Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 641/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativi Fiscal
Decizia nr. 641/ Dosar Nr-
Sedința publică din 10 octombrie2008
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimatul Consiliul Local al Municipiului B împotriva sentinței civile nr. 563/CA din 12.08.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 07 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de10 octombrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față
Constată că prin Sentința civilă nr. 563/CA/12.08.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis excepția nelegalității invocate de reclamantă - - în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală B; s-a constatat nelegalitatea deciziei de impunere cu nr. unic 13238/25.01.2007 emise de pârâtă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Dispozițiile art. 250 pct. 9 din. 571/2003 privind Codul Fiscal instituie scutirea de la plata impozitului a clădirilor din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii, iar dispozițiile art. 257 pct. 1 din același act normativ prevăd scutirea de impozit pentru terenurile pe care sunt situate parcurile industriale, științifice și tehnologice potrivit legii. Reclamanta din prezenta cauză își desfășoară activitatea in perimetrul parcului industrial Pro R, așa cum acesta a fost înființat și delimitat prin Ordinul 255/2004, nr.OG 65/2001, OUG 115/2003, HG 1019/2004.
Rezultă așadar că, prin dispozițiile legale mai sus citate, au fost scutite de la plata impozitului terenurile și clădirile aparținând parcurilor industriale care, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 pct. 2 din nr.OG 65/2001, reprezintă o zonă delimitată in care se desfășoară activități economice, de cercetare științifică, de producție industrială și servicii, de valorificare a cercetării științifice și de dezvoltare tehnologică într-un regim de facilități specifice, în vederea valorificării potențialului uman și material al zonei. de la plata impozitului pe clădiri și pe terenuri operează in virtutea legii, fiind nefondată și nedovedită susținerea pârâtei că acestea ar reprezenta un ajutor de stat și că acordarea scutirii contravine prevederilor art. 87-89 din TCE, in condițiile in care nu s-a stabilit o altă natură a scutirilor de impozit.
Raportat considerentelor expuse, având in vedere dispozițiile art. 250 pct. 9 și 257 pct. 1 din. 571/2003 privind Codul Fiscal și dispozițiile art. 4 din. 554/2004, a fost admisă excepția de nelegalitate și s-a constatat nelegalitatea deciziei de impunere nr. 13238/2007 emisă de pârâta Direcția Fiscală
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta Direcția Fiscală a Municipiului B criticând-o pentru nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că reclamanta - - a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu, somației de plată și adresa de înființare a popririi emise pentru recuperarea sumelor stabilite prin decizia de impunere. Contestatoarea nu a uzat de calea de atac prevăzută de legea specială respectiv art. 205 și 218 din OG 92/2003, codul d e procedură fiscală împotriva acestui titlu de creanță fiind decăzută practic din acest drept. Tribunalul a soluționat excepția, nu a motivat în fapt și în drept hotărârea pronunțată; impozitele și taxele obiect al deciziei intră sub incidența ajutorului de stat interzis de art. 87 din Tratatul Comunității Europene; scutirea nu se acordă ope legis, art. 250, 2157 din Legea 571 /2003 se face trimitere la " condițiile legii " deci la prevederile OG 117/2006; instanța nu s- pronunțat cu privire la toate aspectele sesizate. Nu contestă calitatea de parc industrial al - - ci subliniază că aceasta nu poate beneficia de ajutor de stat față de adresa Consiliului Concurenței. Prin Ordinul 296 din 18.09.2007 al Ministerului Internelor și Reformei Administrative se elaborează schema de ajutor de stat regional pentru învestiții realizate în parcurile industriale.
Reiterează aspectele invocate privind inadmisibilitatea excepției de nelegalitate față de faptul că decizia de impunere nu a fost atacată cu contestație conform Codului d e procedură fiscală. Parlamentul s-a exprimat clar prin aprobarea OUG 117/2006 în privința ajutorului de stat. De asemenea consideră că în speță sunt aplicabile prevederile art. 5 alin.2 din Legea 554/2004, pe calea excepției de nelegalitate nu se poate crea un proces paralel cu cel special reglementat de art. 218 alin.2.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului. Consideră recursul ca fiind atât neîntemeiat cât și nul. Ea nu datorează impozit prin efectul legii conform art. 250 alin(1) din Codul fiscal. Menționează practică judiciară în susținerea soluției.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea apreciază recursul ca nefondat.
