Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1039/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1039
Ședința publică din data de 17 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTOR 2: Valentina Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Adriana a -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantaCAMERA DE CONTURI, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,--20, județul B împotriva sentinței nr.703 din 16 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtele,domiciliată în comuna Stâlpu, sat Stâlpu, județul B,,domiciliată în B,-, județul B, domiciliat în B, str.-,.10 D,.14, județul B, domiciliat în B, str.-, - 14,.7, județul B,,domiciliată în B, str.- -,.14,.122, județul B,SOCIETATEA NAȚIONALĂ CRUCEA ROȘIE DIN ROMÂNIA-FILIALA B,cu sediul în B,-, județul B, domiciliată în B,-, județul B și domiciliat în B,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 17 septembrie 2008, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin Încheierea nr.26/18.07.2007, obiect al acțiunii înregistrată la 20.07.2007, reclamanta Camera de Conturi Bas olicitat în contradictoriu cu pârâții - fost director, - contabil, - casier, - - director interimar, -inspector și -inspector și persoana păgubită Filiala Ba S ocietății Naționale de Cruce Roșie din România pronunțarea unei sentințe prin care să se stabilească răspunderea juridică în sarcina pârâților pentru prejudiciile constatate prin raportul de control, astfel:
1), -, și pentru prejudiciul în sumă de 6588,9 lei reprezentând venituri nedepuse în casierie și neînregistrate în registrul de casă și dobânzile aferente;
2), și pentru prejudiciul în cuantum de 4280,95 lei reprezentând sume sustrase din casierie și dobânzile aferente;
3), și pentru prejudiciul în cuantum de 11738,1 lei reprezentând avansuri spre decontare nejustificate și dobânzile aferente;
4) și pentru prejudiciul în cuantum de 3080 lei reprezentând contravaloare centrală termică, neînregistrată în activul unității și dobânzile aferente;
5), și pentru prejudiciul în cuantum de 21122,5 lei reprezentând ajutoare umanitare pentru care nu există documente legale care să justifice efectuarea operațiunilor respective;
6) și pentru prejudiciul în sumă de 8610,5 lei reprezentând sume ridicate din casierie care nu au la bază documente legale și dobânzile aferente;
7) și pentru prejudiciul în sumă de 3848,7 lei reprezentând TVA încasat necuvenit, dobânzile și penalitățile aferente.
În motivarea încheierii, privitor la capătul 1 de cerere reclamanta a susținut că prin nedepunerea în casierie și neînregistrarea în registrul de casă a unor sume reprezentând venituri din vânzarea timbrelor aplicate pe biletele de intrare la târgul de vară 2003 sau taxe școlarizare, cotizații, etc. încasate în valoare totală de 6588,9 lei, pârâții au încălcat dispozițiile art. 6, art. 12 și art.37 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, modificată și completată, pct.6 din anexa la ordinul nr. 15911/1998, art. 40 - 42 din Regulamentul operațiunilor de casă aprobat prin Decretul nr. 209/1976.
Cu referire la cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanta a susținut că pârâții au încălcat dispoziția art.6 și art.37 din Legea nr. 82/1991, republicată, modificată și completată, pct.2, lit.a) și c), pct.6 și pct.112 alin.1 și 3 din anexa la Ordinul. nr.1591/1998, art. 19, 21, 25, 40, 41 alin.1 și 5 și art.42 Regulamentul operațiunilor de casă, aprobat prin Decretul nr.209/1976.
În ceea ce privește capătul 3 de cerere, reclamanta a arătat că în perioada august 2002- februarie 2004, în baza unor acte denumite dispoziții de plată către casierie emise pe numele unor salariați și ai Filialei au fost ridicate sume de bani sub formă de avansuri spre decontare care nu au fost justificate ulterior și nu au fost înregistrate în registrul de casă.
Reclamanta consideră că prin această faptă pârâții au încălcat disp. art. 6, art.12 și art.37 din Legea nr. 82/1991, republicată, modificată și completată, pct.6 din anexa la ordinul nr. 1591/1998.
Privitor la capătul patru de cerere reclamanta a susținut că pârâții au achiziționat o centrală termică marca în valoare de 3080 lei care nu a fost inventariată, nu a fost înregistrată în patrimoniul instituției și nu a fost montată la sediul Filialei, încălcând astfel art.6, art.8, art.12 și art.37 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, modificată și completată.
Referitor la capătul 5 de cerere, reclamanta a precizat că pârâții au distribuit bunuri acordate drept ajutoare umanitare fără a exista documente legal întocmite care să justifice efectuarea acestei operațiuni, respectiv: cereri depuse de beneficiari, anchete sociale, procese verbale de predare primire cu datele de identificare și semnăturile persoanelor care au primit ajutoarele.
S-a considerat că prin aceste fapte pârâții au încălcat disp. art. 6 și art.37 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, modificată și completată, pct.2, pct.6 și pct. 112 din anexa la ordinul nr. 1591/1998.
În ceea ce privește prejudiciul de 8610,5 lei, obiect al capătului 6 de cerere, reclamanta a susținut că în perioada ianuarie-decembrie 2003 fost ridicată din casierie suma respectivă, menționându-se în registrul de casă "plăți combustibil", iar această operațiune nu a avut la bază documente justificative legal întocmite.
S-a apreciat că pârâții au încălcat astfel disp. art. 6 alin.1 și 2 și art.12 Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, modificată și completată, pct.2 și 112 din anexa la ordinul nr. 1591/1998, art.19 și 21 din Regulamentul operațiunilor de casă aprobat prin Decretul nr. 209/1976.
Și privitor la ultimul capăt de cerere reclamanta a susținut că în perioada ianuarie 2003 - martie 2004 Filiala Ba S ocietății Naționale de Cruce Roșie din România, a solicitat și a încasat necuvenit de la bugetul de stat TVA în sumă de 3848,7 lei, încălcându-se astfel disp. art.11 alin.1 lit.m) din Legea nr. 345/2002 privind TVA și art. 7 lit.b și c din Normele privind aplicarea scutirii de TVA, aprobată prin Ordinul nr. 726/2002.
Pentru dovedirea acțiunii reclamanta a depus în copie la dosar următoarele acte: rezoluție de scoatere de sub urmărire penală dispusă în dosar nr. 2610/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, Încheiere nr. 21/7.04.2005 a Camerei de Conturi B, Raport de control intermediar înregistrat sub nr. 225/7.04.2005 cu anexe 26-84 dosar, explicații scrise 90- 110, Notă din 21.03.2005 încheiată de Camera de Conturi B 112-113 dosar, alte înscrisuri 114-128 dosar.
În cauză au fost introduși, în calitate de pârâți numiții și, moștenitorii pârâtului - decedat, astfel cum rezultă din adresa nr. 61175/7.11.2007 a Primăriei Municipiului B- Direcția de Evidență a Persoanelor -Serviciul de stare civilă.
Pârâții și au formulat întâmpinare ( 155-156 ) prin care au solicitat respingerea Încheierii Camerei de Conturi, motivându-se în esență că în perioada în care au lucrat la Filiala Ba S ocietății Naționale de Cruce Roșie din România, nu au avut întocmite fișe ale posturilor, astfel că nu se fac vinovați de prejudiciile constatate.
Persoana păgubită, Filiala Ba S ocietății Naționale de Cruce Roșie din România, a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea Încheierii formulate, susținându-se în principal că pârâții au comis fapte prin care au prejudiciat fondurile instituției, determinând astfel încetarea activității acesteia.
Ca urmare a solicitării instanței, la prezenta cauză a fost atașat dosarul nr. 2610/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău.
Prin sentința nr.703/16 iulie 2008 Tribunalul Buzăua admis în parte Încheierea nr. 26/18.07.2007 a Camerei de Conturi B, în contradictoriu cu pârâții SOCIETATEA NAȚIONALĂ CRUCEA RIOȘIE DIN ROMÂNIA - FILIALA B, și, astfel:
S-a admis în parte capătul 3 de cerere și în consecință, au fost obligați în solidar pârâții și - moștenitorii lui, și, la plata sumei de 4.955 lei despăgubiri, cu dobânda aferentă către Filiala Ba S ocietății Naționale Crucea Roșie din România.
S-a admis în parte capătul 4 de cerere și în consecință, au fost obligați în solidar pârâții și - moștenitorii lui, la plata sumei de de 3080 lei despăgubiri cu dobânda aferentă către Filiala Ba S ocietății Naționale Crucea Roșie din România și s-a respins cererea față de pârâta.
S-a admis în parte capătul 6 de cerere și în consecință, au fost obligați pârâții și - moștenitorii lui, și la plata sumei de 1126 lei despăgubiri, cu dobânda aferentă către Filiala Ba S ocietății Naționale Crucea Roșie din România.
S-au respins celelalte capete de cerere.
S-a respins Încheierea față de ceilalți pârâți.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut ca, întrucât urmare a controlului efectuat, reclamanta nu a găsit în evidența filialei un număr de 7 chitanțe, a concluzionat eronat că suma totală de 6588,9 lei reprezentând venituri din vânzarea timbrelor aplicate pe biletele de intrare la Târgul "" 2003, taxele de școlarizare, cotizații, nu a fost depusă în casieria instituției. Potrivit rezoluției de scoatere de sub urmărire penală, dispusă în dosarul nr.2610/P/2004, rezultă că nu s-a făcut dovada însușirii sumei precizate de către fostul director, pârâții, - și, și, pe cale de consecință, în cauză nu există faptă ilicită și nici prejudiciu, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de dispozițiile art. 998-999 Cod civil.
Referitor la capătul 2 de cerere, instanța a reținut potrivit constatărilor cuprinse în rezoluția de scoatere de sub urmărire penală că nu s-a făcut nicio dovadă în sensul însușirii sumei de 4280,95 lei de către fostul director și pârâții pârâții, - și. Așadar nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, prevăzute de disp. art. 998-999 cod civil deoarece nu există faptă ilicită, vinovăția pârâților.
Cu referire la capătul 3 de cerere, instanța a constatat că este întemeiat în parte, respectiv pentru suma de 4955,9 lei, reprezentand contravaloarea prejudiciului (anexa 3 b la raport, 63 și 69) creat pe perioada supusă controlului (anii 2003-2004), nu și pentru anul 2002, cum a calculat reclamanta, de către de fostul director și pârâtele -contabil și -casier, întrucât, în baza unor formulare intitulate "dispoziții de plată" către casieria filialei, emise pe numele unor salariați și ai filialei, a fost ridicată suma de 4.953,9 lei cu specificația "avansuri spre decontare", care nu au fost justificate ulterior.
În acest mod fostul director și pârâtele au încălcat dispozițiile art. 6,art.12 și art.37 din Legea nr.82/1991, republicată, modificată și completată, precum și dispozițiile pct.6 din Anexa la Ordinul. nr. 1591/1998.
Deoarece în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, instanța a dispus obligarea în solidar a pârâților și - moștenitorii lui, și la plata sumei de 4.955,9 lei despăgubire, și la dobânda aferentă către Filiala Ba S.
In ceea ce privește capătul 4 de cerere, potrivit raportului de control, se reține că în data de 18.09.2003, cu factura nr. 96534, Filiala Ba S.R a achiziționat de la SC SRL Boc entrală termică marca, care nu a fost inventariată și nu a fost înregistrată în patrimoniul instituției.
Conform constatărilor efectuate în dosarul penal nr.2610/P/2004 (17 verso din rezoluție), instanța a reținut că bunul respectiv a fost însușit și folosit în interes propriu de fostul director, contravaloarea prejudiciului în cuantum de 3080 lei plus dobânda aferentă urmand a fi suportata de către moștenitorii defunctului, pârâții și.
În raport de situația de fapt, astfel cum a fost reținută, instanța a respins capătul de cerere în ceea ce o privește pe pârâta.
Privitor la capătul 5 de cerere, instanța a constatat că este neîntemeiat Astfel, reclamanta a considerat că fostul director și pârâții, și se fac vinovați de distribuirea bunurilor acordate drept ajutoare umanitare, fără a exista documente legal întocmite care să justifice efectuarea operațiunii. S-a concluzionat că lipsa documentului justificativ, legal întocmit "pune sub semnul întrebării" realitatea operațiunilor respective.
Din continutul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, rezultă că urmare a verificărilor efectuate numai un singur bun din patrimoniul Filialei, respectiv centrala termică, a fost însușit și folosit în interes propriu, nu și ajutoarele umanitare în sumă de 21122,5 lei. In lipsa unor dovezi care să probeze existența vinovăției pârâților, așa cum prevede expres art. 998-999 Cod civil, instanța de fond a respins capătul 5 al acțiunii ca neîntemeiat.
Cu referire la capătul 6 de cerere, instanța a constatat că este întemeiat în parte, reținând că, conform anexei a 6-a la raportul de control (79-81), prejudiciul reprezentând sume ridicate din casierie și nejustificate cu documente pentru plata de carburanți, este în cuantum de 1126 lei și nu de 8610,5 lei.
Întrucât în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 Cod civil, instanța va obliga pârâții și - moștenitorii lui și la plata în solidar a sumei de 1126 lei despăgubiri civile și la dobânda aferentă către Filiala Ba S.
Privitor la capătul 7 de cerere, instanța a constatat că este neîntemeiat, considerând că nu a fost prejudiciat bugetul de stat cu suma de 3838,7 lei încasată de Filiala Ba S.R de la bugetul statului cu titlu de TVA.
Aceasta întrucât art. 17 din Legea nr. 139/29.12.1995 a Societății Naționale de Cruce Roșie din România, prevede scutirea de orice fel de impozite sau taxe a bunurilor mobile și imobile din patrimoniul precum și a materialelor pe care aceasta le primește sau le expediază, în țară sau străinătate.
Concluzia inexistenței prejudiciului rezultă și din interpretarea dispoziției art. 16 (3) din Legea nr.139/1995, în conformitate cu care "de la bugetul statului se asigură sursa acoperirii plății TVA aferent livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii și execuției de lucrări"
S-a respins ca neîntemeiată apărarea pârâților și întemeiată pe lipsa fișelor de sarcini, întrucât potrivit clauzelor contractelor individuale de muncă (178, 232-233) și declarația pârâtei (212, dosar penal), rezultă că acestea au îndeplinit atribuțiile funcției de contabil, respectiv casier pentru care au primit salariul de la Filiala Ba S.
Instanța a respins Încheierea formulată față de pârâta pentru lipsa calității procesuale pasive.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Camera de Conturi B, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.7 și 9 proc.civ. în sensul că:
- hotărârea dată cu privire la primul capăt de cerere este lipsită de temei legal, în cauză fiind dovedite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei ilicite - nerespectarea dispozițiilor art.6,12,13 din Legea 82/1991-, existența prejudiciului în sumă de 6.588,9 lei, legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, existența culpei directorului instituției, a contabilului și casierului în neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
- In mod greșit a fost soluționat și capătul 2 de cerere, întrucât neatragerea răspunderii penale a persoanelor vinovate nu exclude răspunderea civilă delictuală a acestora pentru prejudiciul cauzat prin fapta lor ilicită;
- Soluția dată capătului 3 de cerere, de admitere în parte a sesizării numai pentru suma de 4.955,9 lei, nu este motivată, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct.7 proc.civ.; în realitate, prejudiciul cauzat prin ridicarea unor sume sub formă de avansuri spre decontare și nejustificate ulterior este în valoare de 11.738,1 lei;
- In mod greșit a fost respins capătul 5 de cerere, vinovăția pârâților fiind dovedită de faptul că, pe tot parcursul anului 2003, bunuri în valoare de 21.122,5 lei au fost scăzute din gestiunea instituției cu mențiunea "ajutoare umanitare", fără să existe nici un document care să justifice efectuarea operațiunii sau în baza unor documente nelegale;
- Referitor la capătul 6 de cerere, în mod eronat s-a reținut că prejudiciul este în sumă de 1.126 lei, și nu 8.610,5 lei, întrucât în perioada ianuarie-decembrie 2003 s-a ridicat din casierie această ultimă sumă cu titlu "plăți combustibil", operațiuni ce nu au la bază documente justificative legal întocmite;
- In mod eronat reține instanța de fond, referitor la capătul 7 de cerere, neprejudicierea bugetului statului cu suma de 3.838,7 lei TVA, întrucât scutirea de TVA se aplică numai în cazul îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții: bunurile achiziționate sau serviciile prestate să fie plătite din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile ale organizațiilor nonprofit și de caritate sau din donații ale persoanelor fizice, iar sumele încasate să fie utilizate în scopuri umanitare; în perioada verificată, instituția nu a îndeplinit niciuna din aceste condiții, donațiile fiind primite de la agenți economici și fiind utilizate integral pentru cheltuieli curente.
Solicită recurenta a se dispune admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și admiterea actului de sesizare astfel cum a fost formulat.
La data de 09.09.2008, intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât nu s-a putut dovedi faptul că, în calitate de casier, ar fi prejudiciat direct, prin fapte de natură ilicită, săvârșite cu vinovăție, societatea. In perioada verificată, nu avea prezentată o fișă a postului, cu atribuții clare de care să fi luat cunoștință, ci executa dispozițiile șefului ierarhic, nedispunând direct și nemijlocit de sumele încasate. Intimata nu era persoana abilitată să efectueze acte de control asupra încasărilor, răspunderea sa fiind înlăturată în condițiile în care s-a constatat că suma a fost încasată și folosită în interes propriu de directorul din acea perioada,.
Susține intimata și faptul că nu au fost făcute dovezi cu privire la modul în care și-a însușit suma de 4280,95 lei, iar nedepistarea a șapte chitanțe nu ii este imputabilă, actele fiind ținute la serviciul contabilitate. In ceea ce privește nemotivarea, de către instanța de fond, a soluției date capătului 3 de cerere, casarea cu trimitere este atrasă de o nepronunțare și nu de nemotivarea hotărării.
Ceilalți intimați-pârâți, deși legal citați, nu au formulat întâmpinări în condițiile art. 308 alin.2 proc.civ.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este întemeiat, urmând a-l admite și a modifica sentința în sensul admiterii în totalitate a sesizării, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr.26 din 18 iulie 2007, Camera de Conturi Bad ispus sesizarea Tribunalului Buzău în vederea stabilirii răspunderii juridice a intimaților pentru prejudiciile constatate prin raportul de control.
Potrivit dispozițiilor art. 998-999.civ. pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală a unei persoane pentru fapta proprie, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile referitoare la existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, a unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția autorului.
Referitor la punctul 1 din încheierea menționată, Curtea constată că fapta ilicită constă în nerespectarea dispozițiilor art. 6, art. 12 și art.37 din Legea contabilității nr. 82/1991 republicată, modificată și completată, pct.6 din Anexa la Ordinul P nr.1591/1998, precum și dispozițiile art.40, art.41 și art. 42 din Regulamentul operațiunilor de casă, aprobat prin Decretul nr.209/1976, și nu, astfel cum în mod eronat a reținut instanța de fond, în însușirea sumei totale de 6588,9 lei.
Ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale menționate, intimații-pârâți nu au depus în casierie și nu au înregistrat în registrul de casă suma totală de 6588,9 lei reprezentând venituri din vânzarea timbrelor aplicate pe biletele de intrare la Târgul "" 2003, taxele de școlarizare, cotizații, producând, prin fapta lor ilicită, prejudicierea societății intimate cu această sumă.
In mod eronat instanța de fond a apreciat faptul că neangajarea răspunderii penale în privința pârâților înlătură și răspunderea civilă delictuală a acestora. Este de principiu faptul că răspunderea civilă delictuală acționează ori de câte ori, printr-o faptă ilicită a unei persoane, se cauzează un prejudiciu unei alte persoane, în timp ce răspunderea penală a unei persoane va fi angajată numai dacă fapta ilicită este prevăzută de legea penala, și chiar dacă prin acea faptă nu s-a produs un prejudiciu altei persoane.
In consecință, Curtea constată că, în ceea ce privește fapta ilicită descrisă la punctul 1 din sesizarea reclamantei, aceasta a făcut dovada întrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie în privința pârâților, (moștenitorii lui ), -, și, urmând ca, în temeiul disp. art.312 proc.civ. să fie admis recursul, modificată sentința recurată și, pe fond, admis acest capăt de cerere și obligați pârâții la plata sumelor de 6.588,9 lei reprezentând venituri nedepuse în casierie și neînregistrate în registrul de casă și 1.216 lei, dobânzi aferente, calculate până la data de 31 martie 2005, care urmează a fi recalculate până la data recuperării sumei de bază, pe baza dobânzii de referință stabilită de la data pronunțării hotărârii.
In ceea ce privește punctul 2 din sesizare, Curtea reține încălcarea, de către intimații-pârâți (decedat), -, și, a dispozițiilor art.6 și art. 37 din Legea contabilității nr.82/1991, republicată, modificată și completată, pct.2, lit.a și c, pct.6 și pct.112 alin. (1) și (3) din Anexa la Ordinul P nr. 1591/1998, precum și dispozițiile art.19, 21, 25, 40, 41. alin.(l) și (5) și art. 42 din Regulamentul operațiunilor de casă, aprobat prin Decretul nr.209/1976. Ca urmare a nerespectării acestor dispoziții legale, suma totală de 4280,95 lei a fost sustrasă din casierie, pentru justificarea acesteia în registrul de casă s-au înscris în mod fictiv operațiuni de plăți ce nu au la bază documente justificative ori au la baza documente de plată nelegal întocmite (pct.2, pag.6-10 din raportul de control intermediar).
Astfel cum am arătat anterior, faptul neînsușirii acestei sume de către intimați a condus la înlăturarea răspunderii lor penale, fără a avea efecte, însă, în ce privește răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciul cauzat prin nerespectarea dispozițiilor legale menționate.
In consecință, Curtea constată că reclamanta a făcut dovada întrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale pentru fapta ilicită descrisă la punctul 2 din sesizare în privința pârâților, (moștenitorii lui ), -, și, urmând ca, în temeiul disp. art.312 proc.civ. să fie admis recursul, modificată sentința recurată și, pe fond, admis acest capăt de cerere.
Cu referire la capătul 3 de cerere, în mod greșit instanța de fond a constatat că este întemeiat în parte, respectiv pentru suma de 4955,9 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului (anexa 3 b la raport, 63 și 69) creat pe perioada supusă controlului (anii 2003-2004), nu și pentru anul 2002.
Sub acest aspect, Curtea are în vedere împrejurarea că fapta ilicită a intimaților-pârâți a constat în ridicarea unor sume de bani din casieria filialei, în baza unor formulare intitulate "dispoziții de plată", emise pe numele unor salariați și ai filialei, cu specificația "avansuri spre decontare", care, ulterior, nu au fost justificate. Săvârșirea acestei fapte ilicite a început în luna august 2002, continuând în perioada 2003-2004, astfel că se impunea obligarea pârâților la repararea integrală a prejudiciului cauzat filialei.
Pentru acest considerent, în temeiul disp. art. 312 proc.civ. Curtea va admite recursul și va modifica sentința, în sensul admiterii în totalitate a capătului 3 de cerere și a obligării pârâților, (moștenitorii lui ), și, în temeiul disp. art. 998-999 civ. la plata, către societatea intimată, a sumelor de 11.738,1 lei reprezentând avansuri spre decontare nejustificate și 2.742,6 lei, dobânzi aferente calculate până la data de 31 martie 2005 care urmează a fi recalculate până la data recuperării sumei de bază, pe baza dobânzii de referință stabilită de la data pronunțării hotărârii.
In ceea ce privește capătul 4 de cerere, instanța de fond a reținut faptul că în data de 18.09.2003, cu factura nr. 96534, Filiala Ba S.R a achiziționat de la SC SRL Boc entrală termică marca, care nu a fost inventariată și nu a fost înregistrată în patrimoniul instituției.
Conform constatărilor efectuate în dosarul penal nr.2610/P/2004 (17 verso din rezoluție), instanța a reținut că bunul respectiv a fost însușit și folosit în interes propriu de fostul director, contravaloarea prejudiciului în cuantum de 3080 lei plus dobânda aferentă urmând a fi suportată de către moștenitorii defunctului, pârâții și.
In mod eronat, însă, instanța de fond a respins acțiunea în ceea ce o privește pe pârâta. In acest sens, dată fiind funcția acesteia de contabil, achiziționarea centralei termice trebuia reflectată, financiar-contabil, în patrimoniul filialei, nerespectarea prevederilor legii contabilității fiindu-i imputabilă.
Pentru acest considerent, în temeiul disp. art. 312 proc.civ., Curtea va admite recursul și va modifica sentința, în sensul admiterii capătului 4 de cerere și în contradictoriu cu pârâta și obligarea acesteia, în solidar cu moștenitorii defunctului, la plata sumei de 3.080 lei reprezentând contravaloare centrală termică, neînregistrată în activul unității și 503,1 lei dobânzi aferente calculate până la data de 31 martie 2005 care urmează a fi recalculate până la data recuperării sumei de bază, pe baza dobânzii de referință stabilită de la data pronunțării hotărârii.
Privitor la capătul 5 de cerere, în mod eronat a apreciat instanța de fond ca fiind neîntemeiat pe considerentul că nu s-a făcut dovada însușirii ajutoarelor umanitare în sumă de 21122,5 lei.
In acest sens, Curtea constată că fapta ilicită săvârșită de către intimații-pârâți (decedat), și a constat în distribuirea bunurilor acordate drept ajutoare umanitare, fără a exista documente legal întocmite care să justifice efectuarea operațiunii. Astfel cum am arătat, neînsușirea acestor bunuri de către pârâți, împrejurare rezultata din conținutul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, nu înlătura răspunderea civilă delictuală a acestora pentru prejudiciul cauzat prin nerespectarea dispozițiilor legale privind evidența financiar-contabilă.
Pentru acest considerent, în temeiul disp. art. 312 proc.civ. Curtea va admite recursul și va modifica sentința, în sensul admiterii și a capătului 5 de cerere și al obligării în solidar a pârâților, (moștenitorii lui ), și la plata sumei de 21.122,5 lei, reprezentând ajutoare umanitare pentru care nu există documente legale care să justifice efectuarea operațiunilor respective.
In ceea ce privește capătul 6 al sesizării, Curtea constată că intimații-pârâți au ridicat din casierie, în perioada ianuarie-decembrie 2003, suma de 8610,5 lei, menționându-se în registrul de casă "plăți combustibil", iar această operațiune nu a avut la bază documente justificative legal întocmite. Pârâții au încălcat, astfel, disp. art. 6 alin.1 și 2 și art.12 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, modificată și completată, pct.2 și 112 din anexa la ordinul nr. 1591/1998, art.19 și 21 din Regulamentul operațiunilor de casă aprobat prin Decretul nr. 209/1976.
Apreciind că au fost dovedite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâților, valoarea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită fiind de 8.610,5 lei, în temeiul disp. art. 312 proc.civ. Curtea va admite recursul și va modifica sentința, în sensul admiterii în totalitate a capătului 6 al sesizării și obligării solidare a pârâților, și la plata, către societatea intimată, a sumelor de 8.610,5 lei reprezentând sume ridicate din casierie care nu au la bază documente legale și 1.575,6 lei, dobânzi aferente calculate până la data de 31 martie 2005 care urmează a fi recalculate până la data recuperării sumei de bază, pe baza dobânzii de referință stabilită de la data pronunțării hotărârii.
Privitor la capătul 7 de cerere, in mod gresit instanța de fond a apreciat ca nu a fost prejudiciat bugetul de stat cu suma de 3838,7 lei încasată de Filiala Ba S.R de la bugetul statului cu titlu de TVA.
Astfel, potrivit dispozitiilor art.11 alin.1 lit.m din Legea 345/2002, act normativ ce reglementează taxa pe valoare adăugată, scutirea de TVA operează numai în cazul în care bunurile achiziționate sau serviciile prestate sunt finanțate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de organizații nonprofit și de caritate din străinătate și din țară, inclusiv din donații ale persoanelor fizice, iar sumele încasate sunt utilizate în scopuri umanitare.
Este adevărat că art. 17 din Legea nr. 139/29.12.1995 a Societății Naționale de Cruce Roșie din România prevede scutirea de orice fel de impozite sau taxe a bunurilor mobile și imobile din patrimoniul precum și a materialelor pe care aceasta le primește sau le expediază, în țară sau străinătate, dar și acest text stabilește obligativitatea utilizării acestora în vederea realizării misiunii sale umanitare, condiție ce nu este îndeplinită în cauză.
In aceste condiții, Curtea constată că, în perioada ianuarie 2003- martie 2004, Filiala Ba S ocietății Naționale de Cruce Roșie din România a solicitat și a încasat necuvenit de la bugetul de stat TVA în sumă de 3848,7 lei, încălcându-se astfel disp. art.11 alin.1 lit.m) din Legea nr. 345/2002 privind TVA și art. 7 lit.b și c din Normele privind aplicarea scutirii de TVA, aprobată prin Ordinul nr. 726/2002.
Pentru acest considerent, în temeiul disp. art. 312.proc.civ. Curtea va admite recursul și va modifica sentința în sensul admiterii capătului 7 al sesizării și obligării solidare a pârâților, și la plata către Societatea Națională Crucea Roșie din România - Filiala Bas umei de 3.848,7 lei reprezentând încasat necuvenit și 1.759,9 lei dobânzi și penalități de întârziere aferente.
Susținerea intimatei-pârâte cu privire la lipsa unei fișe a postului, din care să rezulte atribuțiile sale clare nu poate fi reținută, aceasta desfășurând în fapt activitatea de casier și urmând a răspunde pentru faptele ilicite săvârșite în această calitate.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art 312.proc.civ. Curtea va admite recursul și va modifica sentința, în sensul admiterii în totalitate a sesizării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantaCAMERA DE CONTURI, prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,--20, județul B împotriva sentinței nr.703 din 16 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtele, domiciliată în comuna Stâlpu, sat Stâlpu, județul B,,domiciliată în B,-, județul B, domiciliat în B, str.-,.10 D,.14, județul B, domiciliat în B, str.-, - 14,.7, județul B,,domiciliată în B, str.- -,.14,.122, județul B,SOCIETATEA NAȚIONALĂ CRUCEA ROȘIE DIN ROMÂNIA-FILIALA B,cu sediul în B,-, județul B, domiciliată în B,-, județul B și domiciliat în B,-, județul
Modifică sentința nr.703 din 16 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în sensul admiterii în totalitate a sesizării, și în consecință:
Obligă în solidar pârâții, (moștenitorii lui ), -, și la plata, către Societatea Națională Crucea Roșie din România - Filiala Bas umelor:
- 6.588,9 lei reprezentând venituri nedepuse în casierie și neînregistrate în registrul de casă și 1.216 lei, dobânzi aferente, calculate până la data de 31 martie 2005, care urmează a fi recalculate până la data recuperării sumei de bază, pe baza dobânzii de referință stabilită de la data pronunțării hotărârii;
- 4.280,95 lei sume sustrase din casierie și 396,6 lei dobânzi aferente, dobânzi aferente, calculate până la data de 31 martie 2005, care urmează a fi recalculate până la data recuperării sumei de bază, pe baza dobânzii de referință stabilită de la data pronunțării hotărârii;
Obligă în solidar pârâții, (moștenitorii lui ), și, la plata către Societatea Națională Crucea Roșie din România - Filiala B sumelor de 11.738,1 lei reprezentând avansuri spre decontare nejustificate și 2.742,6 lei, dobânzi aferente calculate până la data de 31 martie 2005 care urmează a fi recalculate până la data recuperării sumei de bază, pe baza dobânzii de referință stabilită de la data pronunțării hotărârii;
Obligă în solidar pârâții, și la plata către Societatea Națională Crucea Roșie din România - Filiala B:
- 3.080 lei reprezentând contravaloare centrală termică, neînregistrată în activul unității și 503,1 lei dobânzi aferente calculate până la data de 31 martie 2005 care urmează a fi recalculate până la data recuperării sumei de bază, pe baza dobânzii de referință stabilită de la data pronunțării hotărârii;
- 8.610,5 lei reprezentând sume ridicate din casierie care nu au la bază documente legale și 1.575,6 lei, dobânzi aferente calculate până la data de 31 martie 2005 care urmează a fi recalculate până la data recuperării sumei de bază, pe baza dobânzii de referință stabilită de la data pronunțării hotărârii;
- 3.848,7 lei reprezentând încasat necuvenit și 1.759,9 lei dobânzi și penalități de întârziere aferente;
Obligă în solidar pârâții, (moștenitorii lui ), și la plata sumei de 21.122,5 lei, reprezentând ajutoare umanitare pentru care nu există documente legale care să justifice efectuarea operațiunilor respective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 septembrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - -a -
Grefier,
Red.VG
2 ex/16.10.2008
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe, Adriana
