Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 66/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.66
Ședința publică din data de 13 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 și 3 din HG nr.1025/2006 invocată de petenta-, domiciliată în, nr. 370, județul P, în contradictoriu cu intimațiiAGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALEcu sediul în P, N, nr. 1, județul P,CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII,cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3 șiGUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 1, nr. 1.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitatea petentei să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 13 aprilie 2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra excepției de nelegalitate, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul -, s-a dispus sesizarea Curții de APEL PLOIEȘTI pentru a soluționa excepția de nelegalitate a art. 2 și 3 din HG nr.1025/2006 invocată de în dosarul de fond, în contradictoriu cu Agenția Județeană pentru Prestații Sociale P și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, judecata pricinii pe fond fiind suspendată, până la soluționarea excepției.
În motivarea excepției de nelegalitate, s-a susținut de petiționară că art. 2 și 3 din HG nr.1025/2006 sunt nelegale, aceste reglementări sunt aceleași cu cele cuprinse în art. 2 din HG nr.1825/2005, asupra cărora Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat, în sensul constatării nelegalității lor, prin decizia 1947 din 4.04.2007, iar în alte cazuri similare, s-au pronunțat soluții în același sens, acordarea indemnizației lunare prevăzută de art. 6 din OUG nr.148/2005 trebuie raportată la numărul copiilor născuți și nu la numărul nașterilor, astfel că dispozițiile precizate din Normele metodologice sunt nelegale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-, s-a dispus, în conformitate cu art. 4 din Legea nr.554/2004, citarea emitentului actului a cărei nelegalitate s-a invocat, Guvernul României, care la 3.04.2009 a formulat întâmpinare, ridicând excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a HG nr.1025/2006, întrucât acest act administrativ nu are caracter individual, ci normativ.
De asemenea, s-a solicitat de acest intimat respingerea excepției de nelegalitate, întrucât HG nr.1025/2006 a fost adoptată în conformitate cu art. 108 din Constituția României, pentru aplicarea OUG nr.148/2005, dispozițiile din hotărâre și din ordonanță nu sunt contrare, ci conforme, acordându-se dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului părintelui, această indemnizație este un substitut al salariului, se acordă o singură indemnizație, indiferent de numărul copiilor rezultați din aceeași naștere (filele 13-18).
Intimata Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a formulat întâmpinare la 26.03.2009, prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate a art. 2 și 3 din HG nr.1025/2006, întrucât concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzute de art. 6 alin.1 din OUG nr.148/2005 se cuvin pentru fiecare din primele trei nașteri, sau, după caz, pentru primii trei copii adoptați, luați în plasament, sau în plasament în regim de urgență, ori încredințați în vederea adopției, fiind prevăzută acordarea indemnizației pentru naștere și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei singure nașteri, indiferent de numărul copiilor, acordându-se o singură indemnizație, care este aferentă concediului pentru creșterea copilului (filele 3-7).
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, iar intimatul Guvernul României a înaintat instanței nota de fundamentare ce a stat la baza emiterii HG nr.1025/2006 și avizul Consiliului Economic și Social referitor la acest proiect de hotărâre.
Potrivit art. 137 pr.civilă, instanța se pronunță cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, ce fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea pe fond a pricinii, astfel că va analiza excepția inadmisibilității invocată de către intimatul Guvernul României.
Potrivit art. 4 alin.1 din Legea nr.554/2004, cu modificările ulterioare, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetat oricând în cazul unui proces, pe cale de excepție, însă alineatul 2 al acestui text de lege nu mai face distincție între actul administrativ cu caracter normativ și cel cu caracter individual, așa cum se procedează în alineatul 1, cele două alineate ale acestui text de lege trebuie interpretate în sensul aplicării lor, pentru a fi admisibilă excepția de nelegalitate trebuie să privească un act administrativ, așa cum este definit de art. 2 alin.1 lit.c din Legea contenciosului administrativ, ce face referire atât la cel cu caracter individual, cât și la cel cu caracter normativ, cenzurarea acestora pe calea excepției de nelegalitate este admisibilă, astfel că excepția invocată de Guvernul României va fi respinsă.
În ceea ce privește fondul excepției de nelegalitate, Curtea reține că HG nr.1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, în baza notei de fundamentare întocmită de Ministrul și Solidarității Sociale, ce a fost avizată favorabil de Ministrul Finanțelor Publice, Ministrul Administrației și
Internelor și Ministrul Justiției, precum și a avizului favorabil emis de Consiliul Economic și Social.
Textele de lege a căror nelegalitate s-a invocat sunt următoarele:
" Art. 2 -(1) Concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului sau, după caz, stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri survenite după data de 1 ianuarie 2006 inclusiv sau, după caz, pentru primii 3 copii încredințați în vederea adopției, adoptați sau aflați în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și pentru cei pentru care a fost instituită tutela cu această dată.
(2) Concediul fără plata indemnizației pentru creșterea copilului, prevăzut la art. 61 din ordonanța de urgență, se cuvine după primele 3 nașteri sau, după caz, după primii 3 copii încredințați în vederea adopției, adoptați sau aflați în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și pentru cei pentru care a fost instituită tutela.
(3) de stat pentru copii se acordă în cuantumul prevăzut la art. 4 alin. (1) lit. a) din ordonanța de urgență pentru fiecare copil până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Art. 3 - (1) Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din prezentele norme metodologice, prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii.
(2) La stabilirea celor 3 nașteri prevăzute la art. 2 alin. (1) se ia în calcul și nașterea survenită până la data de 31 decembrie 2005 inclusiv, în situația în care solicitanții drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență beneficiază integral de aceste drepturi după data de 1 ianuarie 2006.
