Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 591/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 591/ Dosar nr-
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mirena Radu
JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
JUDECĂTOR 3: Clara Elena
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.749/CA din 23.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "excepție nelegalitate act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 22 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 25 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 749/CA din 23.07.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, s-a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii nr.35/30.01.2009 a Comisiei Județene B de Aplicare a Legilor Fondului Funciar invocată în dosarul nr- Judecătoria Brașov de către petentul, în contradictoriu cu intimații, Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor B și.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr.35/30.01.2009 a Comisiei Județene B de Aplicare a Legilor Fondului Funciar s-a admis contestația formulată de către privind stabilirea punerii în posesie a suprafeței de teren reconstruită pe anexa 6, poziția 13, conform nr.450/2006, în aplicarea prevederilor sentinței civile nr.6361/2008 a Judecătoriei Brașov, care obligă comisia locală să stabilească amplasamentul în tarlaua 62, parcela /5.
Potrivit art.4 din Legea nr.554/2004 "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".
Art. 2 alin.1 lit.c) din aceeași lege definește actul administrativ ca fiind"actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ."
Instanța de fond a stabilit în primul rând natura juridică a actului a cărui nelegalitate se invocă, respectiv a Hotărârii nr.35/30.01.2009.
În acest sens s-a avut în vedere că potrivit doctrinei juridice raporturile civile concrete se, modifică sau sting prin acte civile sau fapte juridice stricto sensu, în timp ce raporturile administrative izvorăsc din acte și fapte de drept administrativ. Or, în această idee actele emise de persoanele juridice implicate în procedura de restituire a terenurilor prevăzută de Legea nr.18/1991 nu întrunesc caracteristicile unui act administrativ de autoritate, nefiind emise în regim de putere publică, ci dimpotrivă în regim de drept privatîn consecință, actele respective sunt și trebuie să aparțină dreptului privat, iar nu dreptului administrativ.
Mai mult, rațiunea și obiectul reglementării constând în constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a urmărit crearea unei proceduri administrative propriu-zise ci, pentru a se grăbi și simplifica operațiunile de restituire, s-a conceput o procedură directă necontencioasă, numită impropriu "administrativă", în cadrul căreia persoanele îndreptățite să aibă posibilitatea să se adreseze direct unei anumite persoane juridice care în numele și interesul statului să dispună restituirea. În această procedură directă autoritățile statului desemnate de lege (Comisia locală și Comisia județeană) nu se prezintă ca purtători ai autorității publice ci, dimpotrivă, în simpla calitate de persoane juridice, adică de titulari de drepturi și obligații civile.
Din această cauză actele juridice prin care se dispune constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate nu sunt acte administrative de autoritate, ci acte civile de dispoziție asupra unor bunuri din patrimoniul Statului.
În speță, Hotărârea nr.35/30.01.2009 emisă de Comisia Județeană B de Aplicare a Legilor Fondului Funciar este un act emis în baza Legii nr.18/1991, iar oată practica judiciară de după apariția acestei legi este în sensul că actele emise în aplicarea Legii nr.18/1991 sunt acte juridice civile unilaterale, de dispoziție, cu caracter patrimonial și consensual (a se vedea în acest sens decizia nr.55/1998 a ÎCCJ -Secția de contencios administrativ, decizia nr.13/1997 a -Secția de contencios administrativ).
Nu este lipsit de relevanță nici faptul că sentința civilă nr.6361/20.06.2008 a Judecătoriei Brașov, ce a stat la baza emiterii Hotărârea nr.35/30.01.2009, a fost pronunțată tot în considerarea caracterului civil al actului prin care Comisia Județeană trebuia să răspundă contestației formulată de sub nr.1152/15.01.2008.
De asemenea, motivele pentru care se invocă excepția de nelegalitate (numite chiar în cuprinsul cererii ca fiind motive de nulitate absolută) se referă la încălcarea dreptului de proprietate al petentului, drept pentru care are emis titlu de proprietate, deci tot de natură civilă.
Având în vedere caracterul civil al Hotărârii a cărei nelegalitate se invocă în cauză, instanța a apreciat că acest act nu se încadrează în definițiile prevăzute de Legea nr.554/2004 descrise mai sus.
Raportat considerentelor expuse și in raport de dispozițiile art. 4 din Legea nr.554/2004, instanța de fond a apreciat inadmisibilă excepția nelegalității Hotărârii nr.35/30.01.2009 a Comisiei Județene B de Aplicare a Legilor Fondului Funciar invocată în dosarul nr- Judecătoria Brașov de către, astfel că a fost respinsă.
Împotriva acestei Hotărâri terțul neparticipant la procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, care se consideră vătămat într-un drept al său, are la dispoziție calea acțiunii de drept comun în constatarea nulității absolute, prevăzute de art.III din Legea nr.167/1997, deci o acțiune de drept civil.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat de către intimați.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, pârâtul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției de nelegalitate a Hotărârii nr. 35/30.01.2009 a Comisiei Județene B de Aplicare a legilor Fondului Funciar.
În motivare, recurentul a invocat dispozițiile art.304, pct.8 Cod procedură civilă - instanța interpretând greșit actul dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia; art.304, pct.7 teza a II-a Cod procedură civilă - hotărârea cuprinde motive contradictorii și art.304, pct.9 Cod procedură civilă - hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În susținerea motivului prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă, recurentul a precizat că instanța de fond a caracterizat greșit actul dedus judecății, considerându-l act civil de dispoziție asupra unor bunuri din patrimoniul statului și nu act administrativ de autoritate.
Recurentul a susținut că actul cu privire la care s-a invocat excepția de nelegalitate este un act administrativ unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică în regim de putere publică n executarea legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice și nu un act unilateral, astfel cum a considerat instanța de fond. Instituția Prefectului Județului B, emitenta actului atacat, este o instituție publică definită ca reprezentantul Guvernului pe plan local. Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar este de asemenea o autoritate publică ce va urmări și va lua măsurile necesare pentru respectarea și aplicarea prevederilor legilor de retrocedare (Legea nr.1/2000, Legea nr.18/1991, Legea nr.169/1997).
În susținerea celui de-al doilea motiv, respectiv art.304, pct.7, teza a II-a Cod procedură civilă, recurentul a arătat că instanța de fond a caracterizat procedura reconstituirii dreptului de proprietate privată ca fiind o procedură directă necontencioasă în cadrul căreia autoritățile statului nu se prezintă ca purtători au autorității publice, ci ca persoane juridice, titulari de drepturi și obligații civile.
Recurentul a susținut că este greu de imaginat cum o persoană juridică ce nu este purtătoare a autorității publice poate dispune în numele și în interesul statului și de asemenea, cum actul său de dispoziție poate fi caracterizat ca un act civil unilateral, ignorându-se delimitarea între dreptul public și dreptul privat.
În susținerea celui de-al treilea motiv de recurs, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurentul a arătat că instanța de fond a interpretat dispozițiile Legii nr. 554/2004 în mod eronat reținând că actul a cărui nelegalitate a fost invocată nu este un act administrativ și, prin urmare nu poate face obiectul unei asemenea excepții.
Hotărârea atacată a fost emisă de Comisia Județeană de Aplicare a Legii fondului funciar, organ administrativ.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Acesta a arătat că instanța de fond nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății. Acesta a susținut că actele Comisiei Județene de Fond Funciar nu sunt acte administrative succeptibile de a fi atacate cu procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004, ci cu procedura prevăzută de legile speciale, fiind incidente prevederile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Astfel potrivit art. 53 și 64din Legea nr. 18/1991 calea de atac împotriva hotărârilor Comisiilor de fond funciar, este plângerea, iar judecarea ei este de competența judecătoriei.
Intimatul a mai arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motive contradictorii, ci prezintă aspecte sui- generis ale regimului juridic al actelor emise de comisiile de fond funciar, aspecte subliniate atât de doctrină cât și de practica judecătorească.
Intimatul a susținut că nici al treilea motiv de recurs nu este întemeiat invocând prevederile art. 53 și 64 din Legea nr. 18/1991, care indică drept cale de atac împotriva hotărârilor comisiilor de fond funciar plângerea ce se soluționează la judecătorie.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 749/CA din 23.07.2009 a Tribunalului Brașov este nefondat.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a stabilit natura juridică a Hotărârii nr. 35/30.01.2009 emisă de Comisia Județeană B de Aplicare a Legilor Fondului Funciar ca fiind un act juridic civil unilateral, de dispoziție cu caracter patrimonial și consensual emis în baza Legii nr. 18/1991.
Chiar dacă acest act a fost emis de o comisie care are personalitate juridică și este învestită cu autoritate publică acest aspect nu conduce la concluzia că actul atacat, emis în baza Legii nr. 18/1991 este un act administrativ, ce poate fi atacat cu excepția de nelegalitate reglementată de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Acest act a fost emis pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, act normativ cu caracter special, care prevede o procedură specială prin care acesta poate fi atacat. Având în vedere principiul potrivit căreia "specialia generalibus derogant" rezultă că în mod corect instanța de fond a reținut că natura juridică a acestei hotărâri nu este una administrativă și că nu poate fi atacată cu excepția de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, ci trebuie parcursă procedura specială prevăzută de Legea nr. 18/1991.
Hotărârea instanței de fond nu cuprinde motive contradictorii ci expune raționamentul avut în vedere la calificarea hotărârii atacate și la căile de atac ce pot fi utilizate în contestarea acesteia.
Curtea constată că nici al treilea motiv de recurs invocat de recurent privind greșita aplicare a legii nu este întemeiat deoarece legea specială aplicabilă, respectiv Legea nr. 18/1991 prevede o cale de atac distinctă, respectiv plângerea.
Pentru aceste considerente, constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, Curtea va respinge, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 749/CA/23.07.2009 a Tribunalului Brașov.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurentul să plătească intimatului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial astfel cum rezultă din chitanța seria - nr. 108 din 4.09.2009 ( fila 24).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul, cu domiciliul în,-, jud.B, împotriva sentinței civile nr.749/CA/23 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red: CEC/ 21.10.2009
DAct:CC/ 22.10.2009
- 7 ex.
Jud.fond:
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Marcela Comșa, Clara Elena
