Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 725/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativi Fiscal
Decizia nr. 725/ Dosar Nr-
Sedința publică din 07 noiembrie2008
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului B - Direcția Fiscală B împotriva sentinței civile nr. 630/CA din 29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 04 noiembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de07 noiembrie 2008.
CURTEA:
Constată că prin Sentința civilă nr. 630/CA/23 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamanta - - în contradictoriu cu Direcția Fiscală din cadrul Consiliului Local B; s-a constatat nelegalitatea deciziilor de impunere cu nr. unic 13238/25.01.2008 care au stat la baza emiterii titlului executoriu nr. - și a adresei de înființare a popririi subsecvente emise de pârâtă în sarcina reclamantei; s-a trimis cauza Judecătoriei Brașov pentru continuarea judecății.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta Direcția Fiscală a Municipiului B criticând-o pentru nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că reclamanta - - a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu, somației de plată și adresa de înființare a popririi emise pentru recuperarea sumelor stabilite prin decizia de impunere. Contestatoarea nu a uzat de calea de atac prevăzută de legea specială respectiv art. 205 și 218 din OG 92/2003, codul d e procedură fiscală împotriva acestui titlu de creanță fiind decăzută practic din acest drept. Tribunalul a soluționat excepția, nu a motivat în fapt și în drept hotărârea pronunțată; instanța nu s- pronunțat cu privire la toate aspectele sesizate. Nu contestă calitatea de parc industrial al - - ci subliniază inadmisibilitatea excepției de nelegalitate față de faptul că decizia de impunere nu a fost atacată cu contestație conform Codului d e procedură fiscală.
Consideră că în speță sunt aplicabile prevederile art. 5 alin.2 din Legea 554/2004, pe calea excepției de nelegalitate nu se poate crea un proces paralel cu cel special reglementat de art. 218 alin.2. Pe calea contenciosului nu pot fi atacate actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică altă procedură judiciară
Intimata reclamantă nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea apreciază recursul ca nefondat.
Referitor la inadmisibilitatea invocării excepției de nelegalitate a deciziilor de impunere, se reține că:
Conform dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Contestația la executare declanșează un proces care se înregistrează pe rolul instanței de judecată și se judecă de către instanța investită în acest sens, partea interesată sau instanța din oficiu, putând să invoce excepția de nelegalitate a unui act administrativ fiscal.
Actul administrativ fiscal are legătură cu pricina dedusă judecății în fața Judecătoriei Brașov.
Instanța competentă să judece excepția de nelegalitate urmează a analiza excepția din punctul de vedere al normelor legale invocate a fi încălcate prin emiterea actului administrativ fiscal.
În aceste condiții prima instanță nu putea să respingă excepția de nelegalitate, ca inadmisibilă, în baza art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Conform dispozițiilor art. 4 excepția de nelegalitate invocată împotriva unui act administrativ unilateral cu caracter individual trebuie să fie analizată de către instanța de contencios administrativ ca instanță competentă, prevăzută de lege.
Aceasta trebuie să analizeze, legalitatea acestui act sub aspectul normelor legale încălcate la emiterea acestuia.
Actul atacat în speță nu se circumscrie excepțiilor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 554/2004 care prevede actele nesupuse controlului și care nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ. În acest s-a pronunțat și Curtea de Apel Tg. M prin Decizia nr. 487/R/27.05.2008.
Nici criticile aduse modului de soluționare a problemelor de fond prin note scrise și întâmpinare nu sunt întemeiate.
Conform art.250 pct.9 din Codul fiscal sunt scutite de la plata impozitului clădirile din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii, iar, conform art.257 pct.l din Codul Fiscal sunt scutite de la plata impozitului terenurile parcurilor industriale, științifice și tehnologice potrivit legii.
Rezultă că, prin dispozițiile legale mai sus arătate au fost scutite de la plata impozitului terenurile și clădirile aparținând parcurilor industriale.
Recurenta susține că scutirea de impozit pe terenuri și clădiri acordată parcurilor industriale constituie un ajutor de stat acordat nejustificat fără a întreprinde măsurile care se impun conform reglementărilor naționale în materia ajutorului de stat stabilite prin OUG nr.117/2006. Simpla afirmație că scutirea de la plata impozitului pe clădiri și terenuri acordată parcurilor industriale reprezintă ajutor de stat care contravine prevederilor art.87 - 89 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene, nu poate fi reținută de curte.
Parlamentul României- Comisia pentru Buget, Finanțe, Bănci a interpretat că dispozițiile art.250 alin.1 pct.9 și art.257 lit.l din Codul fiscal reglementează situațiile în care nu se datorează impozit pe clădiri și pe teren, dispoziții care operează de drept, prin efectul legii, nediscriminatoriu în cazul clădirilor și terenurilor care se încadrează în situațiile avute în vedere de legiuitor, fără ca ele să reprezinte măsuri de natura ajutorului de stat. Dimpotrivă, reprezintă ajutor de stat acele măsuri prin care se acordă individual anumite facilități fiscale, măsură care nu mai poate fi numită generală și nediscriminatorie și care este de natura ajutorului de stat și în cazul ei trebuie respectate prevederile legale privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, reglementate în OUG nr.117/2006.
La rândul său, Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală Legislație- Impozite a comunicat că pentru clădirile și terenurile din parcurile industriale nu se datorează impozit, potrivit legii de înființare a acelui parc industrial, reglementarea tutelară în materie fiscală fiind Codul fiscal. Nu în ultimul rând, scutirea de impozit pentru terenurile și clădirile din parcurile industriale, așa cum este ea reglementată de art.250 și 257 Cod fiscal, reprezintă facilități fiscale, nu ajutor de stat, între cele două instituții existând diferențe de esență, care instituie regimuri juridice diferite.
Art. 87 alin.(1) din Tratatul Comunității Europene reglementează " ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau sectoare de producție în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre ".
Instanțele naționale au competența de a interpreta noțiunea de ajutor de stat. În aceste împrejurări, Curtea are în vedere faptul că, dispozițiile art.250 pct.9 și 257 pct. l din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare, nu sunt de natură să conducă la denaturarea concurenței și să afecteze schimburile comerciale între statele membre ale comunității europene.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 312 alin.1Cod procedură civilă raportat la prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și 304/1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat și să mențină sentința civilă atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Fiscală a Municipiului B împotriva Sentinței civile nr. 630/CA/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 07 noiembrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /07.11.2008
Dact./11.11.2008 / 2 ex.
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Silviu Gabriel Barbu, Georgeta
