Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 76/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - excepție de nelegalitate -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr.76
Ședința publică din31 martie 2009
PREȘEDINTE: Artene Doina
Grefier - -
Pe rolul instanței se află pronunțarea asupra excepției de nelegalitate a HG nr.1357/2001, formulată de petenta Asociația - Obștea de cu sediul în comuna, județul S, în contradictoriu cuintimații Consiliul Localcu sediul în oraș, județul S,GUVERNUL ROMÂNIEIcu sediul în B, Palatul nr.1, sector 3, Comisia Orășenească pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor - prin primar cu sediul în oraș, județul S și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor de pe lângă Prefectura cu sediul în S, județul
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 27 martie 2009, susținerile reprezentantei petentei fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, la cererea părții, în vederea depunerii de concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 31 martie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei de față, constată:
Prin Încheierea pronunțată la data de 23 ianuarie 2008, Judecătoria Rădăuția sesizat Curtea de APEL SUCEAVA - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal cu soluționarea excepției de nelegalitate parțială a nr.HG 1357/2001 cu privire la poziția nr. 80 - invocată de Obștea de - cu sediul în oraș, județul S - în contradictoriu cu: Guvernul României, Consiliul Local, Comisia orășenească pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor - prin primar și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor de pe lângă Prefectura
Reclamanta și-a motivat excepția de nelegalitate, arătând că, HG- criticată este un act administrativ unilateral cu caracter individual, ce poate fi verificat sub aspectul legalității, indiferent de data emiterii sale, așa cum rezultă din prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 - modificată prin Legea nr. 262/2007. Pe fondul cauzei, a arătat că, criticată HG încalcă flagrant dispozițiile Legii nr. 213/1998 - privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și Constituția României, întrucât prin intermediul ei a fost trecută în domeniul public al orașului o suprafață de 73.000 teren forestier aparținând Obștei de, fără a fi urmată însă procedura exproprierii prevăzută de Legea nr. 33/1994. A mai arătat că, potrivit certificatelor depuse la dosar, reclamanta este proprietara suprafeței de teren în litigiu și identică cu parcelele funciare 2112/3 și 2113 - din CF 1999 a com. cad., că dreptul său de proprietate este înscris în din anul 1934, fără a suferi modificări, iar Hotărârea de Guvern criticată, încalcă prevederile art. 3, 7 și Anexa III din Legea nr. 213/1998.
În întâmpinarea depusă la dosar - (105)Guvernul României- a solicitat respingerea - ca nefondată - a excepției de nelegalitate formulată cu motivarea că, raportat la data emiterii actului administrativ contestat, acesta nu a adus vreo vătămare a drepturilor reclamantei (aceasta neavând reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în discuție) și nici nu a încălcat, la momentul emiterii, dispozițiile legale incidente în materie. A mai arătat că, pentru emiterea Hotărârii contestate a fost urmată și respectată procedura legală, că hotărârile consiliului local privind inventarierea și calificarea drept bun ce aparține domeniului public sunt acte administrative de sine stătătoare ce nu au fost atacate separat de reclamantă iar efectul juridic al este HG doar de atestare a regimului juridic al proprietăți publice diferențiat de regimul juridic al proprietății private. A mai arătat, că, fondul pretențiilor reclamantei intră sub incidența legilor speciale dereparație(Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000) și nu pot face obiectul excepției de nelegalitate invocată în condițiile art. 4 din lege.
Consiliul Local al orașuluișiComisia Locală pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991,în întâmpinările depuse la dosar (112-118 dosar) au arătat că "Parcul " în suprafața totală de 73.000 teren din care face parte suprafața de 2,15 ha teren ce face obiect al reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei aflat pe rolul instanțelor judecătorești (Dosar nr-) a trecut în proprietatea statului ca efect al naționalizării pădurilor din anul 1948, iar includerea acestui imobil în proprietatea publică a localității s-a făcut cu respectarea procedurilor și în considerarea destinației acestui teren de parc, fiind prevăzut cu alei, bănci și locuri amenajate pentru relaxare, fiind cunoscut sub denumirea de "Parc ", localitatea fiind cunoscută de-a lungul timpului ca una dintre cele mai renumite stațiuni balneo - climaterice.
