Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1012/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1012
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Tănăsică
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24, sector 1, pentru Camera de Conturi P, împotriva sentinței nr. 78 din data de 24 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâții Muzeul de Istorie și Arheologie P, cu sediul în P,-, jud. P, domiciliată în P,-,. 15,. B,. 30, jud. P, domiciliată în P,-,. 9E,.34, jud. P și G, domiciliată în com., sat, nr. 20, jud. P.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin.1 Cod pr.civilă a amânat pronunțarea la 23 iunie 2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr. 78 din data de 24 februarie 2009 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiat actul de sesizare formulat de reclamanta Curtea de Conturi a României, în contradictoriu cu pârâții Muzeul de Istorie și Arheologie P, și G.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a constatat că în urma controlului efectuat de reclamantă asupra contului de execuție și bilanțului contabil de 2007 de la Muzeul Județean de Istorie si Arheologie P, a rezultat că în anul 2007 s-au acordat salariaților acestei instituții următoarele sume: 72.092 lei ajutor Paste 2006, 74.245 lei ajutor C 2006, 87.630 lei ajutor Paste 2007 si 90.170 lei ajutor C, necalculându-se, nereținându-se și nevirându-se în anul 2006 și în anul 2007 obligațiile salariaților față de bugetele publice și obligațiile instituției față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale, bugetul asigurărilor sociale de sănătate, bugetul asigurărilor sociale pentru șomaj, și Fondul de garantare.
Reclamanta a apreciat că nu au fost respectate prevederile art. 57 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, art. 51 alin. 1 si 2, art. 52 alin. 1 din nr.OUG 150/2002, art. IV din nr.OUG 88/2006, art. 5(1), art. 18(1) si art. 22(1) din Legea 19/2000.
In actul de sesizare s-a reținut că în anul 2006 salariaților le-a fost acordată suma de 210.749 lei indemnizații de hrană, iar în anul 2007 suma de 231.171 lei, diminuând-se baza de calcul a contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate, la asigurările sociale, la asigurările pentru șomaj și baza de calcul pentru impozitul pentru veniturile din salarii, drepturile bănești fiind incluse în bugetele aprobate pentru anii 2006-2007, ordonanțate și plătite de la cap. II,Bunuri și servicii", art. 20.03.01,hrana pentru oameni".
Tribunalul a reținut că sumele acordate salariaților în anii 2006 și 2007 au respectat contractul colectiv de muncă nr. 17509/2005 completat cu actul adițional nr. 1/2006, sumele fiind negociate între conducerea instituției și reprezentanții salariaților ca măsuri de protecție socială. Contractul colectiv de muncă al Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Paf ost negociat luând în considerare contractul colectiv de muncă al ordonatorului principal de credite, respectiv Consiliul Județean P, acest contract colectiv de muncă fiind înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie fără nici o obiecțiune.
Atât contractul colectiv de muncă cât și actul adițional întocmit ulterior au avut ca punct de reper, așa cum s-a menționat anterior, contractul colectiv de muncă al Consiliului Județean P care este ordonatorul principal de credite, instituția pârâtă neavând posibilitatea de a întocmi un contract colectiv de muncă cu înlăturarea punctului de vedere al acestuia.
Ori, prin sentința nr. 95/29.03.2005 a Tribunalului Prahova - Secția comerciala si de contencios administrativ, irevocabilă prin decizia nr. 874/2005 a Curții de Apel P - Secția comerciala si de contencios administrativ, s-a statuat că drepturile acordate în baza contractelor/acorduri colective de muncă, menționate anterior constituie măsuri de protecție socială a angajaților, acestea fiind fonduri destinate îmbunătățirii condițiilor de muncă ale angajaților. Ca urmare, natura drepturilor acordate angajaților în baza acestor contracte/acorduri colective de muncă se impune instanței cu autoritate de lucru judecat, în condițiile în care însuși ordonatului principal de credite i s-au recunoscut aceste drepturi.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamanta Curtea de Conturi a României, pentru Camera de Conturi P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Se arată că prin sentința pronunțată de instanța de fond s-a realizat o greșită aplicare a dispozițiilor art. 998 cod civil și ale art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, art.6, 39, 40, 174-176, 236 alin.4 din Codul muncii, art. 72 din Legea nr. 188/1999, art. 14 alin.2 și 3 și art.23 alin.1 din Legea nr. 273/2006. Instanța a apreciat greșit faptul că în prezenta cauză nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, întrucât prin încheierea Camerei de Conturi a județului P, raportul de control și actele depuse în susținerea măsurilor dispuse în urma controlului efectuat la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie P, s-au dovedit atât existența faptei licite, producerea de daune, cât și raportul de cauzalitate între faptă și prejudicii, stabilindu-se culpa în sarcina pârâților. Pe de altă parte, se critică soluția instanței de fond și prin prisma neținerii cont de faptul că drepturile speciale acordate prin contractul colectiv de
muncă pentru personalul contractual din cadrul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie P, în vederea îmbunătățirii condițiilor de muncă, nu au bază legală de acordare.
Au fost încălcate astfel dispozițiile art. 12 alin.1 din Legea nr. - conform căruia "contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale".
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive, stabilirea răspunderii civile delictuale în sarcina pârâților și recuperarea prejudiciului constatat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății, stabilind că sumele de bani ce au fost acordate în baza contractului colectiv de muncă elaborat conform Codului muncii și a Legii nr. 130/1996, înregistrat la organul administrativ competent, nu reprezintă salarii sau drepturi salariale, ci ajutoare în vederea îmbunătățirii condițiilor de la locul de muncă, pentru protecția socială a angajaților.
Se poate observa că acest contract colectiv de muncă a fost completat prin actul adițional nr. 1 din 12.01.2006, iar aceste acorduri colective de muncă au fost recunoscute din punct de vedere legal și ca temeinicie de către instanța de contencios administrativ, existând chiar o decizie a Curții de APEL PLOIEȘTI în această chestiune, rămasă definitivă și irevocabilă, respectiv decizia nr. 874/2005 prin care s-a statuat că drepturile acordate în baza contractelor/acorduri colective de muncă, menționate anterior constituie măsuri de protecție socială a angajaților, acestea fiind fonduri destinate îmbunătățirii condițiilor de muncă ale angajaților. Ca urmare, natura drepturilor acordate angajaților în baza acestor contracte/acorduri colective de muncă se impune instanței cu autoritate de lucru judecat, în condițiile în care însuși ordonatorului principal de credite i s-au recunoscut aceste drepturi.
În acest sens, instanța de fond a interpretat în mod legal și corect cauza dedusă judecății, și în același timp se poate sesiza faptul că ajutoarele oferite la pensionare salariaților respectă disp. art. 23 pct.9 din contractul colectiv de muncă nr. 17509/15.12.2005, astfel încât și sub acest aspect nu pot fi reținute sumele stabilite în sarcina instituției pârâte și a celorlalți 2 pârâți.
Așadar, acordul colectiv de muncă a fost încheiat în mod legal și avizat de Consiliul Județean P din punct de vedere legal și financiar-contabil, fiind incluse la capitolul "măsuri de protecție socială" aceleași sume fiind primite și de salariații fie de natură contractuală, fie funcționari publici din cadrul Consiliului Județean
Neputând fi reținută natura salarială a sumelor acordate, instanța de fond a concluzionat, în baza unor hotărâri deja intrate în puterea lucrului judecat și învederate mai sus, că sumele calculate drept obligații fiscale nu sunt datorate de către instituția pârâtă.
În mod corect și legal instanța de fond a apreciat, de asemenea, că nici
majorările de întârziere aferente acestora nu sunt datorate, implicit angajarea răspunderii juridice a pârâților-intimați. În atare context, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr.civilă invocate de către recurentă, deoarece hotărârea atacată nu reflectă lipsa de temei legal ori aplicarea greșită a legii de către instanța de fond.
O chestiune importantă rezidă și în faptul că toate operațiunile de natură financiar-contabilă în legătură cu aceste plăți au fost avizate de Consiliul Județean P, conform bugetului pe anul respectiv, pe titluri de cheltuieli, articole și alineate, deci, ordonatorul principal de credite este această instituție publică și nicidecum Muzeul Județean de Istorie și Arheologie P, care este ordonator secundar de credite bugetare.
Se poate observa că în mod corect ajutoarele acordate în baza contractelor de muncă cu ocazia sărbătorilor de Paște sau de C au fost încadrate la capitolul "Bunuri și servicii", și nu la capitolul "Cheltuieli de personal".
De asemenea, în baza art. 41 din Codul fiscal, care precizează categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, printre acestea regăsindu-se la litera b, doar veniturile din salarii și nu alte venituri rezultate din plata unor drepturi bănești aferente contractului colectiv de muncă sau acordului de muncă, care au ca scop îmbunătățirea condițiilor de muncă a angajaților contractuali și a funcționarilor publici.
Mai trebuie arătat că ajutoarele de sărbători nu sunt considerate venituri impozabile în înțelesul art. 42 lit. a din Legea nr. 571/2003, care prevede că în înțelesul impozitului pe venit, următoarele venituri nu sunt impozabile: "ajutoarele, indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială, acordate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor sociale, bugetele locale și alte fonduri publice", așa încât instanța de fond, în mod legal și corect, a reținut că baza de calcul a contribuțiilor sociale o reprezintă salariul brut realizat și nu venitul brut realizat, la care se adaugă sume care nu au regimul juridic de natură salarială, ci pentru îmbunătățirea activității în muncă, a condițiilor de muncă, a protecției muncii și protecției sociale.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24, sector 1, pentru Camera de Conturi P, împotriva sentinței nr. 78 din data de 24 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâții Muzeul de Istorie și Arheologie P, cu sediul în P,-, jud. P, domiciliată în P,-,. 15,. B,. 30, jud. P, domiciliată în P,-,
. 9E,.34, jud. P și G, domiciliată în com., sat, nr. 20, jud. P.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Tănăsică
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 2ex./8.07.2009
Dosar fond - - Tribunalul Prahova
Jud. fond
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Tănăsică
