Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 680/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.680/
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Angelica Ciobotaru
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în com. jud.V, împotriva sentinței nr. 383 din 10.06.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta lipsă avocat conform împuternicirii avocațiale nr. 104/2008, pe care o depune la dosar, pentru intimatul a răspuns avocat conform împuternicirii avocațiale nr. 51/2008, pe care o depune la dosar și pentru intimata Primăria Cârligele a răspuns avocat, lipsă fiind intimata V.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Apărătorul recurentei depune la dosar chitanța nr.-/2008 în sumă de 4,00 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul, recurentei, av. arată că a fost declarat împotriva sentinței nr.383/R recomunicată la data de 11.08,2008, ca urmare a împrejurării că nu a fost făcută comunicarea la data redactării hotărârii, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii, pentru motivele arătate pe larg în dosar. Menționează că în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la data autorizării edificării construcției, autorizațiile au fost emise pentru construcție locuință proprietate personală așa cum rezulta din documentație, deși în realitate este o investiție aparținând SC SRL. Prin urmare întrucât construcția edificată nu este locuință ci doar o investiție, regimul juridic al autorizării construcției este supus prev. art.4 al.3, din Lg.50/91. Din documentele depuse la dosar rezultă clar că în cursul procesului s-a produs un act fals pentru a se salva autorizațiile de la constatarea nulității, fals la care au contribuit atât autoritățile locale cât și alți participanți, instanța acordând mai multe termene de judecată pentru a se preciza temeiul juridic, în condițiile în care documentația nu a fost depusă, evitându-se în același timp depunerea ei, prin diferite motivări. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului, avocat, în temeiul disp.art.312 Cod procedură civilă solicită respingerea recursului ca nefondat, motivat de faptul că instanța de fond nu a pronunțat nici o hotărâre lipsită de temei legal. Prin urmare, așa cum s-a arătat și în întâmpinarea depusă la dosar, niciunul din motivele de recurs nu este întemeiat. Autorizația a fost emisă cu stricta respectare a legii.Totodată arată că recurenta a formulat plângere penală împotriva intimatului și a unor persoane din cadrul Primăriei Cârligele iar prin Rezoluția emisă de către organele în drept, anexată la dosar, s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Autorizația de construire a fost emisă cu respectarea art.6 din Legea nr.50/1991. Solicită respingerea recursului.Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei Primăria Cârligele, avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat,arătând că petenta a făcut o înșiruire de acte normative, fără a preciza în mod concret care sunt motivele de nelegalitate și în ce măsură actele administrative care constituie obiectul excepției de nelegalitate au lezat-o pe reclamantă în vreun drept al său, recunoscut de lege. De asemenea, s-au făcut referiri generice și cu privire la actele care au precedat autorizațiile ori pentru aoa naliză corectă se impunea precizarea acestora. Spre finalul motivării se arată că autorizația emisă de Consiliul Popular Județean V pentru V încalcă toate prevederile Decr.144/1958, dar nu arată concret în ce constă această încălcare. Consideră că în mod corect instanța a reținut că taxa de eliberare a autorizației de construcție nr.9/2004 este irelevantă, importanță având scopul autorizației, care a fost emisă pentru construcția unei locuințe, că în acea incintă se organizează și o discotecă este cu totul altceva.
Consideră că autorizațiile și celelalte acte ce au precedat autorizațiile au fost eliberate cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, așa cum a reținut și instanța de contencios administrativ fiscal.
Acțiunea reclamantei apare ca o încercare disperată de anulare, a actelor de proprietate pe construcții, care să producă apoi efecte juridice asupra actelor care vizează proprietatea terenului pe care au fost edificate construcțiile de referință. Solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, concluziile orale ale părților, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr-, s-a solicitat de numita constatarea nulității autorizației de construcție nr.12/25.05.2004 și nr.9/28.05.2004 și a certificatelor de urbanism, invocându-se disp.art.4 din Legea nr.554/2004,avându-se în vedere că, prin aceste acte, a fost autorizat să edifice o locuință.
În realitate, destinația construcției este aceea de bar și discotecă, ceea ce excede autorizării date.
Totodată s-a solicitat cercetarea pe calea excepției de nelegalitate și autorizația nr. 256/15.07.1975 emisă de Consiliul Popular Județean V în favoarea V actualmente V, având ca obiect construcție magazin mixt.
Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr.383 din 10 iunie 2008, respins excepțiile de nelegalitate invocate.
În motivarea sentinței, prima instanță a reținut că, privitor la autorizația nr.12/25.05.2004, potrivit adresei nr.1679/8.06.2004, acesta a fost anulată, astfel că s-a admis o nouă autorizație respectiv nr.9/28.05.2004, a cărei examinare a fost făcută.
Din actele depuse cauzei, s-a constatat respectarea dispozițiilor Legii nr.50/1991, în sensul art.4 și 7, depunându-se întreaga documentație necesară, în vederea efectuării construcției cu destinație de locuință.
Instanța a apreciat că, menținerea la achitarea taxei, pe chitanța întocmită, a numelui societății al cărei administrator este, nu poate avea drept consecință nulitatea autorizației, pe temeiul invocat în sensul nerespectării art.12-13 din Legea nr.50/1991, întrucât acestea se referă la concesionarea terenurilor.
În cauză, nu au fost încălcate nici prevederile Ordinului nr.1943/19.12.2001 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 art.12, pentru schimbarea destinației unor spații, din locuință individuală în discotecă, pentru că, în referire la acest aspect, legea nu prevede eliberarea unei alte autorizații de construcție.
La nelegalitatea autorizației nr.256/15.07.1975, instanța a constatat că reclamanta nu a precizat în ce constau încălcările art.4,5 7 din Decretul nr.144/1958, astfel încât nu s-a impus anularea actului.
