Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 811/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 811/ Dosar nr-
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu judecător
- - - judecător
- - judecător
GREFIER
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ A împotriva sentinței civile nr. 767/CA/03.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 17 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 19 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 767/CA/3.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a respins excepția inadmisibilității și s-a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ A, în contradictoriu cu pârâtele Primăria Com. Feldioara și Consiliul Local Feldioara; s-a trimis dosarul Judecătoriei Brașov - Secția Civilă pentru continuarea judecății în dos-, după rămânerea irevocabilă a hotărârii și a obligat reclamanta la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta Primăria com. Feldioara.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Cauza a fost înregistrată spre rejudecare pe rolul Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, sub nr-
Având in vedere considerentele decizieide casare, in cauză a fost citat, conform art. 4 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004, Consiliul Local Feldioara, in calitate de emitent al actelor cu privire la care s-a invocat excepția de nelegalitate.
Relativ la excepția inadmisibilității, s- a reținut că este nefondată, având în vedere că potrivit art. 4 alin.1 din Legea nr. 554/2004 "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestui, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".
Pe fond s-a reținut că prin HCL nr. 35/2005 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pe anul 2006 Consiliul Local Feldioara a stabilit, la art. 1, rangul IV, zona B pentru satul Feldioara și rangul V, zona B, pentru satul Reconstrucția.
Deși prin Legea nr. 351/2001 se prevede rangul localităților, este legal ca autoritatea deliberativă, cu ocazia stabilirii impozitului anual să stabilească, în conformitate cu legea, rangul localităților din raza sa administrativă. În acest sens sunt și prevederile art. 3 alin. 2 din Legea nr. 351/2001 potrivit cărora principalii indicatori pentru ierarhizarea localităților vor sta la baza criteriilor de stabilire a impozitelor și taxelor. In aceste condiții, prevederea HCL 32/2005 nu vine în contradicție cu dispozițiile art. 2 din Legea nr.351/2001.
Astfel, art. 2 din Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național stabilește ierarhizarea localităților pe ranguri, iar rangul IV corespunde satelor reședință de comună ( în speță localității Feldioara) și rangul V - satelor competente ale comunelor ( în speță corespunzător statului Reconstrucția - ).Nu se poate reține că prin acest act administrativ s-a hotărât trecerea localităților la un alt decât cel avut anterior, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 3 din Legea nr. 351/2001.
Art. 3 din nr. 35/2005 a stabilit impozitul pe clădiri în cazul persoanelor juridice prin aplicarea cotei de 1 % asupra valorii de inventar a clădirii, înregistrată în contabilitatea acestora și modificată la care se aplică o majorare de 20 % conform art. 253 respectiv art. 287 din Legea nr. 571/2003. Potrivit art. 253 din. 571/2003 privind Codul Fiscal referitor la calculul impozitului datorat de persoanele juridice, la alineatul 1 se stabilește că, în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii, iar potrivit alineatului 2 cota de impozit se stabilește prin hotărâre a consiliului local și poate fi cuprinsă între 0,25 % și 1,50 % inclusiv.În speță, Consiliul Local Feldioara a stabilit o cotă de 1 % ce se încadrează în limitele legale.
Potrivit alineatului 2 al art. 3 din HCL nr. 35/2005 s-a stabilit ca în cazul persoanelor juridice ce nu au efectuat nici o reevaluare a clădirilor în ultimii 3 ani anterior anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri să fie de 10 % aplicată la valoare de inventar a clădirii, înregistrată în contabilitatea acestora.
Reclamanta se află în această ultimă situație, deoarece nu a făcut dovada efectuării reevaluării clădirilor în ultimii 3 ani anterior anului fiscal 2006, aspect ce reiese din adresa nr. 3455/21 septembrie 2006 emisă de intimată prin care s-a solicitat reclamantei depunerea declarației rectificative privind clădirile față de neevaluarea acestora în ultimii 3 ani.
Conform art. 253 alin.6 din Legea nr. 571/2003 în această situație cota impozitului pe clădire se stabilește de consiliul local între 5 % și 10 % și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare.Reclamanta a comunicat intimatei valoarea de inventar, iar intimata dând eficiență prevederilor hotărârii care a stabilit cotă procentuală în limita legală de 10 % a comunicat societății cu adresa nr. 3273/26 octombrie 2000 obligația de plată a diferenței de impozit pe clădiri de 1.122.870,80 lei, impozitul pe clădiri pe anul 2006 fiind de 1.275.989,61 lei.De asemenea, majorarea aplicată potrivit art. 3 alin.1 din nr. 35/2005 în cotă procentuală de 20 % este în conformitate cu prevederile art. 287 Cod fiscal potrivit cărora nivelul impozitelor și taxelor locale poate fi majorat anula cu până la 20 %.
Prin art. 6 din HCL nr. 35/2005 s-a aprobat impozitul pe terenuri aflate în administrarea persoanelor juridice nr. 509 lei/ha indiferent de rangul localității, categoria de folosință și zona unde este situat. Potrivit HG nr. 797/2005 se stabilește cuantumul impozitului la suma de 509 lei/ha numai pentru terenurile amplasate în intravilan, terenuri cu construcții situate în zona B, rangul IV al localității.
În speță, reclamanta deși contestă cuantum impozitului pe teren stabilit la suma de 509 lei/ha nu aduce argumente care să ateste că terenul pentru care i s-a aplicat acest impozit nu se încadrează în prevederile legale mai sus iterate, rangul IV zona B fiind corespunzătoare localității Feldioara.De asemenea, reclamanta susține că nu datorează impozit pe teren față de prevederile art. 257 Cod fiscal.
Potrivit dispozițiilor art. 257 lit. "i" Cod fiscal impozitul pe teren nu se datorează pentru terenurile care prin natura lor și nu prin destinația dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de iazuri, bălți, lacuri de acumulare sau căi navigație, cele folosite pentru activitățile de apărare împotriva inundațiilor, gospodărirea apelor, hidrometrologice, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecție definite de lege.". Reclamanta susține că terenul aflat în administrare sa se încadrează în zona de protecție care îi conferă dreptul la scutire de impozit.
Potrivit legii anexa 2 - Legea nr. 350/2001 zona de protecție este definită ca suprafețele în jurul sau în preajma unei surse de nocivitate care impun protecția zonelor învecinate ( stații epurare, platforme pentru depozitarea controlată deșeurilor, puțuri seci, cimitire, noxe industriale, circulație intensă etc). Însă potrivit art. 46 alin.2 lit. "f" indice 1 din Legea nr. 350/2001 stabilirea zonelor care au instituite un regim special de protecție prevăzut în legislația în vigoare se face prin planul urbanistic general care cuprinde reglementările pe teren scurt la nivelul întregii unități administrativ teritoriale de bază.
In consecință, chiar dacă poate din terenul administrat de societatea reclamantă s-ar încadra în zona de protecție, acest aspect poate fi reglementat numai prin planul urbanistic general al comunei Feldioara în condițiile legii.
La acest moment s-a reținut că nu se poate analiza scutirea de la plata impozitului pe teren, cu atât mai mult cu cât instanța este investită cu soluționarea legalității nr. 35/2005, nr.21/2000 și nr. 17/1001, hotărâri prin care nu s- statuat că societatea reclamantă nu beneficiază de scutire ci cuantumul impozitului pentru persoanele juridice.
În ceea ce privește susținerea că hotărârile au fost luate după data prevăzută de lege, respectiv 31 octombrie, s-a arătat că acest termen este de recomandare și nu produce consecințe juridice asupra hotărârilor adoptate după această dată.
De asemenea, instanța nu a reținut susținerile reclamantei privind nelegalitatea hotărârilor față de aspectul că hotărârea de majorare a impozitului trebuie să fie distinctă de cea de stabilire a impozitului, întrucât prevederile legale nu prevăd expres acest aspect.
Relativ la menționarea în HCL nr. 17/2001 a nivelului taxelor și impozitelor la care se aplică procentul de 40 % s-a reținut că această majorare se aplică potrivit anexei 1 care face parte integrantă din hotărârea ( art. 1 din hotărâre) și este logic că se aplică procentul de majorare la nivelul impozitului pe anul 2002, anexa 1 la Hotărâre stabilind nivelul impozitelor în urma majorării.
Prin HCL 21/2000 s-au modificat impozitele și taxele locale pe anul 2001, majorându-se cu 50 % asupra valorilor maxime prevăzute de Legea nr.27/1994 conform anexei 1. Potrivit art. 14 alin. 1 din legea nr. 27/1994 în vigoare la data luării hotărârii impozitului pe teren în comune, zona B este de 50 lei/mp. și prin aplicarea majorării de 50 % cuantumul acestuia a ajuns la nivelul de 75 lei/mp. potrivit anexei la hotărâre.
Sub acest aspect hotărârea a fost dată în conformitate cu prevederile legale în materie la acea dată.Mai mult, reclamanta a achitat impozitele stabilite în baza acestor hotărâri și nu a atacat cu acțiune în contencios administrativ aceste hotărâri.
Raportat considerentelor expuse, prima instanță în baza prevederilor art. 4 din Legea nr.554/2004, a repins excepția inadmisibilității și excepția de nelegalitate a celor trei HCL-uri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Compania Națională a SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că tribunalul nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de nelegalitate invocate sau s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut. Astfel prin Hotărârile Consiliului Local contestate se incalcă principiul forței juridice a actelor normative cu o forță juridică superioară, trebuie să se urmărească conformitatea cu legea a tuturor actelor juridice. În ceea ce privește Hotărârea Consiliului Local 35/2005, în raport de prevederile art. 2 și 3 din Legea nr.351/2001, rezultă în mod evident că instituția Consiliului Local al Comunei Feldioara în mod nelegal stabilește rangul localităților Feldioara și Reconstrucția -, ea neavând o astfel de competență, încadrarea acestor localități într-un anumit fiind stabilită prin lege.În egală măsură, schimbarea rangului unei localități este tot atributul legiuitorului, urmare a propunerii Consiliului Local și numai după îndeplinirea unor proceduri prealabile și în nici un caz un atribut al Consiliului Local.Potrivit dispozițiilor pct.5 al aceleiași anexe, legea prevede că terenul intravilan reprezintă competențe ale orașului ca unitate administrativ teritorială și nu componente ale comunei.
Nu se cunoaște în temeiul cărei documentații se pretinde că terenul pe care este construită"uzina R" și zona de protecție din jur ar fi teren intravilan, și nici de ce se vorbește despre "destinații" ale terenului când este evident că zona de protecție este zonă de protecție, nu se poate construi în această zonă, nu poate fi teren agricol, pășune, fâneață etc. aspecte asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat.
În plus, art.1 din HCL nr.35/2005 prin care se "stabilește rangul IV, zona B pentru satul Feldioara și rangul V, zona B pentru satul Reconstrucția - " nu are la bază vreun studiu pentru adoptarea acestuia astfel că, este nelegal adoptat, aspect asupra căruia instanța de fond nu s-a pronunțat.
Instanța nu s-a pronunțat nici asupra motivelor de nelegalitate invocate în ceea ce privește stabilirea zonei.S-a arătat că nu este posibil ca întreaga localitate Feldioara să fie încadrată în zona B, aceasta zonă B impunând îndeplinirea unor condiții de către localitățile încadrate în această categorie, mai ales în situația în care această localitate cuprinde elemente de natură a afecta valoarea terenului, respectiv zone de teren cu destinație specială sau zone de protecție în cuprinsul cărora sunt interzise oricare ale activități în afara celor pentru care au fost declarate astfel( terenul R, de exemplu, fiind teren cu destinație specială, încadrat în zonele de protecție).
Instanța nu s-a pronunțat nici asupra motivelor de nelegalitate invocate cu privire la faptul că și încadrarea terenului aparținând subscrisei sau aflat în administrarea acesteia în categoria terenurilor intravilane, este nelegală și de natură a adăuga la Legea nr. 350/2001.
Activitățile desfășurate în cadrul Sucursalei Feldioara sunt în interes strategic național, contribuind la asigurarea securității alimentării cu energie în scopul susținerii unei creșteri economice durabile în România - Sucursala fiind, potrivit pct.10 al Anexei 2 din Legea nr. 111/1996 privind desfășurarea în siguranță, reglementarea, autorizarea și controlul activităților nucleare, o instalație nucleară.
Mai mult, la baza emiterii HCL nr.35/2005, deși nu există vreo notă de fundamentare pe aspectul în discuție, există, în schimb, zonei din care rezultă fără echivoc că terenul R este ( teren cu destinație specială)- zonă de protecție.
Din normele de aplicare ale actului normativ cu putere superioară rezultă fără dubiu că cele două hotărâri, cea de stabilire a nivelului impozitelor și cea de majorare a nivelului acestora sunt distincte și se impun a fi luate separat: întâi cea inițială de stabilire a taxelor și impozitelor pentru anul următor și ulterior cea de majorare - care depinde în totalitate de prima( majorarea aplicându-se la nivelul deja stabilit și în raport de condițiile specifice zonei).
Consiliul Local Feldioara a emis la data de 30 decembrie 2005, în mod nelegal o singură hotărâre - de stabilire a taxelor și impozitelor și de modificare a acestora HCL 35/2005. În plus, instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a invocat în cuprinsul motivării excepției de nelegalitate - respectiv asupra cuantumului impozitului stabilit pe clădiri.
Din copia HCL 35/2005 semnată pentru conformitate și depusă de către Primărie, la dosarul cauzei, procentul de majorare al impozitului pe clădiri apare ca fiind modificat - 50%, 20% - încă o nelegalitate asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat.
Nu s-a pronunțat nici asupra nelegalității art. 6 al HCL nr. 35/2005 prin care s-a stabilit impozitul numai pentru terenurile aflate în administrarea persoanelor juridice indiferent de rangul localității, categoria de folosință și zona unde este situat terenul și a interpretat greșit normele legale privind impozitul pe terenuri.
Dispozițiile Codului fiscal instituie la art. 288 obligația consiliilor locale de a adopta hotărâri privind impozitele și taxele locale pentru anul fiscal următor în termen de 45 de zile lucrătoare de la data publicării în Of. al României, partea Iah otărârii Guvernului prevăzute la art.292 - ( în speță Hotărârea de Guvern nr.797/2005 - hotărârea de guvern care a fost publicată în Of. la data de 10.08.2005).
HCL 35/2005 a fost emis la data de 30 decembrie 2005, în condițiile în care cele 45 de zile lucrătoare prevăzute expres de Codul fiscal se împlineau la data de 12 octombrie 2005, s-a considerat netemeinic și nemotivat, că ar fi un termen de recomandare.
În ceea ce privește respingerea excepției de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local al Comunei Feldioara nr. 17/2001 privitoare la majorarea impozitelor și taxelor locale pe anul 2002, potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr.27/1994 privind impozitele și taxele locale, "hotărârea de modificare a impozitelor și taxelor locale trebuie adoptată până la data de 31 octombrie a fiecărui an și se aplică în anul următor", în acest sens fiind și adresa Consiliului Județean B nr.5924/2001. La baza emiterii HCL nu există vreo notă de fundamentare care să justifice necesitatea/pertinența hotărârii, propunerea de majorare a taxelor și impozitelor pe anul 2002 nefiind motivată în vreun fel și, mai mult, referindu-se la o majorare de 30.5% în timp ce HCL a prevăzut majorarea cu 40%.
În ceea ce privește respingerea excepției de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local al Comunei Feldioara nr. 21/2000 prin care au fost stabilite impozite și taxe locale pe anul 2000 și ale Anexei nr.1 la această hotărâre, hotărârea a fost luată în ședința din 29.12.2000, cu două luni peste termenul instituit (31.10.2005) de norma cu caracter superior - Legea nr.27/1994.De asemenea, la baza emiterii HCL nu există nici o justificare, nota de fundamentare care să arate motivele pentru care ar fi necesară majorarea impozitului cu 50% față de valoarea maximă prevăzută de lege, aspect asupră căruia instanța nu s-a pronunțat.
Dat fiind necesitatea accesării unor finanțări, au fost nevoiți să efectueze plata, iar virarea acestor sume nu reprezintă însă o recunoaștere a plății și nici o renunțare la contestațiile formulate împotriva actelor emise de Primăria Feldioara legate de pretinse creanțe locale.
Intimații Primăria Com. Feldioara și Consiliul Local Feldioara nu au depus la dosar întâmpinări, au formulat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului declarat.
Analizând actele și lucrările dosarelor raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este fondat.
Prima instanță a analizat legalitatea hotărârilor de consiliu local doar prin prisma dispozițiilor Legii 351/2001 și Legii 571/2003 respectiv Legii 27/1994 deși prin excepția invocată s-a susținut și neconformitatea actelor administrative și cu Legea nr. 350/2001privind amenajarea teritoriului și urbanismul, Legea 111/1996 privind desfășurarea în siguranță, reglementarea, autorizarea și controlul activităților nucleare și HG 797/2005 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele și taxele locale și alte taxe asimilate acestora, precum și pentru amenzile care se indexează anual pe baza ratei inflației, aplicabile în anul fiscal 2006.
Curtea apreciază că se impune verificarea conformității cu legea a celor trei hotărâri de consiliu local raportat la toate temeiurile de drept invocate de autoarea excepției de nelegalitate, dar și raportat la legea în vigoare la data emiterii acestor acte administrative cu caracter normativ cu respectarea principiului securității raporturilor juridice și principiului neretroactivității legii.
Prima instanță nu a analizat toate motivele de nelegalitate invocate, nu a respectat dispozițiile din decizia de casare, fapt ce echivalează cu necercetarea fondului pricinii. S-au preluat considerentele din sentința judecătorească anterior casată din motive procedurale. Conform art. 315 Cod procedură civilă " În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Când hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat. După casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată. La judecarea recursului, precum și la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanța de recurs, dispozițiile art. 296 sunt aplicabile în mod corespunzător."
Pentru considerentele arătate Curtea în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă urmează să admită recursul și să caseze sentința civilă recurată.
Având în vedere faptul că sentința atacată a fost pronunțată după trimiterea cauzei spre rejudecare în urma casării unei alte sentințe pronunțate în litigiul dintre părți, dar ca urmare a judecării cauzei fără citarea emitentului actelor administrative, Curtea apreciază că se impune trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru soluționarea fondului în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă. Părțile nu pot fi lipsite de un grad de jurisdicție.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă Compania Națională a SA împotriva sentinței civile nr. 767/CA/3.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pe care o casează și
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi 19.11.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - - - -
Grefier,
Red. /26.11.2009
Dact./8.12.2009
5 ex.
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Mirena Radu, Marcela
