Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 775/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 775/2008
Ședința publică din 15 decembrie 2008
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 477/19.04.2007, invocată de petenta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C, în cadrul acțiunii formulate de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE și emitentul actului contetat MINISTERUL JUSTIȚIEI - COMISIA PENTRU CONSTATAREA CALITĂȚII DE LUPTĂTOR ÎN REZISTENȚA
În data de 09.12.2008, au sosit la dosar prin poștă, înscrisurile trimise prin fax, în data de 05.12.2008, de către Ministerul Justiției ( 15 - 63).
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08 decembrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 21 martie 2008, reclamantul a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta Direcția de muncă și protecție socială C, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr.2393 din data de 26 februarie 2008 cu consecința obligării pârâtului la acordarea drepturilor care i se cuvin în baza art.7 din OUG nr.214/1999.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta DIRECȚIA DE munca SI PROTECȚIE SOCIALA Cas olicitat respingerea acțiunii reclamantului și întemeiat pe dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind conteciosul administrativ, a invocat excepția de nelegalitate a deciziei nr. 477/19.04.2007.
În motivare s-a relevat că prin ecizia emisă de Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistenta, comisie care funcționează în baza nr.OUG 214/1999, i s-a acordat calitatea de luptător în rezistenta anticomunistă d-lui și față de aceasta a solicitat admiterea excepției de nelegalitate.
Dezvoltându-și motivele formulate, petenta a arătat că pe baza acestei calități, stabilite printr-un act administrativ unilateral, reclamantul a solicitat acordarea drepturilor prev. de Decretul lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
Stabilirea acestor drepturi intră în competenta Comisiei care funcționează în cadrul Direcției de Muncă si Protecție Socială.
In vederea stabilirii drepturilor prevăzute de actul normativ menționat, solicitantul are obligația să depună împreună cu cererea și documentele din care să rezulte infracțiunea săvârșită din motive politice si persecuția suferită, precum si perioada cât a durat persecuția pe motive politice, documente pe baza cărora a fost emisă decizia privind stabilirea calității de luptător în rezistenta anticomunistă.
Astfel, reclamantul a depus în vederea stabilirii drepturilor, decizia nr. 477/19.04.2007 emisă de Comisia pentru stabilirea calității de luptător în rezistenta anticomunistă si o sentință penală din care rezultă că a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de nesupunere la încorporare ( sentința nr. 48/1966 a Tribunalului Militar Cluj ).
Intrucât la lipsa caracterului politic la infracțiunii de nesupunere la încorporare s-a pronunțat atât Curtea Supremă de Justiție cât si Curtea de APEL CLUJ care a dat aceiași soluție în peste 80 de cazuri, soluționate in perioada 2003-2004, Comisia pentru aplicarea Decretului-Lege nr. 118/1990 din cadrul C, a fost în imposibilitate de a soluționa în mod favorabil cererea petentului, deși acesta avea un certificat de luptător în rezistenta anticomunistă. Aceasta situație paradoxală a fost determinată de faptul că, Comisia în mod nelegal a apreciat starea de fapt prezentată de petent, refuzul îndeplinirii unei obligații constituționale de apărare a țării, respectiv nesupunere la incorporare, pe motiv de apartenență religioasă, constituie infracțiune săvârșită din motive politice, încadrând-o la art. 2 alin. 1 lit. e din nr.OUG 214/1999, fără ca petentul să facă dovada că a luptat împotriva regimului comunist săvârșind o infracțiune în scop politic.
Analizând poziția procesuală exprimată de fiecare din participanți, probatoriul administrat în cauză din perspectiva dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
În cauza dedusă judecății instanței de contencios administrativ, pe calea excepției de nelegalitate, problema în discuție este aceea a legalității deciziei nr. 477/2007 care a fost emisă de autoritatea competentă în temeiul art. 6 rap. la art. 2 alin.(1) lit.d) și e) din nr.OUG 214/1999, prin care s-a reținut că reclamantul a fost condamnat pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, acordându-i-se astfel, calitatea de luptător în rezistenta anticomunistă.
Într-adevăr, prin sentința nr. 48 din 15 martie 1966 Tribunalul Militar Clujl -a condamnat pe reclamant la 2,6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) din Codul penal, pentru săvârșirea infracțiunii de nesupunere la încorporare.
Potrivit art. 1 alin.1 din nr.OUG 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă,persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politicepersoanelor, împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, prin prezenta ordonanță de urgență se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945 - 14 decembrie 1989.
De asemenea, potrivit art. 2 alin.(1) lit. d) și e) din același act normativ, constituieinfracțiuni săvârșite din motive politiceinfracțiunile care au avut drept scop: respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale; înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Deci, problema care se pune este aceea dacă infracțiunea de neprezentare la unitatea militară la care a fost repartizat după încorporare reprezintă sau nu o infracțiune săvârșită din motive politice de către reclamant, care aparținea unei organizații cu caracter religios, nerecunoscută între cele 14 culte religioase care funcționau legal la data respectivă.
In această problemă, Instanța Supremă s-a pronunțat în sensul că fapta de neprezentare la încorporare, prevăzută și sancționată la art. 354 din Codul penal, pentru comiterea căreia a fost condamnat,nuconstituie o infracțiune cu caracter politic, ci o infracțiune de drept comun, îndreptată împotriva capacității de apărare a țării (decizia nr. 23/2000).
În același sens s-au pronunțat și alte instanțe din România, precum secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de APEL CLUJ care, prin sentința civilă nr. 400 din 25 aprilie 2008 admis excepția de nelegalitate a unei decizii prin care Comisia de aplicare a nr.OUG 214/1999 acordase unei persoane calitatea de luptător în rezistența anticomunistă pentru motivul că fusese condamnată pentru fapta de neprezentare la încorporare pe motiv de apartenență religioasă.
Reclamantul a invocat Decizia din 11 iulie 2007 prin care CEDO a scos de pe rol cauza care avea ca obiect litigiul dintre Organizația "Martorii lui lehova" și alți reclamanți, membri ai acestei organizații, pe de o parte și Guvernul Român, pe de altă parte, ca urmare a intervenirii unei soluții amiabile.
Astfel, Guvernul României, a confirmat că Organizația religioasă "Martorii lui lehova" a fost recunoscută oficial de la data de 9 aprilie 1990, când i s-a acordat personalitate juridică și a fost recunoscută ca religie care se bucură de toate drepturile și obligațiile conferite de lege pentru toate religiile recunoscute de Guvern.
Dar, această hotărâre a CEDO demonstrează că, anterior datei de 9 aprilie 1990, Organizația religioasă "Martorii lui lehova" nu făcea parte dintre cultele religioase recunoscute legal și, pe de altă parte, că activitate a legală a unei organizații religioase se realizează numai după recunoașterea sa de către guvern.
Totodată, Instanța Supremă reține că Statul Român a avut și are dreptul suveran de a reglementa participarea cetățenilor săi, precum și a formelor de participare, la realizarea efortului constituțional de apărare a țării, astfel că refuzul îndeplinirii unei asemenea obligații nu poate fi considerată ca fiind o faptă săvârșită din motive politice, în sensul prevederilor art. 2 alin.(l) lit. d) și e) din nr.OUG 214/1999.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia că excepția de nelegalitate a deciziei nr.477 emisă la data de 19 aprilie 2007 de către pârâta Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistenta este întemeiată iar în temeiul art.4 și urm. din Legea nr.554/2004 urmează să o admită cu consecința anulării actului administrativ contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de nelegalitate invocată de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C, cu sediul în C-N, str., nr. 2, jud. și în consecință:
Anulează decizia nr. 477 emisă la data de 19 aprilie 2007 de către COMISIA PENTRU CONSTATAREA CALITĂȚII DE LUPTĂTOR ÎN REZISTENȚA a MINISTERULUI JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- -
Red.
Dact./5 ex./18.12.2008.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