Împotriva sentinței instanței de fond a formulat recurs, criticând-o pentru motive de netemeinicie constând în insuficienta analiză a probelor cauzei dar și de nelegalitatea prin greșita aplicare a legii.
Instanța de fond nu a avut în vedere precizarea expresă din cuprinsul autorizațiilor de construire, care se referă la autorizarea edificării unei locuințe individuale și nicidecum a unui spațiu cu altă destinație și de către o societate comercială, deși acest lucru este confirmat și prin expertiza administrată în dosarul nr- al Judecătoriei Focșani, ing..
Faptul că prima autorizație a fost revocată (nr.12/25.05.2004) și eliberată o alta, nu schimbă cu nimic situația de fapt, instanța trebuind să constate că respectiva construcție este o investiție pe o societate comercială, care trebuia să primească necondiționat avizele structurilor specializate din cadrul Consiliului Județean.
Autorizația nr.12.25.05.2004, conținând elemente false, ele trebuiau constatate, întrucât cealaltă autorizație emisă, nr.9/2004 este de asemenea falsă, instanța neputând reține ca probă adresa nr.1679/8 iunie 2004.
Ignorând aceste aspecte probatorice ale cauzei, prima instanță a dat și o greșită interpretare a dispozițiilor legale aplicabile, respectiv Lg.50/1991, precum și instituțiilor de drept, nefăcând distincția cuvenită între revocarea unui act și anularea lui și din perspectiva consecințelor juridice pe care le antrenează.
Referitor la autorizația nr.256/15.07.1975, este evidentă încălcarea Decretului nr.144/1958, astfel că este nulă, instanța trebuind să constate acest lucru.
Recursul s-a declarat în termen legal și a fost legal timbrat.
Recursul este nefondat.
Numitul este proprietarul terenului dobândit prin act de vânzare-cumpărare prin act autentificat sub nr. 2719/2004 de BNP, pe care a edificat construcția în această calitate.
Pe data eliberării autorizației, construcția ca atare trebuia să aibă destinația de locuință, astfel că, emitentul actului nu poate fi suspectat de încălcarea legii, neavând indicii că, ulterior destinația spațiului ar putea fi modificată.
Acesta nu înseamnă însă, că autorizația nu a fost emisă cu respectarea legii.
Recurenta afirmă că faptul de a se fi achitat taxa de emitere a autorizației pe numele, unei societăți comerciale al cărei administrator este, crea de la început suspiciuni asupra destinației construcției, astfel că instanța de fond trebuia să observe că eliberarea autorizației s-a făcut cu încălcarea Lg.50/1991.
Susținerea urmează a fi înlăturată, întrucât autoritatea emitentă nu avea cum să constate o eventuală transformare a spațiului și în toate situațiile, acest fapt nu califică actul ca fiind nelegal.
În mod corect prima instanță a apreciat că schimbarea destinației spațiului, nu presupune eliberarea unei noi autorizații, în acest sens fiind și Ordinul nr.1943/19.12.2008, iar procedura de urmat în aceste cazuri presupune astfel de demersuri.
Faptul că prima autorizație emisă, respectiv nr.12/25.05.2004 a fost revocată prin autorizația nr.9/28.05.2004, este o chestiune legală în contextul legislației administrative și prin aceasta, nu se poate susține că, și-a produs efecte juridice care nu mai pot fi remediate decât în contextul declanșării anulabilității primei autorizații de către o instanță judecătorească.
Organul administrativ emitent este în drept să revoce propriul act dacă, acesta nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice.
Se constată la actele în discuție că, autorizația nr.9/28.05.2004, care a retras autorizația nr. 12/25.05.2004, a fost emisă la câteva zile distanță, astfel că nu se poate vorbi de faptul că și-ar fi produs efecte juridice prima autorizație și care să nu mai poată fi înlăturate.
Acest motiv de recurs va fi respins ca nefondat, pentru cele ce preced.
Cu privire la autorizația nr.256/15 iulie 1975 despre care s-a pretins că a fost eliberată cu încălcarea Decretului nr.144/1958 rezultă că, nici cu ocazia primei judecăți și nici în recurs, nu au fost indicate în concret, dispozițiile din decret care, au fost încălcate.
Decretul 144/1958, reglementa eliberarea autorizațiilor de construire, reparare și desființare a construcțiilor, pe baza căruia a fost emisă autorizația nr.256 /1975 în vederea construirii unui magazin mixt în satul, com.Cârligele, jud.V, pe baza documentației tehnice respective, și care este inventariat în patrimoniul V, fiind înscris la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară V, pe baza actelor de construire și a procesului -verbal de recepție.
Enunțarea generică a încălcării Decretului nr.144/1958, prin autorizația nr. 256/1975, lipsește instanța de posibilitate controlului de legalitate, motiv pentru care, corect excepția de nelegalitate a actului, a fost respinsă.
Față de cele expuse, Curtea văzând și art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, obligând recurenta în baza art. 274 Cod procedură civilă, la cheltuieli de judecată către intimatul de 500 lei și în sumă de 1000 lei către Primăria Com.Cârligele, jud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, domiciliată în com. jud.V, împotriva sentinței nr. 383 din 10.06.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 500 lei către și la suma de 1000 lei către Primăria Com.Cârligele jud.V, cu titlul de cheltuieli de judecată (onorariu avocat ).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 6 noiembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.T/02.12.2008
Tehnored./2ex./ 03.12.2008
Fond -
Președinte:Angelica CiobotaruJudecători:Angelica Ciobotaru, Vasile Susanu, Mariana Trofimescu