Referitor la inadmisibilitatea invocării excepției de nelegalitate a deciziilor de impunere, se reține că:
Curtea de Apel s-a pronunțat prin hotărâre irevocabilă ( Decizia 353/R/20.05.2008) în sensul că " instanța de fond era obligată să analizeze legalitatea actelor administrativ fiscale prin prisma excepției de nelegalitate atât sub aspectul îndeplinirii condițiilor de formă cât și sub aspectul celor de fond ", deci invocarea excepției de nelegalitate este admisibilă în cadrul contestației la executare.
Potrivit art. 315 alin(1) Cod procedură civilă " în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului ".
Nici criticile aduse modului de soluționare a problemelor de fond nu sunt întemeiate.
Conform art.250 pct.9 din Codul fiscal sunt scutite de la plata impozitului clădirile din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii, iar, conform art.257 pct.l din Codul Fiscal sunt scutite de la plata impozitului terenurile parcurilor industriale, științifice și tehnologice potrivit legii.
Rezultă că, prin dispozițiile legale mai sus arătate au fost scutite de la plata impozitului terenurile și clădirile aparținând parcurilor industriale, care, așa cum prevede art.1 pct.2 din OG nr.65/2001 privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale, acestea reprezintă o zonă delimitată în care se desfășoară activități economice, de cercetare științifică, de producție industrială și servicii, de valorificare a cercetării științifice și de dezvoltare tehnologică într-un regim de facilități specifice, în vederea valorificării potențialului uman și material al zonei. la plata impozitului pe clădiri și terenuri au fost acordate prin lege parcurilor industriale. Recurenta susține că scutirea de impozit pe terenuri și clădiri acordată parcurilor industriale constituie un ajutor de stat acordat nejustificat fără a întreprinde măsurile care se impun conform reglementărilor naționale în materia ajutorului de stat stabilite prin OUG nr.117/2006. Simpla afirmație că scutirea de la plata impozitului pe clădiri și terenuri acordată parcurilor industriale reprezintă ajutor de stat care contravine prevederilor art.87 - 89 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene, nu poate fi reținută de curte.
Parlamentul României- Comisia pentru Buget, Finanțe, Bănci a interpretat că dispozițiile art.250 alin.1 pct.9 și art.257 lit.l din Codul fiscal reglementează situațiile în care nu se datorează impozit pe clădiri și pe teren, dispoziții care operează de drept, prin efectul legii, nediscriminatoriu în cazul clădirilor și terenurilor care se încadrează în situațiile avute în vedere de legiuitor, fără ca ele să reprezinte măsuri de natura ajutorului de stat. Dimpotrivă, reprezintă ajutor de stat acele măsuri prin care se acordă individual anumite facilități fiscale, măsură care nu mai poate fi numită generală și nediscriminatorie și care este de natura ajutorului de stat și în cazul ei trebuie respectate prevederile legale privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, reglementate în OUG nr.117/2006.
La rândul său, Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală Legislație- Impozite a comunicat că pentru clădirile și terenurile din parcurile industriale nu se datorează impozit, potrivit legii de înființare a acelui parc industrial, reglementarea tutelară în materie fiscală fiind Codul fiscal. Nu în ultimul rând, scutirea de impozit pentru terenurile și clădirile din parcurile industriale, așa cum este ea reglementată de art.250 și 257 Cod fiscal, reprezintă facilități fiscale, nu ajutor de stat, între cele două instituții existând diferențe de esență, care instituie regimuri juridice diferite, Ordinului nr.296/18.09.2007 al MIRA, invocat de pârâtă în recurs, nu poate modifica dispozițiile unei legi, întrucât s-ar încălca ierarhia normelor juridice și, implicit, dispozițiile art.4 din Legea nr.24/2000 republicată privind normele de tehnică legislativă.
Art. 87 alin.(1) din Tratatul Comunității Europene reglementează " ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau sectoare de producție în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre ".
Instanțele naționale au competența de a interpreta noțiunea de ajutor de stat. În aceste împrejurări, Curtea are în vedere faptul că, dispozițiile art.250 pct.9 și 257 pct. l din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare, nu sunt de natură să conducă la denaturarea concurenței și să afecteze schimburile comerciale între statele membre ale comunității europene.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 312 alin.1Cod procedură civilă raportat la prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat și să mențină sentința civilă atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Consiliul Local B - Direcția Fiscală împotriva Sentinței civile nr. 563/CA/12.08.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe cale o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 octombrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. / 10.10.2008
Dact. /23.10.2008/ 2 ex.
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Silviu Gabriel Barbu, Clara
