Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 113/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 113/
Ședința publică de la 09 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
JUDECĂTOR 3: Clara Elena
Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.992/CA din 10 noiembrie 2009, având ca obiect "litigii Curtea de Conturi" (Legea Nr.94/1992).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat pentru recurentul pârât și consilier juridic pentru intimata reclamantă SC SRL B, lipsă fiind intimata pârâtă și intimata reclamantă Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că intimata SC SRL a depus întâmpinare, din care 3 exemplare au fost comunicate, potrivit dovezilor aflate la filele 10-12 din dosar.
Se constată că recursul formulat de pârâtul este formulat în termen și este netimbrat.
Avocat pentru recurentul pârât, depune delegația de reprezentare la dosar și susține că a depus taxa judiciară de timbru la data de 20.01.2010, însă dacă nu se află la dosar, depune chitanțele nr.- din 5.02.2010 și nr.- din 5.02.2010, reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Consilier juridic pentru intimata reclamantă SC SRL B solicită rectificarea dispozitivului de citare în sensul că SC SRL a fost citată ca intimată reclamantă însă această societate este intimată unitate prejudiciată.
Instanța dispune rectificarea dispozitivului de citare, astfel calitatea SC SRL B este de intimată unitate prejudiciată.
Întrebate fiind de către instanță, reprezentanții părților prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța în baza art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat solicită admiterea recursului în ce privește plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat, onorariu expert și taxe judiciare de timbru. Prima instanță greșit a respins cererea pârâților cu privire la cheltuielile de judecată. Acțiunea formulată de Curtea de Conturi a fost respinsă astfel că potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic pentru intimata prejudiciată SC SRL B solicită respingerea recursului față de SC SRL întrucât SC SRL nu a avut calitate de parte în proces, nici de pârâtă și nici de reclamantă, ci doar ca unitate prejudiciată. Chiar recurentul susține în recurs că în mod greșit a fost obligat la plata sumei reținute către SC SRL deoarece aceasta nu are nicio calitate procesuală de parte și nu a formulat nicio pretenție.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 992/CA/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a respins sesizarea nr. 9107/6/D/14.07.2005 formulată de procurorul financiar al Camerei de Conturi B în contradictoriu cu pârâții, și,-parte prejudiciatăSC SRLB ca nefondată; s-a respins cererea pârâților cu privire la cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
In perioada 05.04.-11.05.2004, Direcția de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi B, a efectuat la SC SRL controlul modului de urmărire si încasare a veniturilor, respectiv a clienților neîncasați din chirii spatii cu alta destinație, chirii locuințe si chirii garaje si terenuri, la 31.12.2003.
In urma acestui control, a fost întocmit procesul verbal de constatare nr. 37/12.05.2004, din care rezulta ca in societate nu s-au evidențiat si urmărit in toate cazurile debite provenind din clienți neîncasați cu o vechime mai mare de 3 ani in suma de 3.821.134.967 lei vechi, pentru care controlul a calculat penalități, potrivit procentelor prevăzute in contracte de 42.665.441.236 lei, astfel ca in opinia acestuia paguba totala produsă, este de 46.486.576.203 lei vechi. Procesul verbal de control considera răspunzători pentru prejudiciul constatat, un număr de 22 persoane care au asigurat conducerea societății si din compartimentele cu atribuții, in ceea ce privește urmărirea si încasarea debitelor.
După ce a fost sesizat de către organul de control, procurorul financiar, a efectuat verificări suplimentare, in urma cărora considera ca fiind vinovați de producerea prejudiciului pe administrator unic in perioada 01.01.1999 - 05.06.2002 si -director economic in perioada 05.06.1995-10.09.2001.
In urma diminuărilor, in opinia procurorului financiar paguba produsa in dauna SC SRL, s-a redus la 19.853.420.119 lei, din care 1.413.667.691 lei debit, diferența penalități contractuale. Nu se prezintă care sunt pozițiile din situațiile inițiale care s-au diminuat, si nu sunt prezentate nici din ce se compune suma declarata ca paguba in dauna SC SRL.
Procurorul financiar, mai arata ca, "de la data încheierii actului de control, pana la încheierea verificării, o parte din debite a fost recuperata - 1.134.903.866 lei, iar unele penalități s-a constatat ca nu sunt datorate ( 5.860.403.085 lei).
In final, se arata ca valoarea prejudiciului stabilit in urma verificării procurorului financiar, s-a redus la 12.858.113.168 lei vechi, din care 278.763.825 lei vechi debit si 12.579.349.343 lei penalități contractuale.
Cu privire la penalitățile de întârziere sesizarea a fost respinsă irevocabil prin sentința civila nr.52/AF/28.03.2006 Tribunalul Brașov, aceste dispoziții fiind păstrate de Curtea de APEL BRAȘOV prin decizia nr.317/R/19.12.2006.
Temeiul sesizării pentru suma de 278.763.858 lei pentru care s-a dispus casarea a fost analizat prin raportare la Raportul de expertiză contabilă nr.-/2009 întocmit de expertul
Prin acesta s-a arătat că suma rămasa, si indicata ca prejudiciu de 278.763.858 lei, nu este sprijinita de nici un document din care sa rezulte compunerea acesteia.
Expertul nu a putut identifica si detalia pe componente (chirii provenite din spatii cu destinația de locuința, din spatii cu destinație comerciale, din închirierea garajelor) întrucât procurorul financiar stabilește generic totalul prejudiciului de 278.763.825 lei, fără a arata componența acestuia. Neexistând o situație care sa indice care sunt contractele din care rezulta chiriile neîncasate de la persoane fizice si juridice pentru spatii cu alta destinație, de la persoane fizice pentru locuințe sau pentru garaje si terenuri aferente garajelor sau cele cu o vechime mai mare de trei ani sau cu termenul de prescripție împlinit, nu a fost posibil sa se identifice si sa se ordoneze contractele de închiriere care au stat la baza calculului prejudiciului de 278.763.825 lei, indicat de procurorul financiar.
La întrebarea dacă stabilirea obligațiilor chiriașilor in raport cu HCL nr. 21/07.02.2000 si daca chiria era legal datorata sau nu de chiriași pentru garajele închiriate si construite de aceștia si determinarea sumei din totalul imputat s-a răspuns că, având în vedere prevederile art.20 litera "m" si art. 28 din Legea Administrației Publice Locale nr. 69/1991 republicata, Consiliul Local al municipiului B, prin Hotărârea nr. 21/07.02.2000, începând cu 07.02.2000, persoanele care și-au construit garaje pe terenul proprietatea statului R, nu mai datorează costul chiriei pentru acestea întrucât sunt considerați proprietari asupra construcțiilor.
Referitor la cei doi pârâți s-a arătat că contractul de administrare încheiat intre SC SRL si in calitate de administrator unic prevedea ca societatea ii încredințează administratorului unic organizarea si gestionarea societății pe baza unor obiective si criterii de performanta, prevăzuți in anexa la contract. In urma analizei acestora după primul an de activitate, s-a constatat ca majoritatea indicatorilor de performanta sunt îndepliniți si depășiți substanțial. Aceasta situație a fost apreciata pozitiv si de Adunarea Generala a Asociaților din data de 20.12.2000, fapt pentru care a aprobat majorarea indemnizației lunare a administratorului.
Contractul de administrare intervenit intre SC SRL si paratul, a fost încheiat la data de 18.10.1999, pentru o perioada de 4 ani. Articolul 23 din contract prevede ca acesta intrară in vigoare la data semnării, adică 18.10.1999. Încetarea contractului de manager a avut loc la data de 05.06.2002. Ca urmare, o eventuala răspundere pentru debitele prescrise, ar putea fi pentru debitele al cărui termen de prescripție s-a împlinit in acest interval. Răspunderea conform prevederilor contractului de administrare, este pentru perioada 18.10.1999 - 05.06.2002, ambele inclusiv.
Obligații privind recuperarea debitelor sunt stabilite administratorului unic prin contractul de administrare iar directorului economic, personalului din birourile contabilitate, juridic sunt stabilite prin fisa postului. Desigur ca nu se refera in concret la debitele ajunse deja la termenul de prescripție, obligațiile sunt stabilite tocmai pentru a nu se ajunge in aceasta situație.
Conform prevederilor art.7 alin.1 din Decretul 167/1958, prescripția dreptului la acțiune ai SC SRL, împotriva debitorilor ( chiriașilor), a început sa curgă de la data scadentei respectivelor debite, care este si data de la care începe sa curgă termenul de prescripție.
Deci, in opinia expertului, având in vedere numai perioada la care se refera contractul de administrare semnat la data de 18.10.1999, reclamantul ar putea răspunde pentru debitele nerecuperate al căror termen de prescripție al dreptului la acțiune al SRL de obligare la plata a sumelor datorate de chiriași, a expirat in perioada 19.10.1999- 05.06.2002.
În ceea ce o privește pe pârâta, având in vedere perioada in care parata a îndeplinit funcția de director economic, ar trebui sa răspundă in solidar cu paratul pentru debitele prescrise in perioada ianuarie 1999 -10.09.2001.
Față de constatările reținute mai sus, expertul a arătat însă că prin expertiză nu se poate determina in concret cuantumul prejudiciului cauzat de pârâta, aferent perioadei in care a îndeplinit funcția de director economic la SRL coroborata cu perioada de calculare a prejudiciului ( 01.01.1999- 10.09.2001 ).
S-a mai reținut în expertiză că, potrivit datelor furnizate de organul de specialitate al SRL si a propriilor constatări ale expertului, sumele datorate cu titlu de chirie erau evidențiate in contul "clienți". Erau considerați ca si clienți litigioși, clienții mai vechi de 3 ani, a căror situație era comunicata de către biroul contabilitate către biroul si biroul juridic. In anul 2001, s-a decis si efectuat inventarierea anuala a întregului patrimoniu, inclusiv a conturilor care a scos în evidență și debitele privind chiriile restante. Odată cu valorificarea datelor inventarierii au fost transmise somații de plată. Au fost constatate și debite din chirii neîncasate cu o vechime mai mare de trei ani, pentru care s-a insistat totuși încasarea acestora. Totodată, la propunerea directorului economic, administratorul societății a aprobat constituirea de provizioane. Astfel, potrivit Notei Contabile nr. 5/31.12.2001, SRL, (nr. curent 11 si 13) se constituie provizioane pentru clienți incerți, in suma de 1.341.796.035 lei vechi si respectiv 5.173.379.629 lei vechi.
Situația debitelor aferente clienților litigioși, a făcut si obiectul analizei in Adunarea Generala a Asociaților prin care s-a aprobat bilanțul contabil al exercițiului financiar 2001. In urma acestei adunări, au fost luate masuri suplimentare de recuperare a debitelor restante, respectiv prin Decizia nr. 9/23.04.2002, emisa de administratorul si contrasemnată de șeful serviciului, se elaborează un regulament de recuperarea debitelor si o comisie formată din 13 membrii, care sa acționeze in acest scop.
Având în vedere aceste analize ale expertului, prima instanță a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru atragerea răspunderii delictuale reglementată de art.998 - 999 și ale art.1039 Cod civil, astfel că sesizarea a fost respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de pârâți de la SC SRL, prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.274 Cod procedură civilă, deoarece nu SC SRL a inițiat judecata în prezenta cauză, astfel că nu se poate stabili o culpă a acestei persoane juridice. De asemenea, nu se poate stabili în cauză culpa Curții de Conturi, aceasta fiind instituția care, în baza Legii nr.94/1992, în varianta de la data sesizării instanței, solicita controlul judecătoresc pentru despăgubirea unității prejudiciate. Prin urmare, cererea de obligare a pârâților la cheltuieli de judecată a fost respinsă.
Împotriva acestei sentința a declarat recurs pârâtul arătând că în mod nelegal i-a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată față de prevederile art. 274 Cod procedură civilă. Menționează că potrivit Constituției cetățenii sunt egali în fața legii, iar reclamanții au obligația de a-l dezdăuna pentru cheltuielile suportate în litigiul declanșat de acestea. Solicită obligarea atât a Curții de Conturi cât și a SC SRL la plata cheltuielilor de judecată efectuate în toate fazele procesuale.
Intimata SC SRL a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului ea nu este parte reclamantă în proces ci a participat ca unitate prejudiciată.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea constată că recursul este parțial fondat.
Tribunalul Brașova fost sesizat la data de 21 iulie 2005 de către procurorul financiar de pe lângă Curtea de Conturi S-a considerat că pârâții și sunt răspunzători de crearea unui prejudiciu în patrimoniul SC SRL; în cuantum de 12.858.113.169 lei Rol.
Conform prevederilor art.16 din Legea nr.94/1992 republicată, modificată prin Legea nr.77/2002, Curtea de Conturi își exercită funcțiunea de control ulterior extern asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ teritoriale.
Art.18 lit.d din același act normativ prevede că sunt supuse controlului Curții de Conturi și "societățile comerciale în care statul, unitățile administrativ teritoriale, instituțiile publice sau regiile autonome dețin singure sau împreună, integral sau mai mult de J din capitalul social". SC SRL este o astfel de societate comercială. Asociat unic este Consiliul Local al Municipiului
Curtea de Conturi B are în atribuții exercitarea controlului ulterior în ceea ce privește respectarea dispozițiilor legale privind gestionarea și folosirea fondurilor publice.
Legea nr.94/1992 este o lege specială care în urmărirea scopului său prevede o procedură de control, de sesizare a instanței și de judecată care derogă de la normele generale ale dreptului comun (cu care se completează doar în măsura în care nu contravin acestei legi).
Curtea de Conturi a apreciat că s-a produs un prejudiciu în patrimoniul SC SRL. A sesizat instanța de judecată, iar SC SRL a dobândit de drept calitatea de parte în proces și a fost citată în cauză ca unitate prejudiciată. SC SRL a stat în judecată alături de reclamanta Curtea de Conturi, pentru respectarea drepturilor ei patrimoniale și în interesul ei fiind promovată acțiunea.
După o casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare și efectuarea unei expertize tehnice contabile s-a pronunțat o soluție de respingere a sesizării (sentința civilă nr. 992/CA/10.11.2009). Curtea de conturi și SC SRL nu au formulat recurs împotriva acesteia.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul tribunalului în vederea pronunțării pârâtul a solicitat respingerea sesizării Curții de Conturi și obligarea SC SRL la plata cheltuielilor de judecată constând în taxe timbru, onorariu expert și onorariu avocațial depunând în acest scop și o notă cu toate cheltuielile efectuate și dovezile aferente (chitanțe de plată).
Curtea constată că la judecarea pe fond a pricinii recurentul nu a solicitat și obligarea Curții de Conturi la plata cheltuielilor de judecată efectuate, deci cererea formulată direct în recurs cu privire la obligarea acesteia nu este fondată față de prevederile art. 129 alin 6 Cod procedură civilă și art. 304 pct 6 Cod procedură civilă ( instanța de fond nu putea să dea ceea ce nu s-a cerut sau mai mult decât s-a cerut).
Referitor la cererea privind obligarea SC SRL la plata cheltuielilor de judecată respinsă de prima instanță Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă: "Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut."
Art 277 dispune că: "Dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei."
În speță s-a respins sesizarea Curții de Conturi care a apreciat că SC SRL a suferit un prejudiciu. Aprecierea Curții de Conturi s-a bazat pe documentele și informațiile prezentate de SC SRL. Am arătat care era rolul Curții de Conturi în reglementarea Legii nr. 94/1992.
SC SRL a avut calitatea de parte în litigiul dedus judecății, interesele și drepturile sale au fost susținute prin sesizarea Curții de Conturi, iar probele au fost administrate de aceasta.
SC SRL "a căzut în pretenții", procesul a fost ocazionat și din culpa sa. Pârâtul a cerut să i se plătească cheltuielile de judecată. Toate cheltuielile au fost dovedite cu documente depuse la dosar.
În consecință sunt întrunite cerințele art 274 Cod procedură civilă
Față de durata procesului și complexitatea acesteia nu se justifică nici aplicarea prevederilor art 274 alin 3 Cod procedură civilă deci acestea vor fi acordate integral. SC SRL dacă se consideră "vătămată" de acțiunea pornită de Curtea de Conturi poate cere despăgubiri de la aceasta.
Pentru aceste considerente Curtea în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 indice 1 Cod procedură civilă urmează să admită în parte recursul declarat de recurentul pârât împotriva sentinței civile nr. 992/CA/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pe care o va modifica în parte în sensul că va obliga reclamanta unitate prejudiciată SC SRL să plătească reclamantului suma de 13005 lei cheltuieli de judecată. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate.
Văzând și prevederile art 274 Cod procedură civilă și faptul că în recurs recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată (a se vedea concluziile puse de reprezentantul recurentului).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de recurentul pârât împotriva sentinței civile nr. 992/CA/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă reclamanta unitate prejudiciată SC SRL să plătească reclamantului suma de 13005 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi, 9 februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.: MC/15.02.2010
Dact: MD/16.02.2010 - 7 ex.
Jud.fond:
09 Februarie 2010
Dosar nr-
Din 17 februarie 2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL BRAȘOV
- Secția comercială și de contencios administrativ -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.113/din9.02.2010pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.992/CAdin10.11.2009pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Marcela Comșa, Clara Elena