Din verificarea lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Cu privire laexcepțiile invocate,Curteaevocă următoarele considerente:
Curtea respinge - ca nefondată -excepția de tardivitatea introducerii acțiunii - excepție invocată de Consiliul Local al orașului și motivată de acesta prin aceea că actul administrativ criticat sub aspectul nelegalității este un act unilateral cu caracter individual, și nu poate fi atacat decât în termenul de 1 an de la data emiterii lui, în comparație cu actele administrative normative - cu evocarea jurisprudenței constante a ÎCCJ, cât și a Curții Constituționale care deopotrivă invocă prevederile art. 4 (1) din Legea 554/2004 în sensul că, indiferent de data emiterii lor, actele administrative unilaterale individuale pot face obiect al controlului de legalitate.
Instanța va respinge - ca nefondată - și excepția invocată de Guvernul României constând înnejustificareade către reclamantă acalității procesuale activemotivat de faptul că nu are încă restituit dreptul de proprietate cu privire la terenul inclus în actul administrativ supus analizei, pentru argumentul că potrivit extrasului de reclamanta apare înscrisă cu dreptul de proprietate cu privire la acest teren, iar Comisia Județeană S pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 a refuzat reconstituirea dreptului său de proprietate (hotărârea astfel emisă fiind contractată în instanță) în considerarea faptului că terenul face parte din domeniul public și prin urmare este inalienabil.
Nu poate fi primită nici excepția invocată de Guvernul României constând în faptul că hotărârea contestatănu reprezintăunact administrativîn sensul legii întrucât nu produce efecte juridice, ci doar atestă regimul juridic al proprietății publice, diferențiat de regimul juridic al proprietății private ce aparține tot unității administrative teritoriale, efectele juridice fiind produse de actele prealabile emise în cadrul procedurii prevăzută de Legea 213/1998 și HG548/1999, pentru considerentul că actele prealabile - hotărârile administrației locale și județene care conțin inventarieri ale bunurilor proprietate publică - nu fac decât să pregătească emiterea actului final - în speță actul administrativ contestat - care chiar dacă în conținutul său conține sintagma "atestare", în esență, statuează asupra unui regim juridic al unor categorii de bunuri, aducând astfel atingere dreptului de proprietate invocat de reclamantă.
Cu privire lafondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Extrasul de CF depus la dosar (87) și identificările cuprinse în raportul de expertiză întocmit la dosar de expert (217) relevă faptul că reclamanta figurează înscrisă în CF 1999 cu parcela funciară 2112/3 - conform procesului verbal, în baza RF 1999/1934, identică cu terenul în litigiu și relevată în anexa 2 la raportul de expertiză ca fiind hașurată cu galben și cuprinsă în perimetrul suprafeței de 7,3 ha denumită "Parc balnear" și care a făcut obiect al HG 1357/2001- supusă controlului de legalitate.
În lipsa oricăror dovezi care să susțină apărările Consiliul Local cu privire la diminuarea suprafeței de teren pretinsă de reclamantă (între anii 1934-1948) - a se vedea paragraf 3 din întâmpinare ( 113) - instanța ia act de constatările cuprinse în raportul de expertiză potrivit cărora suprafața de teren cu care reclamanta a fost înscrisă în CF a făcut obiect al naționalizării din 1948, fiind astfel cuprinsă în amenajamentele silvice din 1954, 1964, 1976, 1985, 1996, 2006 cu denumirea "Parc " (222).
În considerarea acestui mod de trecere a terenului în proprietatea statului, instanța constată ca fiind incidente dispozițiile art. 6 (1) din Legea nr. 213/1998, imobilul fiind cuprins în categoria prevăzută în lista anexă la lege respectiv cap. III pct. 2 "parcuri publice".
Instanța constată că autoritățile implicate în întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al localităților a respectat procedura impusă de HG 548/1999 iar terenul reclamantei având dintotdeauna destinația de "Parc balnear" (afectat unui interes public local), localitatea fiind una dintre cele mai cunoscute stațiuni balneo-climaterice în afecțiuni pulmonare, a fost inclus - în mod corect - în lista bunurilor aparținând domeniului public, așa încât excepția de nelegalitate urmează a fi respinsă ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge - ca nefondată -excepția de nelegalitate a HG nr.1357/2001, formulată depetenta Asociația - Obștea decu sediul în comuna, județul S, în contradictoriu cu intimații Consiliul Local cu sediul în oraș, județul S, GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B, Palatul nr.1, sector 3,Comisia Orășenească pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor- prin primar cu sediul în oraș, județul S șiComisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor de pe lângă Prefecturacu sediul în S, județul
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
7 ex./30.04.2009
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina
