției ca nefondată arătând că emiterea celor două acte s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Prin sentința civilă nr. 1156/19.05.2008 Tribunalul Galația respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că cele două acte administrative individuale au fost emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, astfel încât analiza legalității lor nu poate fi făcută pe calea procedurii exceptiei de nelegalitate instituita prin art. 4 din aceeași lege.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții și criticile lor vizând greșita respingere excepției lor.
În dezvoltarea motivelor de recurs, aceștia au susținut că actele administrative sunt nule, ele fiind emise cu încălcarea dispozițiunilor Legii nr. 50/1991. în cercetarea fondului cu privire la nulitatea acestora, ar însemna implicit confirmarea unor acte juridice nule, mai ales ca nulitatea fiind absolută ea poate fi invocată fie pe cale de acțiune fie de excepție.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, curtea constată că sunt nefondate criticile formulate, astfel încât nu se impune reformarea hotărârii recurate.
Printr-o corectă și integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, tribunalul a pronunțat o soluție legală și temeinică a cărei reformare nu se impune. Stabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța a dat o corectă dezlegare pricinii.
Criticile formulate nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul motivelor de recurs, curtea constată că toate criticile se referă la nulitatea actelor administrative supuse însă cercetării de către tribunal sub aspectul legalității lor pe calea excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr.554/2004.
Sub aspectul strict al verificării legalității hotărârii atacate, curtea constată că in mod corect a stabilit tribunalul că excepția este inadmisibilă deoarece ea se referă la acte administrative unilaterale emise anterior adoptării Legii nr.554/2004, or, legea nu retroactivează.
În speță nu pot fi însă aplicabile dispozițiunile art. 4 alin. 1 din Legea nr.554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, potrivit și practicii de principiu constante adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru următoarele considerente:
Este adevărat că prin deciziile nr. 425/10.04.2008 și nr. 426/10.04.2008, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile respective sunt constituționale, prin raportare la art. 1 alin. 5, art. 15 alin. 2, art. 16 alin. 1, art. 20 alin. 2, art. 21, 23 și 44 din Constituția României republicată.
Judecătorului național îi revine însă rolul de a aprecia cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, așa cum este cazul Convenției Europene a Drepturilor Omului, precum și cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitare.
Totodată, în calitate de prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului, judecătorul național are obligația de a asigura efectul deplin al normelor Convenției, garantându-le preeminența fața de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor. În acest sens este și jurisprudența CEDO în cauzele Vermiere versus Belgia sau împotriva României (Of. nr. 830/5 dec. 2007).
Așa fiind, acesta este competent să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act național precum legea generală privind dreptul administrativ, care i se opune. Instanța națională poate și trebuie să pună in aplicare principiile comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului atât al beneficiarilor fondurilor pierdute, cât și al autorităților administrative, cu condiția ca interesul Comunității să fie pe deplin luat în considerare (Hotărârea CJCE din 13 martie 2008 în cauzele conexe C-383/06 și C-385/06).
În aceste condiții, dispozițiile din Legea contenciosului administrativ care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării sale in vigoare sunt contradictorii atât unor principii consacrate de Convenție cât și jurisprudenței comunitare.
În primul rând ele contravin principiului dreptului la un proces echitabil consacrat de art.6 din Convenție și practica CEDO, precum și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității și dreptului la justiție garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În al doilea rând ele contravin practicii Curții de Justiție de la Luxemburg, care a reținut in cauze similare că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepției de nelegalitate.
În ceea ce privește criticile privitoare la nulitatea autorizațiilor, acestea vor fi analizate cu prilejul judecării fondului cauzei, ele neputând fi soluționate în recursul îndreptat împotriva unei cereri prin care s-a statuat asupra excepției de nelegalitate.
Pentru toate aceste considerente, curtea urmează ca în temeiul art. 312 alin 1 din proc.civ. să respingă recursul declarat în cauză nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamanții domiciliat în G,-, Cod poștal -, Județ G, și domiciliată în B, com. sector 6,-, - 5,. 72, Cod poștal -, împotriva sentinței nr. 1156/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr.- - | JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu - - | Pt. JUDECĂTOR 3: Mariana Baban - - cf. art. 261 proc.civ. PREȘEDINTE, |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2 ex./13 Aprilie 2009
Fond -
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Mariana Trofimescu, Mariana Baban
