Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 940/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL
SECTIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 940
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23.02.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Daniel Severin
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii formulate în contencios administrativ de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Primăria sectorului 5 B, Prefectura Municipiului B, Spitalul Clinic Dr.Th. și Guvernul României.
Cauza a fost reținută în pronunțare la termenul din 16.02.2010, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 23.02.2010.
CURTEA
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei sectorului 5 la data de 10.l2.2007 sub nr- reclamanta a chemat in judecata pe paratele Comisia Locala de fond funciar sector 5, Prefectura Municipiului B si Spitalul Clinic Dr. Th., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea paratelor Comisia Locala fond funciar sector 5, Prefectura Municipiului B la emiterea titlului de proprietate in favoarea sa, pentru imobilul proprietatea acesteia situata in B, strada - prin Șoseaua -, lotul 1 având ca vecinatati la nord Spitalul Clinic Dr. Th., la Vest, la Spitalul Clinic Dr. Th. si la sud strada B -, precum si obligarea pârâtelor la eliberarea procesului verbal de punere in posesie asupra imobilului cu consecința lăsării acestuia in deplina proprietate si liniștita posesie.
De asemenea, a solicitat obligarea paratului Spitalul Clinic Dr. Th. sa elibereze porțiunea din imobil ocupata in prezent fara titlu, precum si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
Prin sentința civilă nr. 1528/18.02.2009 Judecătoria Sectorului 5-Municipiul a respins capătul de cerere din actiunea formulata de reclamanta având ca obiect obligarea paratelor la emiterea titlului de proprietate si a procesului verbal de punere in posesie, ca neîntemeiat a admis excepția prematuritatii actiunii in revendicare și a obligat reclamanta la 2000 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că din cuprinsul raportului de expertiza extrajudiciara rezultă că terenul asupra caruia reclamanta solicita reconstituirea are o suprafata de 543,17. expertul mentionanad ca acesta este afectat de reteaua subterana de distributie a gazelor naturale care ocupa o suprafata de 25,59. precum si de reteaua subterna ce ocupa o suprafata de 10,67.
Totodată, mai retine, potrivit informatiilor furnizate de Primaria Municipiului B - Directia Generala de Dezvoltare Investitii si Planificare urbana - Directia Evidenta lmobiliara si Cadastrala (fila 233) ca terenul in litigiu identificat conform planului de amplasament si delimitare a corpului de proprietate întocmit de expert G, reprezinta o sectiune din imobilul ce a fost consemnat in evidentele cadastrale cu adresa Soseaua - nr. 20, sector 5. Terenul este inclus in categoria de folosinta "dotari sanitare", cu posesor de parcela Spitalul Clinic Prof. Dr. și se afla într-o zonă construita din punct de vedere urbanistic, fiind afectat de incinta spitalului Clinic Dr..
Potrivit disp. art. 1 din HG nr.1096/2002 sa aprobat trecerea imobilelor, compuse din constructii și terenuri aferente, în care își desfășoară activitatea unitățile sanitare prevăzute în anexa ce face parte integrantă din hotărâre, din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sanatatii și Familiei în domeniul public al municipiului B și în administrarea consiliilor locale ale sectoarelor municipiului B, in anexa mentionata regasindu-se si Spitalul Clinic Dr..
Potrivit disp. art. 5 alin 2 din lege terenurile care fac parte din domeniul public, sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.
Cât privește acțiunea în revendicare aceasta a fost considerată prematură atâta timp cat reclamantei nu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat, in condițiile si potrivit procedurii speciale, respectiv legea nr. 18/1991, modific.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta.
În fața instanței de recurs, reclamanta invocat excepția de nelegalitate a disp. art. 1 raportat la art. 40 din HG nr. 1096/2002.
În susținerea excepției de nelegalitate se arată următoarele:
Instanța de fond soluționat cererea invocând dispozițiile unui act administrativ cu caracter normativ prin care se încalcă drepturi ale reclamantei în sensul trecerii din domeniul privat al Statului în domeniul public al Municipiului B porțiunii de teren în litigiu.
Prin hotărârea atacată s-a trecut din proprietatea privată a Statului în proprietatea publică Municipiului B un teren ce se află în proprietatea reclamantei și pentru care Statul Român nu are nici un titlu.
Prin încheierea de ședință din data de 04.08.2009 instanța de recurs a dispus sesizarea Curții de Apel București cu excepția de nelegalitate și a suspendat cauza.
În fața instanței de contencios administrativ au fost citate părțile în litigiu și emitentul actului.
De asemenea, s- invocat excepția de inadmisibilitate excepției de nelegalitate pe considerentul că actul atacat fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004. În concluziile orale s- mai invocat și faptul că acțiunea este întemeiată pe prevederile Legii nr. 18/1991 și pe disp. art. 480 din Codul civil.
Analizând cu prioritate această excepție, Curtea constată că este neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual,indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".
Cu privire la actele emise anterior intrării în vigoare a legii legiuitorul prevede explicit în alin. 2 teza a II aaa rt. 4 din Legea nr. 554/2004 "În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ".
Textul nu are caracter retroactiv întrucât este vorba de normă de procedură fiind deci de imediată aplicare (legiuitorul precizat, de altfel, că sub aspectul dreptului substanțial normele care se aplică sunt cele de la momentul emiterii actului, legea nouă fiind incidentă doar sub aspect procesual).
În același sens decis și Curtea Constituțională care respins excepțiile de neconstituționalitate ale acestui alineat.
În ceea ce privește dispozițiile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului acestea nu sunt aplicabile decât în măsura în care sunt afectate drepturi ale omului nu drepturi ale Statului.
În ceea ce privește stabilitatea raporturilor juridice aceasta nu poate fi afectată cât timp bunul nu a ieșit din patrimoniul autorităților statului neaflându-se în circuitul civil.
În ceea ce privește fondul pricinii Curtea constată următoarele:
Prin hotărârea atacată s-a dispus "trecerea imobilelor, compuse din construcții și terenuri aferente, în care își desfășoară activitatea unitățile sanitare prevăzute înanexacare face parte integrantă din prezenta hotărâre, din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al municipiului B și în administrarea consiliilor locale ale sectoarelor municipiului "
În ceea ce privește "trecerea" bunului din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a municipiului B, Curtea constată că doar în aparență terenul în litigiu a aparținut, anterior hotărârii atacate, proprietății private. Terenul, fiind cuprins în incinta unui spital, nu putea fi bun proprietate privată ci trebuia considerat bun proprietate publică, conform dispozițiilor legale cu forță juridică superioară. Astfel, punctul III, 5 din anexa la legea 215/1998 prevede că:"Domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri: - terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea consiliul local și primăria, precum și instituțiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile și altele asemenea;"
De asemenea, art. 1 alin. 1 din OG 70/2002 prevede că "Terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile sanitare publice de interes județean sau local, denumite în continuare unități sanitare publice, sunt parte integrantă a domeniului public al județelor, comunelor, orașelor și municipiilor și se dau în administrarea unităților sanitare publice prin hotărâre a consiliului județean, Consiliului General al Municipiului B sau a consiliului local, după caz, în condițiile legii"iar alin. 5 din același act normativ prevede că "Terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea spitalele clinice și spitalele universitare sunt parte integrantă a domeniului public al județelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B și se dau în administrarea unităților sanitare respective prin hotărâre a consiliului județean, municipal sau local al sectoarelor municipiului B, după caz."
Așadar, actul atacat nu face altceva decât să se conformeze unor dispoziții normative cu putere de lege, consfințind o situație juridică impusă atât de legea 215/1998 cât și de OG 70/2002.
Autorul excepției de nelegalitate își întemeiază susținerile privind nelegalitatea actului de trecere a terenului în cauză din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a municipiului B pe lipsa titlului de proprietate a statului, susținând că bunul a aparținut autorului său astfel încât, prin efectul succesiunii este proprietarul de drept al terenului.
Pe de altă parte, se constată că reclamanta nu se află în posesia terenului ci acesta este inclus în incinta spitalului clinic Dr., fiind afectat de lucrări pentru utilități (așa cum rezultă din expertiza efectuată în fața instanței de fond). Acesta este motivul pentru care autorii reclamantei și, mai apoi, reclamanta au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform legii 18/1991.
Atât legea 18/1991 cât și legile ulterioare de reparare a abuzurilor sistemului comunist (legea 10/2001, legea 1/2000) reglementează o procedură prin care se conferă un nou titlu de proprietate asupra bunurilor preluate în mod abuziv de stat în perioada comunistă. Legea nr. 18/1991 vorbește dereconstituireadreptului de proprietate prin emiterea unuititlu de proprietate,legea nr. 10/2001 vorbește dedeciziesaudispozițiederestituireîn natură.
Aceste proceduri privesc bunurile preluate de stat în perioada comunistă fără a se face distincția dacă bunul a fost preluat cu titlu sau fără titlu (preluare în fapt). În acest sens legea 18/1991 prevede la art. 8 alin 2 că "De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite" iar art. 2 alin 1 lit. i din legea 10/2001 include, în categoria imobilelor preluate în mod abuziv, pentru care sunt aplicabile dispozițiile legii "orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat".
În aceste condiții, până la emiterea titlului de proprietate în conformitate cu legile reparatorii adoptate după 1989, statul, ca posesor al bunului, se bucură de prezumția că este proprietarul de drept al acestui bun și poate dispune de imobilul respectiv cu respectarea limitelor impuse de legislația în materie. Este nerelevant, așa cum am arătat mai sus, dacă bunul a fost preluat cu titlu valabil,în raport de dispozițiile legale de la data preluării, sau fără nici un titlu, de către autoritățile comuniste, procedura de reparare a abuzului fiind aceeași.
De altfel, trebuie observat că atât legea 215/1998 cât și Ordonanța 70/2002 vorbesc de " terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea" spitalele nu de terenuri pentru care aceste spitale sau statul au un titlu valabil.
În concluzie, cât timp reclamanta urmează procedurile impuse de legile reparatorii pentru reconstituirea dreptului de proprietate ea nu poate fi considerată proprietară iar statul nu poate fi considerat neproprietar ci trecerea bunului din proprietatea statului în proprietatea reclamantei se realizează la momentul finalizării procedurii. (Faptul că actele de reparație au un efect retroactiv, în sensul că petiționarul este considerat proprietar și pentru perioada anterioară nu prezintă relevanță întrucât acest efect este condiționat tot de emiterea titlului în baza legilor actuale).
Față de aceste considerente Curtea urmează să respingă excepția de nelegalitate ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității.
Respinge excepția de nelegalitate invocată de reclamanta, cu domiciliul ales la avocat, cu sediul în B,-,. 1. 3, sector 5, în contradictoriu cu pârâții Primăria sectorului 5 B, cu sediul în B,--31, sector 5, Prefectura Municipiului, cu sediul în B,-, sector 5, Spitalul Clinic Dr.Th., cu sediul în B, șos. - nr. 20, sector 5, și Guvernul României, cu sediul în B, nr. 1, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.DS
Tehnored.CB/ 7 ex.
Președinte:Daniel SeverinJudecători:Daniel Severin