(3) Situația copilului născut mort sau situația în care acesta moare în perioada corespunzătoare concediului de maternitate nu se are în vedere la stabilirea primelor 3 nașteri pentru care se acordă drepturile prevăzute de ordonanța de urgență"și au fost emise pentru aplicarea OUG nr.148/2005, între dispozițiile din acest act normativ cu putere juridică superioară și cele enunțate mai sus neexistând nicio contradicție, prin articolele 2 și 3 din HG nr.1025/2006 nu s-a restrâns sfera de aplicare a actului normativ, definiția dată nașterii de legiuitor respectă întru totul înțelesul acestui fenomen, neexistând o altă formulare a acestei definiții, care să satisfacă interesele petiționarei, care să nu intre în contradicție cu normele legale din ordonanță.
În conformitate cu art. 6 din OUG nr.148/2005, ce instituie o formă de protecție socială destinată familiilor cu copii în vârstă de până la 2, respectiv 3 ani, în cazul copiilor cu handicap, din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social, economic al familiei, concediul pentru creșterea copilului și indemnizația lunară corespunzătoare acestuia se cuvin unuia dintre părinții firești ai copilului, dreptul la concediu prevăzut de acest act normativ special este un drept complex format din două componente indisolubil legate, cea nepatrimonială, ce se constituie din perioada de 2 sau 3 ani, după caz, pe care persoana îndreptățită o dedică exclusiv creșterii copilului și cea patrimonială reprezentat de indemnizația lunară de care beneficiază persoana în cauză pe timpul perioadei de concediu, drepturi ce se exclusiv în considerarea calității pe care o are persoana îndreptățită. Art. 1 din HG nr.1025/2006 statuează asupra condițiilor ce trebuie îndeplinite cumulativ de beneficiarii
drepturilor prevăzute de OUG nr.148/2005, beneficiar fiind părintele firesc, persoana ce i-a fost încredințată copilul în vederea adopției, care a adoptat copilul, care are copilul în plasament, sau în plasament în regim de urgență, precum și persoana ce a fost numită tutore, indemnizația este un drept acordat acestor persoane și nu copilului, având scopul de a susține familia pentru creșterea copilului, suplinind veniturile obținute din exercitarea unei profesii, drepturile stabilite în favoarea copilului, ce se acordă pentru fiecare copil fiind alocația de stat pentru copii, prevăzută de Legea nr.61/1993 și art. 4 din OUG nr.148/2005.
În ceea ce privește susținerea petiționarei, potrivit căreia prin acordarea unei singure indemnizații pentru creșterea copilului, în condițiile în care, din naștere au rezultat gemeni, creându-se discriminare față de persoane aflate în situații similare, Curtea urmează aoî nlătura, întrucât, prin OUG nr.148/2005 și Normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr.1025/2006, sunt reglementate drepturi ale părinților și nu drepturi ale copiilor, nu se creează o discriminare între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și cei proveniți dintr-o sarcină multiplă, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin decizia nr.987/2006, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a art. 6 din ordonanța de urgență, statuând că drepturile recunoscute prin acest act normativ se exclusiv în considerarea calității pe care o are persoana respectivă, fiind drepturi cu caracter personal, netransmisibile și firească acordarea unei singure indemnizații lunare, deciziile Curții Constituționale fiind obligatorii pentru instanțe, conform art. 147 alin.4 din Constituția României.
Nici susținerea petiționarei, potrivit căreia Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia nr.1947 din 4.04.2007, în sensul constatării nelegalității a art. 2 din HG nr.1825/2005, în sensul că acordarea indemnizației lunare de creștere a copiilor trebuie făcută prin raportare la numărul copiilor născuți și nu la numărul nașterilor, nu are relevanță, în condițiile în care hotărârea în cauză produce efecte juridice numai între părțile din procesul în care a fost pronunțată, art. 2 din HG nr.1025/2006 nu este identic cu cel al hotărârii anterioare abrogate, indemnizația pentru creșterea copilului este instituită pentru îmbunătățirea echilibrului social economic al familiei, pentru susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, este un drept al părintelui sau persoanei ce a adoptat, are în plasament un copil sau este tutore, și nu un drept al copilului, care să fie acordat pentru fiecare copil, cum este dreptul la alocație. Mai mult decât atât, art. 6 alin.3 și 4 din OUG nr.148/2005, cu modificările ulterioare, inclusiv cele din OUG nr.226 din 30.12.2008, reglementează situația în care, pe perioada concediului pentru creșterea copilului de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, se suprapun două sau trei situații de natură a genera acest drept, persoanelor îndreptățite li se acordă o singură indemnizație, cu atât mai mult fiind legală acordarea unei singure indemnizații în cazul unei nașteri multiple.
Față de aceste considerente, Curtea constată că reglementările cuprinse în art. 2 și 3 din HG nr.1025/2006 sunt conforme dispozițiilor în a căror aplicare au fost elaborate, cuprinse în OUG nr.148/2005, indemnizația pentru creșterea copilului este un substitut al salariului ce se acordă persoanelor ce îndeplinesc, cumulativ, condițiile enumerate de art. 1 din hotărârea de guvern, în considerarea acestei calități, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, drepturile acestora fiind reglementate de Legea nr.61/1993, excepția de nelegalitate nu este întemeiată, urmând să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității invocată de intimatul Guvernul României.
Respinge excepția de nelegalitate a art. 2 și 3 din HG nr.1025/2006 invocată de petiționara-, domiciliată în, nr. 370, județul P, în contradictoriu cu intimații AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE P, cu sediul în P, N, nr. 1, județul P, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3 și GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 1, nr. 1.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2009.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
6 ex./14.04.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria
