Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 80/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 80/F/2008 Dosar nr-
Ședința publică din data de 5 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
GREFIER: - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra excepției de nelegalitate a 1) Ordinului comun nr. 251/699/16.12.2003 emis de AVAS (fostă APAPS) și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse; 2) Ordinului comun nr.130/1089/08.08.22003 emis de AVAS (fostă APAPS) și MFP, invocată în dosarul nr. 227/2006 al Tribunalului Brașov, conform dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ de reclamanta - și B - dosar casat cu trimitere spre rejudecare, prin decizia nr. 1365 din 6.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-.- cauză repusă pe rol ca urmare a soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 2 iunie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 4 iunie 2008 și apoi pentru data de 5 iunie 2008.
CURTEA
Asupra excepției de nelegalitate invocate de reclamanta - și B, instanța constată că:
La data de 8 februarie 2006, reclamanta - și Baf ormulat acțiunea comercială în contradictoriu cu pârâtele
1) Ministerul Finanțelor Publice
2) Agenția Națională a Administrației Fiscale
3) Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând instanței să se:
1) stabilească că reclamantul a făcut obiectul procedurii de privatizare prevăzut de Legea nr. 137/2002 și Hotărârea de Guvern nr. 577/2002,
2) să se stabilească că reclamanta este destinatara art. 2 din Legea nr. 191/2004 în sensul că beneficiază de scutirea la plată a dobânzilor și penalităților de orice fel, rămase până la data intrării în vigoare a acestei legi.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr. 227/com/2006 al Tribunalului Brașov.
În acel dosar, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a:
1) Ordinului comun nr. 32/2003 semnat de APAPS și Casa Națională de Sănătate,
2) Ordinului comun nr.130/1089/08.08.22003 semnat de APAPS și MFP;
3) Ordinului comun nr. 251/699/16.12.2003 semnat de APAPS și Ministerul Muncii, Solidarități Sociale și Familiei; ( 75-76 dosar tribunal).
În motivarea excepției de nelegalitate a celor 3 ordine comune privitoare la societatea reclamantă, aceasta a arătat că în fapt că prin cele 3 acte administrative unilaterale s-a stabilit că "- și B nu este scutită de la plată creanțelor bugetare accesorii, potrivit art. 18 din Legea nr. 137/2002 și art. 2 din Legea nr. 191/2004, ci datorează dobândă și penalități de orice fel în condițiile în care acestea au fost restante".
Reclamanta a mai arătat că cele 3 acte administrative stau la baza emiterii de către Agenția Națională de Administrare Fiscală a titlurilor executorii în temeiul cărora se urmăresc dobânzi și penalității de orice fel de care reclamanta a fost scutită de drept ( 76 dosar 227/com/2006 al Tribunalului Brașov ).
În acel dosar s-au depus cele 3 ordine comune respectiv:
1) Ordinul nr.130/1089/08.08.22003 (fila 81- 84);
2) Ordinul nr. 251/699/16.12.2003, (fila 85-88);
3) Ordinului nr. 32/23.04.2003, (fila 77-80).
Față de excepția de nelegalitate invocată de reclamantă, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B din dosarul Tribunalului Brașov în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Națională de Administrație Fiscală a formulat Note de ședință ( 91 - 92 dosarul comercial al Tribunalului Brașov ) prin care a arătat că în fapt reclamanta nu a înțeles să motiveze în drept excepția invocată și a solicitat instanței de fond să-i pună în vedere să indice temeiul de drept al excepției, iar pe fond respingerea excepției de nelegalitate invocată de - și
În dosarul comercial d e fond al Tribunului B reclamanta a depus copie de pe contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. c BV/17 din 18.09.2002 încheiat între APAPS (vânzător) și - și B (cumpărător) pentru un nr. - acțiuni cu valoare nominală de 1000 lei fiecare, în total - mii lei din capitalul social, al societății Acțiunile ( 96 ) cu termen de plată la 13.10.2002 (96 art. 55).
Prin Încheierea de ședință 19.04.2006, Tribunalul Brașov - secția comercială a dispus sesizarea Curții de APEL BRAȘOV - secția contencios administrativ în vederea soluționării excepției de nelegalitate, invocată de reclamantă și a suspendat cauza (dosar 227/com/2006) până la soluționarea excepției respective.
Ca urmare a dispozițiilor prin Încheierea menționată Curtea de APEL BRAȘOV - secția contencios administrativ și fiscal a fost investită cu soluționarea excepției de nelegalitate în dosarul nr. 229/F/25.04.2006.
În acest dosar pe baza probelor, instanța, a pronunțat sentința nr. 160/F/6.07.2006, prin care a dispus următoarele: a admis excepția autorității lucrului judecat a excepției de nelegalitate a Ordinului comun nr. 251- 699/16.12.2003, emis de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, invocată de reclamanta " și i " B, și pe cale de consecință:
A respins excepția de nelegalitate a Ordinului comun nr. 251 - 699/16.12.2003.
A respins excepția lipsei de obiect a excepției de nelegalitate a Ordinului comun nr. 130 - 1089/08.08.2003, emis de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și Ministerul Finanțelor Publice, invocată de pârâta B, reprezentanta și - Direcția Generală a Contribuabili.
A admis excepția de nelegalitate invocată de reclamanta " și i " B în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, B, și - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili, a Ordinului comun nr. 130 - 1089/08.08.2003.
A constat nelegalitatea Ordinului comun nr. 130 - 1089/08.08.2003, emis de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
La data de 26 iunie 2006, instanța a disjuns soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinului comun nr. 32-200/23.04.2003, rămânând investită în acest dosar cu soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinelor comune nr. 130 - 1089/08.08.2003 și nr. 251 - 699/16.12.2003. La aceeași dată a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice
Analizând, potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția autorității de lucru judecat a Ordinului comun nr. 251 - 699/16.12.2003, emis de APAPS și Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, instanța constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr. 56/F/7.03.2006, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr. 104/F/CA/2006, s-a admis excepția de nelegalitate ridicată de reclamanta - și i - în contradictoriu cu pârâții APAPS și Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, și s-a constatat nelegalitatea acestui ordin. Această hotărâre a rămas irevocabilă prin nerecurare ( filele 105 - 106 din dosar nr. 227/2006 al Tribunalului Brașov ).
În cauză s-a invocat excepția de nelegalitate a aceluiași ordin de către aceeași reclamantă în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, care potrivit nr. 1246/2003 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 86/2003 s-a subrogat în drepturile și obligațiile emitenților acestui ordin. Instanța apreciază că în speță este întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză prevăzută de art. 1201 cod civil și art. 166 Cod procedură civilă, astfel că, va admite excepția autorității de lucru judecat a excepției de nelegalitate a Ordinului comun nr. 251 - 699/16.12.2003, emis de APAPS și Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, și pe cale de consecință va respinge această excepție.
Analizând excepția lipsei de obiect a Ordinului comun nr. 130 - 1089 /8.08.2003, emis de APAPS și Ministerul Finanțelor Publice, instanța constată că, acesta este neîntemeiată având în vedere că acest ordin rămâne în vigoare, din clauzele existente rezultând că în cazul neîndeplinirii obligației de a achita la termenele stabilite ratele eșalonate, de către reclamantă atrage anularea înlesnirilor, iar nu nevalabilitatea ordinului.
Astfel instanța va respinge excepția lipsei de obiect a Ordinului comun sus menționat, invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în calitate de reprezentantă a MFP și ANAF - Direcția Generală a Contribuabili.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea constată că excepția de nelegalitate este întemeiată.
Prin Ordinul comun nr. 130 - 1089/08.08.2003, emis de APAPS și Ministerul Finanțelor Publice, s-au acordat reclamantei înlesnirile prevăzute de art. 18 din Legea nr. 137/2002 prin eșalonarea la plata obligațiilor la bugetul de stat pe o perioadă de 5 ani.
Potrivit art. 18 alin. 1 lit.a din Legea nr. 137/2002 se acordă scutirea totală sau parțială a obligațiilor restante la 31 decembrie 2001, reprezentând taxe, impozite, contribuții și alte venituri bugetare, în cazul scutirii parțiale, stabilindu-se termen de eșalonare.
Art. 18 alin. 1 lit. c din același act normativ prevede scutirea totală la plata majorărilor de întârziere și penalităților.
Aceleași dispoziții sunt preluate și în art. 249 din HG nr. 577/2002. Din cuprinsul ordinului comun contestat rezultă că au fost eșalonate nu numai impozitele, taxele și celelalte venituri datorate de reclamantă la bugetul de stat, ci și dobânzile și penalitățile de întârziere aferente, încălcându-se astfel dispozițiile legale susmenționate.
Pentru aceste considerente, curtea constatând că în mod nelegal au fost cumulate datoriile către bugetul de stat cu dobânzile și penalitățile aferente și ulterior eșalonate, va admite excepția de nelegalitate a Ordinului comun nr. 130 - 1089/ 08.08.2003, emis de APAPS și Ministerul Finanțelor Publice și va constata nelegalitatea acestuia.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice pentru Ministerul Ființelor Publice a depus Întâmpinare și un set de înscrisuri în apărare, pe excepția de nelegalitate 13-15, 16-68, copia ordinelor comune, cu graficele de eșalonare la plată, copii de pe sentința judecătorească pronunțată de instanță în legătură cu cele 3 ordine comune).
Față de emitenții celor 3 ordine atacate, s-a dispus citarea acestora ca pârâți (69 - 70) pentru a-și formula apărarea și a-și spune punctul de vedere.
Reclamanta a motivat excepția de nelegalitate a Ordinelor Comune și a susținut că ( fila 72) dosar 229/2006 al Curții de APEL BRAȘOV.
Potrivit art.18 din Legea nr.137/2002, societățile comerciale supuse acestor proceduri de privatizare beneficiază de înlesniri la plata creanțelor bugetare sub două aspecte:
-pe de o parte societățile comerciale care se privatizează vor beneficia de scutirea totală sau parțială a obligațiilor bugetare restante la data de 31 decembrie 2001, în cazul scutirii parțiale stabilindu-se un grafic de plată eșalonată a datoriilor;
-pe de altă parte aceste societăți care se privatizează beneficiază în mod obligatoriu de scutirea la plata a majorărilor de întârziere, dobânzilor și oricăror penalități.
Pentru stabilirea în cazul fiecărei societăți comerciale a obligațiilor bugetare care se scutesc sau reduc, potrivit primei categorii de înlesniri, se vor emite ordine care vor preciza în ce măsură agentul economic respectiv beneficiază de aceste înlesniri.
În privința celei de-a doua categorii de înlesniri, respectiv în privința scutirii totale și necondiționate la plata oricăror majorări și dobânzi nu este necesar un ordin care să stabilească acaestă exonerare, textul legii fiind suficient.
Deși dispozițiile art.18 din legea sus menționată potrivit cărora se scutesc la plată majorările de întârziere și penalitățile, se completează cu dispozițiile art. 249 și 252 din HG nr.577/2003 care cuprind aceeași idee, prin cele trei Ordine comune atacate s-au eșalonat la plată și aceste creanțe accesorii, care erau scutite în temeiul legii.
Chiar și Anexa 2 la Normele Metodologice cuprinde rubrici speciale pentru reflectarea în contabilitatea agentului economic a scutirii la plata majorărilor și penalităților, iar nu eșalonarea acestora.
În susținerea excepției a arătat următoarele (fila 72):
Întrucât împotriva sentinței nr. 160/F/6.07.2006 a Curții de Apel s-a formulat recurs de către Direcția Generală a Finanțelor Publice B în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională a Administrației Fiscale, acest dosar a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție ce a format obiectul dosarului nr-, în care s-a pronunțat Decizia nr. 1365/6.03.2007 în sensul că s-a admis recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, s-a casat sentința civilă atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare acestei instanțe.
Ca urmare a acestui fapt cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL BRAȘOV - secția contencios administrativ la data de 3.05.2007, fiind înaintat dosarul de Înalta Curte de Casație și Justiție spre rejudecarea excepției de nelegalitate, formând obiectul dosarului nr-, dosar de față.
În rejudecare instanța a continuat probatoriu, ținând cont de recomandările Înaltei Curți de Casație și Justiție făcute prin Decizia de casare nr. 1365/6.03.2007.
Față de excepția de nelegalitate în cauză pârâta AVAS - a formulat Întâmpinare 24-31 dosar prin care a invocat în apărare:
1) excepția autorității de lucru judecat cu privire la excepția de nelegalitate a Ordinului comun nr. 251/699/16.12.2003 emis de APAPS ȘI.
2) inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a ordinelor comune, motivat de faptul că în legislația în vigoare la data emiterii ordinelor comune nu existau dispoziții legale care să prevadă excepția de nelegalitate și că Legea nr. 554/2004 art. 4, raportat la art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea nu retroactivează,
3) excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate a Ordinelor comune nu sunt acte administrative supuse controlului judiciar prevăzut de legea contenciosului administrativ și că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 40 din Legea nr. 137/2002- prevederea specifică de anularea actelor întocmite în procesul de privatizare.
În concluzie, AVAS a solicitat admiterea excepției invocate și respingerea excepției invocate de reclamantă neîntemeiată pe fond a Ordinului comun nr. 32/2003; nr.130/1089/08.08.2003; nr. 251/699/16.12.2003.
La rândul său Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate a arătat că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție există dosarul nr-, recurs declarat de Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate împotriva încheierii de ședință din 18.07.2001 de conexare a dosarului nr. 247/347/F/CA ale Curții de APEL BRAȘOV, unde sunt atacate Ordinele nr- și -, solicitând a se comunica care sunt ordinele atacate pentru nelegalitate pe excepție.
În cauză, Ministerul Finanțelor Publice a depus copie de pe Ordinul nr. 349/2006 privind apărarea intereselor acestui Minister de către Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu mandat ( 40-41 și 43).
Astfel că Direcția Generală a Finanțelor Publice B pe baza mandatului special și al delegației a formulat Întâmpinare ( 44-46) arătând că în cauză nu stă în calitate de pârâtă proprie ci pentru Ministerul Finanțelor Publice, pe cale de excepție a invocat;
1) Autoritatea de lucru judecat privind soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinului comun nr. 251/699/16.12.2006, încheiat de AVAS și.
Cât privește excepția de nelegalitate a Ordinelor comune nr. 130/1089/8.08.2003 încheiat între AVAS și MFP a invocat și cu privire la această autoritate de lucru judecat raportat la ultima casare și față de faptul că este vorba de unica problemă juridică: în principiu - dobânda și penalitățile de întârziere, în sensul că reclamanta a considerat dobânda și penalitățile de orice fel indiferent de natura creanței principale sunt scutite la plată.
În apărare, Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru Ministerul Finanțelor Publice pe excepție a solicitat proba cu înscrisuri emise de părți.
Agenția de Valorificare a Activelor Statului a depus întâmpinare la dosar, pe fax, și cu poșta ( 59-65), invocând cele 3 excepții arătate mai sus.
Față de dispozițiile instanței, reclamanta a precizat excepția de nelegalitate în sensul că atacă toate cele 3 ordine comune ( 66 dosar).
1) Ordinul nr.130/1089/8.08.2003 încheiat de Ministerul Finanțelor și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
2) Ordinul nr. 251/16.12.2003 Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
3) Ordinul 32/200/23.04.2003 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Casa Națională de Asigurări de Sănătate
Pârâta Agenția de Valorificare a Activelor Statului a înaintat pe fax Decizia nr. 2764/27.07.2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr-, prin care s-a admis recursul declarat de Agenția de Valorificare a Activelor Statului împotriva sentinței nr. 56/F 2006 la Cutea de APEL BRAȘOV și a modificat-o în tot, în sensul că a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamanta - și B, cu privire la Ordinul comun nr. 251/16.12.2003, emis de APPS și cu nr. 699/16.12.2003, ca inadmisibilă ( 71-79).
La rândul său, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a invocat prin Notele de la 80-82:
1) Excepția autorității de lucru judecat privind excepția de nelegalitate a ordinelor comune nr. - emis de APAPS și,
2) Excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a Ordinelor comune, față de legislația în vigoare la momentul emiterii lor.
3) Excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a ordinelor comune motivat de faptul că nu sunt acte administrative, ci anularea lor se supune procedurii de privatizare prevăzută de Legea nr. 137/2002.
În cauză Direcția Generală a Finanțelor Publice Bad epus copie de pe sentința nr. 201/F/23.10.2006 pronunțată asupra cererii de revizuire formulată de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 56/F/7.03.2006 a Curții de APEL BRAȘOV ( 83-88 dosar).
La termenul din 24.07.2007, reclamanta față de poziția părților în rejudecare și-a precizat acțiunea excepției de nelegalitate prin Nota de la fila 106 dosar, în sensul că a solicitat a se lua act de faptul că înțelege să fie judecată excepția de nelegalitate a celor 3 ordine comune de instanța competentă la data emiterii actelor administrative respective, adică anterior apariției Legii nr. 554/2004.
Deci reclamanta a susținut și a invocat excepția de ilegalitate a ordinelor comune, prin prisma reglementărilor Legii nr. 29/1990 și nu prin prisma art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Față de această precizare reclamanta a solicitat a se trimite cauza spre soluționarea excepției la Tribunalul Brașov, ca să se pronunțe pe excepția de ilegalitate a celor 3 ordine comune ( 106).
Precizarea de acțiunea a reclamantei a fost comunicată tuturor părților în litigiu, acordând un nou termen pentru a-și formula punct de vedere asupra Precizării de Acțiune.
Față de Precizarea de acțiune pe excepția de ilegalitate a celor 3 ordine comune formulată de reclamantă, Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ormulat o Notă de ședință ( 116-117) prin care arată că:
În fapt în cauza de față 2 ordine fac obiectul cauzei adică:
1) 130/1089/8.08.2003încheiat de Ministerul Finanțelor și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
2) nr. 251/16.12.2003 Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
3) iar Ordinul 32/200/23.04.2003 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, nu este inclus.
Cu privire la necompetența materială a Curții de APEL BRAȘOV de soluționare a excepției de nelegalitate, după casare pârâta a arată că nu poate fi pusă în discuție, deoarece Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie fiind deja stabilită competența instanței și că potrivit legii instanța a fost investită cu soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinelor comune și acest lucru a fost făcut chiar de reclamantă prin invocarea excepției în dosarul de fond.
Ca atare, Curtea de Apel nu poate să-și decline competența de soluționare.
Pârâta, subliniază că, în discuție este de fapt o unică problemă juridică excepția de nelegalitate a 3 Ordine Comune emise de autorități diferite, dar în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 137/2002.
Cadrul procesual fiind deja stabilit, cauza fiind în rejudecare după casare recomandările Curții Supreme sunt obligatorii prin decizia de casare.
În concluzie, pârâta Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a solicitat respingerea excepției de necompetență a Curții de APEL BRAȘOV, și respingerea excepției de nelegalitate (116-117 dosar).
Întrucât la data de 2.08.2007, a intrat în vigoare Legea nr. 262/19.07.2007, de modificare și completare a Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța la termenul din 21.08.2007, a pus în vedere reclamantei să-și precizeze în scris poziția, acțiunea raportat la prevederile art. 1 pct. 5 din lege privind procedura de soluționare a excepției de nelegalitate ( 121-122).
Față de aceste dispoziții legale și față de dispozițiile instanței, reclamanta și-a a precizat excepția de nelegalitate la 127 dosar pentru termenul din 3.09.2007, precizare comunicată tuturor părților pentru ca la rândul lor să-și formuleze punctul de vedere scris în cauză.
Curtea, față de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007, la art. 1 pct. 5 și față de excepția de nelegalitate invocate de reclamantă, și precizată de mai multe ori, constată în fapt și în drept următoarele:
I Reclamanta - și B, a invocat în apărarea de fond, în dosarul Tribunalului Brașov, pe cale de excepție nelegalitatea ordinelor:
1) 130/1089/8.08.2003 încheiat de Ministerul Finanțelor și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
2) nr. 251/16.12.2003 Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
3) iar Ordinul 32/200/23.04.2003 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, raportat la prevederile art. 18 din Legea nr. 137/2002, privind privatizarea societății comerciale și raportat la art. 245 din HG nr-.
Întrucât la unul din termenele de judecată ( 106) reclamanta invocase prin precizarea de acțiune pe excepția de ilegalitate a celor 3 ordine comune, și necompetența materială a Curții de Apel d e soluționare a excepției de ilegalitate, privind precizarea de acțiune din 3.09.2007, reclamanta a revocat în scris această excepție, în sensul că nu o mai susține (conform înscrisului de la fila 127).
Acest lucru l-a avut în vedere față de prevederile Legii nr. 262/2007, art. 4 modificat din Legea nr. 554/2004.
Instanța, văzând dispozițiile art. 4 modificat din acțiunea reclamantei în susținerea nelegalității celor 3 ordine, prin raportare la prevederile în vigoare la data emiterii lor, reține că:
În cauză, reclamanta a precizat că excepția de nelegalitate vizează de fapt Ordinul Comun nr. 130/1089/8.08.2003 încheiat de Ministerul Finanțelor și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Ordinul nr. 251/16.12.2003 Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, iar Curtea de Apel fiind instanța competentă conform art. 3 pct. 2 Cod procedură civilă raportat la art. 10 alin. 1 teza finală din Legea nr. 554/2004.
Referitor la Ordinul Comun nr. 32/200/23.04.2003 emis de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, reclamanta urmează a-și susține excepția într-un alt cadru procesual.
Întrucât Casa Națională de Asigurări de Sănătate este emitentă semnatară a Ordinului nr. 32/200/23.04.2003, și în cauză nu se atacă acest ordin comun se va dispune scoaterea din cauză a pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate nefiind formulată acțiune în contradictoriu cu acesta (excepție de nelegalitate).
În consecință excepția formulată de aceasta prin Nota și Întâmpinarea depusă rămân fără obiect.
Referitor la cele 3 excepții invocate de AVAS și MFP se rețin următoarele:
1) Excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată și nelegală în condițiile precizării de acțiune a reclamantei a temeiului de drept a excepției de nelegalitate referitoare la Ordinul nr.251/16.12.2003 încheiat între Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
2) Referitor la excepția inadmisibilității excepției de nelegaliate invocată de pârâte, față de noile dispoziții și modificări aduse prin Legea nr. 262/2007 Legii contenciosului administrativ, această excepție rămâne fără obiect, urmând a fi respinsă, întrucât legiuitorul reglementat expres posibilitatea verificării legalității pe excepție și a actelor emise de autorității Legea nr. 554/2004, prin prisma dispozițiilor în vigoare la acea dată a emiterii actelor administrative - ordine comune.
3) Referitor la excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a Ordinelor comune în sensul că ele nu reprezintă acte administrative, instanța apreciază că din aceste acte chiar dacă s-au emis în baza Legii nr. 137/2002 ele reprezintă acte de autoritate publică administrativă ce o privesc pe reclamantă, și pot fi verificate sub aspectul legalității emiterii lor pe calea procedurii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 262/2007 art. 1 pct. 5
Așa fiind se va respinge și această excepție ca neîntemeiată și nelegală invocate de pârâte.
Cât privește excepția de neleaglitate a ordinului comun nr. 130/1089/8.08.2003 încheiat de Ministerul Finanțelor și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și nr. 251/16.12.2003 Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, instanța reținând în fapt și în drept următoarele:
Deși reclamanta prin excepția de nelegalitate invocată nu a arătat clar care e temeiul nelegalităților, ci a vorbit de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 137/2002, privind înlesniri la plata obligațiilor bugetare și la susținerea totală sau parțială a obligațiilor bugetare restante la 31. 12. 2001, și a indicat art. 249 și art. 252 din HG nr. 577/2002, în sensul că erau scutite la plata creditelor accesorii în temeiul legii adică a majorărilor și penalităților și nu a eșalonării.
În concluzie, reclamanta a susținut că în fapt și în drept cele două ordine comune contravin prevederilor art. 18 din Legea nr. 137/2002, art. 249, 252,HG nr. 577/2002, art. 263 anexa 2 din HG nr. 577/2002 invocând că prin sentința nr. 56, s-a admis excepția de nelegalitate a Ordinului nr- (care în fapt prin recurs a fost respinsă ca inadmisibilă excepția invocată de reclamantă).
Instanța analizând dispozițiile art. 18 din Legea nr. 137/ 2002 constată că:
Din analiza art. 18 din Legea nr. 137/2002 rezultă într-adevăr că " se scutesc la plată majorările și penalitățile de întârziere aferente obligațiilor bugetare", dar, în acest sens trebuie observat că scutirea la plată a acestor majorării și penalități operează efectiv, doar după ce societatea comercială datornică, (în speță reclamanta ) a respectat acele grafice de eșalonare achitând la scadență sumele stabilite prin graficul la ordinul comun.
Faptul că în art. 18 se arată că se scutesc la plată penalitățile dobânzile și majorările aferente creanței bugetare calculate și restante la 31. 12.2001, nu însemnă că această scutire operează independent de vreo obligație ce trebuia executată pe partea în favoarea căreia s-a făcut eșalonarea la plată pe o perioadă de 5 ani cu o perioadă de grație de 6 luni s-a făcut tocmai prin încheierea ordinului comun, iar potrivit art. 18 alin. 6 rezultă că înlesnirile la plată prevăzută în alin. 1,2 și 3 din acest articol își pierd valabilitatea în cazul în care societatea comercială nu își execută obligațiile bugetare curente ale fiecărui an fiscal cu termene scadente începând cu 1 a lunii următoare a intrării în vigoare a Legii nr. 137/2002.
Legea prevede și posibilitatea efectuării plății acestor datorii în termen de 90 de zile împreună cu majorările prevăzute în contractele de vânzare - cumpărare de acțiuni.
Din analiza celor 2 ordine comune rezultă că, ele sunt emise cu privire la acordarea de înlesniri la plata obligațiilor la bugetul de stat declarate și neachitate de reclamanta - și
Prin urmare, reclamanta se află în procedura de privatizare în condițiile Legii nr. 137/2002 fiindu-i aplicabile prevederile acestei legi, ale HG nr. 577/2002- Normele Metodologice de aplicare a legii.
La art. 1 alin (2) sumele ce fac obiectul înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare reprezintă impozite și taxe, inclusiv dobânzi, și penalități de orice fel, necalculate și datorate la 31.12.2001, ori ele vor fi actualizate până la 7.10.2002, data transmiterii dreptului de proprietate de la AVAS (APAPS) la reclamantă, graficul de plată face parte integrantă din ordin.
Prin Ordinul comun s-a dispus acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor la bugetul de stat la art. 1 (1) lit. a, adică se amână plata scutirii obligațiilor restante la 31. 12.2001 în sumă de 3 585 871 319 lei în procent de 95% ( 39) la lit. b, art. 1(1) eșalonarea la plată pe 5 ani în sarcina reclamantei conform celor cuprinse la c, d ( 40 dosar inițial)
Datoria cuprinde dobânda și penalitățile ce se plătesc lunar eșalonat.
Conform prevederilor ordinelor comune, în cazul neplății de reclamantă a ratelor lunare scadente conduc la pierderea valabilității înscrisurilor la plată, ca atare datele scadente de la sumele contestate 18.09.2002.
Ori, reclamanta pe calea excepției de nelegalitate invocată, nu se știe care articol sau tot ordinul comun?
Cum, reclamanta nu a atacat ordinul comun în termenul de un an de la data emiteri lui 8.08.2003 pe Legea nr. 29/1990, invocă acum pe calea excepției de nelegalitatea a Ordinului în sensul că, acesta contravine dispozițiilor art.18 din Legea nr. 137/2002.
Instanța apreciază că, nu este vorba de ilegalitatea ordinelor comune respective, raportată la prevederile art. 18 din legea privatizării, deoarece înlesnirile la plata obligațiilor bugetare de stat în mod corect au fost acordate reclamantei în sensul amânării la plată în vederea scutiri.
Reclamanta, nerespectând prevederile art. 2,3 din Ordin nu se poate prevala de faptul că susținerea era totală și pentru penalități și pentru dobânzi deoarece art. 1 alin. 2 prevede clar care sume fac obiectul înlesnirilor la plată ( 40 dosar nr. 229/2006).
Față de prevederile art. 249, 252 din HG nr. 577/2002 se reține că, de asemenea nu este o ilegalitate, ordinul emis fiind conform cu prevederile HG menționată.
Dimpotrivă, Ordinul nr. 130/1089/8.08.2003 încheiat de Ministerul Finanțelor și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, este legal și corespunde prevederilor Legii nr. 137/2002 și a Normelor Metodologice ale HG nr. 577/2002.
Pentru același rațiuni și Ordinul nr.251/16.12.2003 semnat de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, corespund prevederilor legale invocate de reclamantă, sens în care se constată că ordinul respectiv este legal.
În concluzie, se va respinge excepția de nelegalitate a Ordinului comun nr.130/1089/8.08.2003 încheiat de Ministerul Finanțelor și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și a Ordinul nr.251/16.12.2003 Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, care vor fi menținute ca legale.
În ce privește apărarea formulată de pârâta AVAS și MFP, se constată că sunt întemeiate și legale pe fondul excepției de nelegalitate a celor 2 ordine, sens în care va fi reținută.
Se va respinge apărarea pârâtelor cu privire la excepția invocării autorității de lucru judecat și a inadmisibilității ca act administrativ supus controlului judiciar.
II În soluționarea excepției de nelegalitate, instanța a mai avut în vedere aplicarea principiului priorității atunci când există contradicție între normele naționale și cele internaționale, astfel reține că:
În aplicarea art. 20 alin. (2) și art.148 alin. (2) din Constituție, prin raportare la Convenția europeană a drepturilor omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la jurisprudența CEDO și a Curții de Justiție de la Luxemburg, se înlătură aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art. II alin.(2) teza finală din Legea nr. 262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, a cărui legalitate se contestă pe calea excepției de nelegalitate.
Judecătorului național îi revine însă rolul de a aprecia cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte (cum este Cazul Convenției Europene a Drepturilor Omului), precum și cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitare;
Judecătorul național, în calitate de prim judecător al Curții Europene a Drepturilor Omului, are obligația de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte aprobarea acesteia de către legiuitor (mutatis mutandis, împotriva Belgiei, Hotărârea din 29 noiembrie 1991, seria A nr. 214-C, p. 84 paragraful 26) ".
(CEDO, Hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza Dumitru împotriva României (nr. 2) (cererea nr. 71 525/01), paragraful 103, în Of. nr. 830 din 5 decembrie 2007).
Judecătorul național, în calitate de prim judecător comunitar, este competent " să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndreptând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național precum legea generală privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune. Instanța națională poate pune în aplicare principiile comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului atât al beneficiarilor fondurilor pierdute, cât și al autorităților administrative, cu condiția ca interesul Comunității să fie pe deplin luat în considerare "(CJCE, Hotărârea din 13 martie 2008, cauzele conexate C-383/06 și C-385/06).
Dispozițiile respective din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și comptările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegaliate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, contravin: - dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și în practica CEDO, precum și de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității, și dreptului la justiție garantat de art. 6 din Convenție.
Având în vedere înlăturarea dispozițiilor susmenționate, va fi respinsă ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată cu privire la un act administrativ unilateral cu carter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Instanța a avut în vedere și practica Curții de Justiție de la, în cauze similare, care a reținut că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepției de nelegalitate.
În sensul respingerii excepției de nelegalitate a ordinelor comune, invocate de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtele (emitentele ordinelor atacate pe excepție), instanța a avut în vedere pe de o parte actele și lucrările dosarelor raportate la prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 invocate de reclamantă ca fiind aplicabile, aspecte prezentate la punctul I mai sus de la pct. I de mai sus, iar pe de altă parte a avut în vedere legislația comunitară în sensul că dispozițiile art. 4 nu pot fi aplicate ca și text de lege care permite retroactivitatea legii, fapt nepermis de dispozițiile art. 1 Cod civil, acordând prioritate normei internaționale, apreciind că decizia Curții Constituționale privind constituționalitatea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 modificată prin nr. Legea nr. 262/2007 fiind normă internă se supune normelor de drept european care sunt prioritare.
De altfel, în sensul acesta este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul respingerii ca neîntemeiată în drept excepția de nelegalitate, ca și poziție de principiu în cauzele ce au ca obiect excepția de nelegalitate a actelor administrative unilaterale individuale emise anterior Legii nr. 554/2004.
Față de argumentele prezentate în fapt și în drept la pct. I și II din prezenta urmează a respinge excepția de neegalitate ca neîntemeiată în drept și în fapt.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâte;
Respinge excepția inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate invocată de pârâte, raportat la prevederile în vigoare la data emiterii ordinelor atacate și la prevederile art. 18 din Legea nr. 137/2002:
Respinge excepția de nelegalitate a Ordinelor Comune nr. 130-1089/8.08.2003, încheiat de APAPS ȘI și a Ordinului comun nr. 251-699/16.12.2003 încheiat de APAPS ȘI, excepție invocată de reclamanta - și B, cu sediul în B,-, județ B în contradictoriu cu pârâtele:
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Satului AVAS (fostă APAPS) cu sediul în B,--11 sector 1, Ministerul Muncii și Familiei și Egalității de Șanse (fost ) cu sediul în B, str. -. -, nr. 2-4 sector 1 și Ministerul Economiei și Finanțelor (fost MFP) prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, B dul -, nr.7.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 5 iunie 2008.
Președinte, Grefier,
Red. I- 26.06.2008
- -4.07.2008/6ex
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche
