Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1192/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-.
DECIZIA CIVILĂ NR. 1192
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Răzvan Patru
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul formulată de reclamanta recurentă Curtea de Conturi a României pentru Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi T împotriva sentinței civile nr. 504 din 04.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, G, și, având ca obiect, litigii Curtea de Conturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea reclamantei recurente și avocat în substituirea avocatului în reprezentarea pârâților intimați. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus de către pârâții intimați, întâmpinare care se comunică reprezentantei reclamantei recurente, aceasta precizând că nu mai solicită acordarea unui termen.
Nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii pe fond a acțiunii respectiv a încheierii nr. 58/11.12.2008 a Camerei de Conturi a Județului
Reprezentantul pârâților intimați, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate cu cheltuieli de judecată în condițiile în care au fost dovedite.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.58/11.12.2008, Completul din cadrul Camerei de Conturi T, constituit potrivit art.31 al.2 din nr.94/1992, rep.in 2002, sesizează Tribunalul Timiș in vederea stabilirii răspunderii juridice fata de parații:, G, si, pentru un prejudiciu adus bugetului privat al Statului R pentru fapte cauzatoare de prejudicii si dobânzi comise in dauna bugetului unității administrative teritoriale ale comunei, constatate si consemnate in raportul de control sub nr.S 273/02.12.2008, înregistrat la unitatea verificata sub nr.5068/28.11.2008.
Apoi, Legea nr. 18/1991, rep, actualizată a fondului funciar, așa cum a fost completată de Legea nr.169/27.10.2007 la art.lll prevede " (1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit disp.legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri; 2) nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, procuror și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun, care au plenitudine de jurisdicție.
Referitor la antrenarea răspunderii civile delictuale în sarcina pârâților, G, și, instanța a reținut ca in acord cu art.3 al.3 din Constituție, teritoriul României este organizat în unități administrativ-teritoriale sub formă de comune, orașe și județe, iar potrivit art.18 din nr.215/2001, unele orașe pot fi declarate municipii în condițiile legii.
Se arată in considerentele întâmpinării că aceste unități administrativ-teritoriale au personalitate juridică, iar în calitate de persoane juridice civile au în proprietate bunuri din domeniul privat, iar în calitate de persoane juridice de drept public, ele sunt proprietare ale bunurilor din domeniul public de interes local.
Se menționează că unitățile administrativ-teritoriale au organe proprii de conducere care se ocupă de soluționarea problemelor de interes local, acestea fiind comisiile locale ca autorități deliberative și primarii ca autorități executive.
Art.7 al.2 din nr.215/2001, rep, privind administrația publică locală recunoaște autorităților publice locale dreptul de a gestiona sub proprie responsabilitate a resurselor care aparțin unităților administrativ teritoriale, atribuțiile principale fiind prevăzute la art. 38 al.2 din lege, adică, consiliile locale ca autorități deliberative ale administrației publice prin care se realizează autonomia locală au competența materială generală în rezolvarea problemelor unităților administrativ teritoriale pe care le reprezintă.
În exercitarea atribuțiilor conferite prin lege-art.38- consiliile locale adoptă hotărâri, de regulă cu votul majorității consilierilor prezenți la ședință, excepție făcând adoptarea bugetului local și stabilirea de impozite și taxe locale pentru care legea prevede majoritatea absolută.
Instanța a reținut ca procedura de adoptare sau emitere a actelor administrative de autoritate, cunoaște trei faze: a) procedura prealabilă; b) procedura concomitentă și c) procedura posterioară.
Astfel, prima fază cuprinde întocmirea unor acte pregătitoare și săvârșirea unor operațiuni tehnice materiale de către funcționari publici ai organului care adoptă actul administrativ de autoritate, categorie din care fac parte propunerile, referatele, analize, schițe, avize, acorduri, etc.
Faza a doua sau procedura concomitentă, constă în deliberarea membrilor organului care îl adoptă și în adoptarea actului care trebuie sa fie ștampilat, dat nr. de ordine și menționată ziua, luna și anul.
În sfârșit, procedura posterioară adoptării sau emiterii actelor administrative de autoritate constă în îndeplinirea formelor de aducere la cunoștință generală a actelor cu caracter normativ șia celor interesați, în cazul celor individuale.
Pornind de la aceste principii care stau la baza administrației publice locale în ceea ce privește adoptarea sau emiterea actului administrativ de autoritate, Consiliul Local al comunei în ședința din 27.02.2004 a adoptat hotărârea nr.13 prin care s-a statuat la articolul 1 " Se aprobă atribuirea în proprietatea cumpărătorilor locuințelor a întregii suprafețe de teren înscrisă în cartea funciară aferentă construcțiilor vândute în baza Legii nr.112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului".
Apoi, legalitatea și oportunitatea HCL nr. 13/27.02.2004, a fost supusă controlului de către instituția Prefectului Jud.T, conform nr.215/2001, rep, și nu s-a constatat că respectivul act administrativ de autoritate adoptat de Consiliul Local, nu corespunde cu scopul legii sau cu interesul public urmărit de lege.
Pentru considerentele prezentate, instanța nu a putut antrena răspunderea civilă delictuală în sarcina pârâților., G, si, întrucât organul de control nu a dovedit că în sarcina lor sunt întrunite cumulativ elementele necesare și obligatorii prevăzute de art.998 și urm civil și anume existența unui prejudiciu, a faptei ilicite săvârșite de pârâți, existența raportului de cauzalitate dintre fapta lor proprie și prejudiciu, precum și vinovăția, motiv pentru care în temeiul art.71 din nr.94/1992, rep.in 2002, raportat la art.998 și urm civil si art.1,art.10,art.18 din nr.554/2002, încheierea de sesizare a fost respinsă conform dispozitivului care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Curtea de Conturi a României în reprezentarea Curții de Conturi a României Camera de Conturi T, solicitând admiterea recursului formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii pe fond a acțiunii, respectiv încheierii nr. 58/11.12.2008 a Camerei de Conturi Județului
În motivarea acestui recurs se arata ca motivul de recurs pe care își întemeiază cererea este cel prevăzut de art. 304 punctul 9.pr.civ."când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Raportând aceste aspecte la speța de față, constată că, entitatea controlată, respectiv Primăria Comunei, a înstrăinat un bun care nu se află în proprietatea ei, ci în proprietatea statului.
Arată faptul că Primăria comunei a dispus de un bun ce nu se află în proprietatea sa ci în proprietatea privată a statului încălcându-se astfel prevederile art. 948 coroborat cu art. 966 și art. 968 Cod civil.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă fără putință de tăgadă că nimeni nu poate înstrăina un lucru ce aparține altuia sub sancțiunea lipsirii de efecte juridice a actului prin care a fost realizată înstrăinarea.
În drept își întemeiază prezentul recurs pe prevederile art. 304 aliniatul 1 punctul 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, art. 26 aliniatul 3 din Legea nr. 112/1995, art. 2,art. 4, art.6 aliniatul 1 din Legea nr. 213/1998, Legii nr. 215/2001, art. 948, 966,968 Cod civil.
La dosarul cauzei s-a depus de către pârâți intimați întâmpinare prin care a solicitat să se respingă recursul formulat de Curtea de Conturi a României ca nefondat și să se mențină în totalitate hotărârea pronunțată de Tribunalul Timiș ca fiind temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării se arată că pârâții intimați cred că terenurile aferente caselor din Comuna nu sunt enumerate ca bunuri de proprietate publică nici în Constituția României și nici în Legea nr. 213/1998 astfel că acestea sunt în mod normal bunuri proprietate privată a Statului Român prin unitatea sa teritorială în speță Consiliul local, care astfel poate dispune în mod legal și nemijlocit de aceste terenuri prin Hotărâre de Consiliu Local, ceea ce s-a și întâmplat.
Cu privire la competența Consiliului Local de a decide asupra acestor terenuri, această competență este legală prin efectul legii. Astfel potrivit art. 36 aliniatul 1 din Legea nr. 215/2001, "consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități publice locale sau centrale." Mai mult, în art. 20 - 27 din Legea nr. 195/2006 sunt enumerate toate competențele exclusive unui Consiliu Local printre care administrarea domeniului public și privat al comunei art. 20 litera
Art. 19 aliniatul 1 litera e din Legea nr. 340/2004 arată faptul că prefectul verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local sau ale primarului.
Se menționează ca hotărârea prin care s-au atribuit aceste terenuri cetățenilor din nu a fost atacată de către Prefectul Județului T, fiind considerată legală, astfel că aceasta a produs efecte juridice de la data comunicării către persoanele interesate, în speță cetățenii cărora li s-au atribuit în proprietate diverse suprafețe de teren. Aceste drepturi de proprietate nu pot fi anulate întrucât sunt efectul unor hotărâri de Consiliu local legale care au produs efecte juridice, iar dreptul de proprietate asupra acestor terenuri a intrat în circuitul civil, în caz contrar perturbându-se grav stabilitatea și securitatea circuitului civil. în acest sens art. 1 aliniatul 6 din Legea nr. 554/2004 prevede faptul că autoritatea publică emitentă nu mai poate revoca un act administrativ unilateral nelegal, dacă acesta a intrat în circuitul civil și deci a produs efecte juridice.
Se arata ca atribuirea terenurilor aferente casei de locuit de către Consiliul Local nu este un caz izolat în județul T, foarte multe Consilii locale procedând în același fel, și deși hotărârile au fost atacate în contencios administrativ de către Instituția Prefectului Județului T, acele hotărâri au rămas valide fiind confirmate astfel de către instanțele de judecată. Este evident că și Consiliul Local
a hotărât, văzând sentințele judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au respins solicitările Instituției Prefectului de a anula Hotărârile de Consiliu local prin care s-au atribuit gratuit teren aferent locuinței cetățenilor, acordarea de teren gratuit cetățenilor care au cumpărat imobile în temeiul Legii nr. 112/1995 nefiind nimic ilegal în această acțiune.
Se învederează ca prin decizia civilă nr. 121/08.10.2001 pronunțată în dosar nr. 5657/CA/2001 Curtea de Apel Timișoaraa hotărât respingerea acțiunii formulată de Prefectul Județului T pentru anularea hotărârii nr. 12/25.01.2001. în motivarea deciziei sus arătate se arată "Art. 36 aliniatul 2 și următoarele din Legea nr. 18/1991 prevede că terenurile proprietate de stat situate în intravilanul localităților, atribuite potrivit legii în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției în vederea construcției locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor în proprietatea acestora integral sau după caz proporțional cu cota deținută din construcție. Or, pentru a reglementa situația juridică a terenurilor aferente construcțiilor vândute în condițiile Legii nr. 112/1995, Consiliul local a emis o hotărâre prin care se prevede că odată cu vânzarea imobilelor și anexelor gospodărești în temeiul Legii nr. 112/1995 se dobândește atât terenul pe care se află construcțiile cât și cel aferent conform notațiilor din cartea funciară, cu excepția terenurilor aferente altor construcții și dotîri realizate în condițiile legale, după data trecerii imobilelor respective în proprietatea statului. S-a avut în vedere spiritul legii, precum și dispozițiile art. 36 aliniatul 2 din Legea nr. 18/1991, se impune concluzia că dobânditorul unei construcții trebuie să primească în proprietate ceea ce a aparținut ca teren aferent Casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și dacă este cazul curtea și gospodăria din jurul acestora conform notațiilor din ".
Se arata ca prin Hotărârea nr. 29/08.10.2002 Consiliul local a aprobat atribuirea în proprietate a întregii suprafețe de teren existente conform notațiilor de carte funciară și care sunt aferente imobilelor cumpărate de cetățeni conform Legii nr. 112/1995. Această hotărâre a fost atacată de Prefectul Județului T în contencios administrativ solicitând instanței de judecată anularea acesteia.
Prin decizia civilă nr. 274/20.05.2003 pronunțată în dosarul nr. 2936/CA/2003 Curtea de Apel Timișoaraa respins ca nefondată acțiunea Prefectului Județului T formulată împotriva pârâtului Consiliul Local pentru anularea Hotărârii nr. 29/8.10.2002.
În motivarea deciziei sus arătate Curtea de Apel Timișoara este constantă în practica sa și arată "Art. 36 aliniatul 2 și următoarele din Legea nr. 18/1991 prevede că terenurile proprietate de stat situate în intravilanul localităților atribuite potrivit legii în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe trec la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor în proprietatea acestora integral sau după caz proporțional cu cota deținută din construcție. Atribuirea în proprietate a terenurilor se va face prin decizia prefecturii la propunerea primăriilor făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
Or, pentru a reglementa situația juridică a terenurilor aferente construcțiilor vândute în condițiile Legii nr. 112/1995 Consiliul local al comunei a adoptat Hotărârea nr. 29/08.10.2002 prin care a aprobat atribuirea în proprietate a întregii suprafețe de teren existente conform notațiilor din cartea funciară și care sunt aferente imobilelor cumpărate de către cetățeni conform actului normativ precitat. Având în vedere spiritul legii precum și dispozițiile art. 36 aliniatul 2 din Legea nr. 18/1991 se impune concluzia concluzia că dobânditorul unei construcții trebuie să aibă în proprietate ceea ce a aparținut ca teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești precum și dacă este cazul și gospodăria din jurul acestora conform notațiilor din ".
Analizând recursul de față, prin prisma motivelor invocate de către recurentă și a dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă, văzând și înscrisurile depuse la dosarul cauzei,Curtea de Apel constată următoarele:
Prezentul litigiu are ca obiect sesizarea Tribunalului Timiș de către Curtea de Conturi a României în vederea stabilirii răspunderii juridice pârâților pentru un prejudiciu în cuantum de 2.048.285,17 lei adus bugetului privat al Statului Român.
Curtea de Conturi a României a imputat pârâților, prin actul de sesizare a instanței, înstrăinarea ilegală cu titlu gratuit a imobilelor proprietatea Statului Român în suprafața totală de 38.255,3 mp în baza Hotărârii Consiliului Local al Comunei nr.13/27.02.2004 Curtea observă că hotărârea Consiliului Local prevede, la articolul 1:
"se aprobă atribuirea în proprietatea cumpărătorilor locuințelor a întregii suprafețe de teren înscrisa în Cartea Funciară aferente construcțiilor vândute in baza Legii nr.112/1995".
În executarea acestei hotărâri, au fost atribuite cu titlu gratuit terenuri suprafață totală de 38.255,3 mp unui număr de 35 de proprietari ai imobilelor cumpărate în baza Legii nr. 112/1995( pana la data controlului fiind eliberate adeverințe pentru un număr de 26 de persoane).
Curtea de Conturi a României a apreciat ca fiind ilegală înstrăinarea cu titlu gratuit a suprafețelor de teren respective, suprafețe de teren aflate în proprietatea Statului Român, în condițiile în care nici consilierii locali și nici primarul Comunei nu au fost împuterniciți să efectueze o astfel de atribuire de terenuri cu titlu gratuit.
Examinând legalitatea atribuirii cu titlu gratuit a terenurilor respective, Curtea constată că terenurile respective au fost atribuite de Consiliul Local în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului.
Curtea amintește că Legea nr. 112/1995 a fost primul act normativ care a reglementat procedura de restituire către foștii proprietari a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului.
În acest context, Legea nr. 112/1995 a prevăzut, în art. 9, și posibilitatea pentru chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora de a opta, după expirarea termenului în care foștii proprietari puteau solicita restituirea imobilului, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.
Curtea observă că, potrivit art. 21 din Legea nr. 112/1995, "o dată cu restituirea în natură și dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente, așa cum au fost determinate la data trecerii în proprietatea statului, cu excepția suprafețelor ocupate șl aferente altor construcții și dotări edilitare realizate, cu aprobări legale, după această dată".
Curtea de Conturi a României a invocat însă dispozițiile art.26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, conform cărora "suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
În această privință, Curtea precizează că art. 21 din Legea nr. 112/1995 permite dobândirea, o dată cu proprietatea asupra apartamentului, și a dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente, "așa cum au fost determinate la data trecerii în proprietatea statului. Din această reglementare rezultă că prin terenuri aferente se înțelege acea suprafață de teren care a intrat în proprietatea Statului Român o dată cu preluarea proprietății asupra construcției, nefiind, așadar, vorba numai de suprafața pe care este amplasată clădirea.
În privința competenței Consiliului Local al Comunei de a atribuire a acestor suprafețe de teren, Curtea remarcă faptul că Legea nr. 112/1995 stabilea competența autorităților locale de a înstrăina către chiriași apartamentele proprietate a Statului Român și care nu au fost restituite foștilor proprietari, astfel cum rezultă și din dispozițiile art. 33 alin. 1 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 20 din 17 ianuarie 1996, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 27 din 18 februarie 1997, text conform căruia "vânzarea apartamentelor în condițiile Legii nr. 112/1995 se face de către societățile comerciale și/sau unitățile specializate în vânzarea locuințelor sau care administrează locuințele, existente la data intrării în vigoare a legii".
În privința titularului dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu, Curtea amintește că, potrivit art. 36 alin. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, "terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localitățilorși care sunt în administrarea primăriilor,la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26".
În raport cu aceste reglementări legale, Curtea reține că terenurile în litigiu au fost transmise în proprietatea Comunei de la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, astfel încât nu se poate reține existența unui prejudiciu adus Statului Român prin înstrăinarea acestor terenuri prin hotărârea Consiliului Local al Comunei.
În ceea ce privește dispozițiile invocate de Curtea de Conturi a României - art. 2, 4 și 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia - Curtea reține că acestea nu sunt incidente în cauză.
Curtea precizează că Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, fiind ulterior modificată prin:
- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 206/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 713/2001;
- Legea nr. 241/2003.
Art. 2 din Legea nr. 213/1998 prevede că "statul sau unitățile administrativ-teritoriale exercită posesia, folosința și dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public, în limitele și în condițiile legii.
Conform art. 4 din Legea nr. 213/1998, "domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată".
Totodată, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, "fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
Curtea nu observă nici o neconcordanță între aceste texte legale și dispozițiile art. 36 alin. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991. Articolul 2 din Legea nr. 213/1998 este un text cu caracter general, iar art. 4 din Legea nr. 213/1998 delimitează domeniul privat de domeniul public al statului, respectiv al unității administrativ-teritoriale, în timp ce art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 consacră principiul conform căruia numai bunurile care au intrat în proprietatea statului cu respectarea dispozițiilor legale fac parte din domeniul public sau privat al acestuia.
În raport cu aceste constatări, Curtea reține caracterul nefondat al susținerilor recurentei referitoare la înstrăinarea de către pârâți a unor terenuri proprietatea Statului Român. Curtea reținând că terenurile respective au trecut în proprietatea Comunei de la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, iar art. 21 din Legea nr. 112/1995 autorizează înstrăinarea acestor terenuri către persoanele - foști chiriași - care au beneficiat de dispozițiile Legii nr. 112/1995 și au optat pentru cumpărarea apartamentelor ce nu au fost restituite foștilor proprietari deposedați de Statul Român înainte de 22.12.2009.
Având în vedere cele arătate anterior, Curtea reține caracterul nefondat al recursului Curții de Conturi a României, recurs întemeiat pe ideea că terenurile în litigiu erau proprietatea Statului Român.
Prin urmare, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Timiș este temeinică și legală, recursul formulat de Curtea de Conturi a României urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
Deși se constata culpa procesuala a recurentei in declanșarea litigiului Curtea nu va admite cererea intimaților de a obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecata întrucât aceasta nu a făcut dovada angajării unor astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta Curtea de Conturi a României in contradictoriu cu intimații, G, împotriva sentinței civile nr.504/04.05.2009 pronunțata de Tribunalul Timiș -secția comerciala si de contencios administrativ in dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
-
Red./02.11.2009
Tehnodact / 2.11.2009
Prima instamță Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Răzvan Patru, Maria Cornelia
