Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 71/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - excepție nelegalitate act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 71
Ședința publică din 27 martie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
Grefier - -
Pe rol, judecarea cauzei în contencios administrativ, având ca obiect "excepție de nelegalitate" invocată de petenta -, domiciliată în municipiul B, Calea Națională nr. 66,. C,. 9, județul B în contradictoriu cu intimații Direcția de Muncă și Solidaritate Socială B, cu sediul în B, Calea Națională nr.85, Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B, cu sediul în B, Calea Națională nr.85 și Guvernul României, cu sediul în B, nr.1, sect.1.
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic, pentru intimata Direcția de Muncă și Solidaritate Socială B și consilier juridic pentru Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B, lipsă fiind petenta și intimatul Guvernul României
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru intimata Direcția de Muncă și Solidaritate Socială B, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei, precizând că actul administrativ atacat este un act normativ emis de către Guvernul României. În subsidiar precizează că, cele solicitate de petentă reprezintă un substitut al salariului și nu o alocație pentru creșterea copilului.
Consilier juridic pentru Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B, este de acord cu concluziile anterioare și solicită de asemenea admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei.
Instanța, socotindu-se lămurită, constatând cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare asupra cauzei ce constituie obiectul prezentului dosar.
CURTEA,
Asupra cauzei de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani la data de 18 noiembrie 2008, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta Direcția de Muncă și Solidaritate Socială B, pentru anularea în parte a deciziei nr. 113 din 10 ianuarie 2006 și obligarea acesteia la plata sumei de 6400 lei reprezentând diferență de indemnizație cuvenită și neachitată pentru perioada 01.01.2006 - 31.08.2006.
Separat, a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 alin. 31 din nr.HG 1825/2005 raportat la art. 1 și 6 alin. 1 din nr.OUG 148/2005, reglementări care constituie temeiul de drept al deciziei nr. 113/2006 emisă de pârâta Direcția de Muncă și Solidaritate Socială
A motivat, în esență, că definiția dată noțiunii de "naștere" prin dispozițiile art. 2 alin. 31 din HG1825/2005 nu sunt în concordanță cu prevederile art. 1 și 6 alin. 1) din nr.OUG 148/2005, încălcând și prevederile art. 16 alin. 1), art. 49 alin. 1 și 2 din Constituția României, instituind o discriminare între persoanele aflate în situații identice, respectiv între copiii proveniți dintr-o naștere multiplă (gemeni) și cei rezultați dintr-o naștere simplă.
Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâta Direcția de Muncă și Solidaritate Socială B, a solicitat scoaterea sa din cauză, întrucât calitatea procesuală a fost transmisă legal Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B, iar aceasta din urmă a invocat lipsa calității procesuale pasive motivat de faptul că actul administrativ atacat este emis de Guvernul României.
Guvernul României a solicitat, pe cale de excepție, respingerea excepției de nelegalitate ca inadmisibilă întrucât, nr.HG 1825/2005 a fost în mod expres abrogată prin dispozițiile art. 2 din nr.HG 1025/2006 și că, pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, doar actele administrative unilaterale cu caracter individual pot fi atacate cu excepție de nelegalitate nu și actele administrative unilaterale cu caracter normativ, cum este și cazul în speță.
Pe fond, solicită respingerea excepției de nelegalitate invocată de reclamantă, ca nefondată, arătând, în esență, că dispozițiile art. 2 alin. 1) din nr.HG 1825/2005 preiau cu fidelitate pe cele ale art. 6 alin. (1) din nr.OUG 148/2005, că măsurile de protecție socială prevăzute de aceste texte urmăresc îmbunătățirea echilibrului social - economic al familiei și nu măsuri de protecție a copilului, recunoscând dreptul la acordarea unei singure indemnizații pentru familie, indiferent dacă aceasta are gemeni.
Mai invocă pârâta și Decizia nr. 937/19.12.2006 a Curții Constituționale prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. 1) din nr.OUG 148/2005, în raport cu art. 16 din Constituție,Curteareținând, printre altele,că este firească acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma nașterii, întrucât aceasta este aferentă concediului de creștere a copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile prezentei ordonanțe.
Examinând cu prioritate, conform art. 137 Cod procedură civilă, excepțiile invocate, instanța constată, în ce le privește pe pârâtele Direcția de Muncă și Solidaritate Socială B și Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B, că acestea au fost citate, din eroare, încât vor fi scoase din cauză.
Referitor la excepția inadmisibilității invocată de Guvernul României, instanța o constată neîntemeiată.
Astfel, faptul că nr.HG 1825/2005 a fost abrogată în mod expres, nu înlătură dreptul reclamantei de a solicita să se constate nelegalitatea unei dispoziții din acest act normativ, atâta timp cât aceste dispoziții au produs efecte juridice iar reclamanta, prin acțiunea de față, tinde să le înlăture.
În ce privește dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 invocate de pârât, acestea trebuie coroborate cu dispozițiile art. 2 lit. "c" din același act normativ, dispoziții care definește actul administrativ, în același sens fiind și practica instanței supreme, care deși nu este izvor de drept, nu trebuie ignorată.
Examinând cauza pe fond, instanța constată că excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 alin. 3) din nr.HG 1825/2005 în raport de prevederile art. 1 și art. 6 alin. 1) din nr.OUG 148/2005 este întemeiată.
Astfel, dispozițiile art. 2 alin. 3) din G nr. 1825/2005 care definește nașterea ca fiind "aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii" creează posibilitatea interpretării dreptului de acordare a indemnizației pentru "naștere" și nu pentru toți copiii rezultați din actul nașterii, așa cum ar firesc.
Prin art. 1 din nr.OUG 148/2005 s-a statuat că pentru un copil născut părintele poate beneficia de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani precum și de o indemnizație lunară de 800 lei, așa încât, se poate interpreta că legiuitorul a dorit ca în situația unei nașteri multiple, fiecare dintre acești copii să beneficieze de aceleași drepturi ca și copilul rezultat dintr-o naștere simplă.
De asemenea și în cuprinsul art. 6 din nr.OUG 148/2005 se prevede că acordarea indemnizației lunare se raportează la numărul copiilor născuți și nu la numărul nașterilor.
Prin urmare, instanța apreciază că dispozițiile art. 2 alin. 3 din nr.HG1825/2005 prin care s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG 148/2005 privind susținerea femeilor în vederea creșterii copilului sunt nelegale în raport de dispozițiile art. 1 și 6 alin. 1 din această ordonanță.
De altfel, aceste dispoziții a căror nelegalitate o solicită reclamanta a se constata, contravin și dispozițiile art. 2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, în conformitate cu care, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar potrivit art. 29 pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
În ce privește Decizia nr. 937/19.12.2006 a Curții Constituționale invocată de pârâtul Guvernul României, instanța urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 2) din Constituția României, în conformitate cu care, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile.
Față de cele expuse mai sus, instanța, în baza art. 4 alin. 2) din Legea nr. 554/2004, va admite cererea reclamantei așa cum a fost formulată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, invocată de intimatul Guvernul României, cu sediul în B, nr.1, sect.1.
Admite excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 alin. 3 din nr.HG 1825/2005.
Constată că aceste dispoziții sunt nelegale în raport de prevederile art. 1 și art. 6 alin. 1) din nr.OUG 148/2005.
Scoate din cauză pe intimata Direcția de Muncă și Solidaritate Socială B B, cu sediul în B, Calea Națională nr.85 și Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B, cu sediul în B, Calea Națională nr.85 care, din eroare, au fost citate la această instanță.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Dact.
5 ex./1.04.2009
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta
