Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1362/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1362/2009
Ședința publică din 13 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și CAMERA DE CONTURI M, împotriva sentinței civile nr. 3853 din 10.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimații, și CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, având ca obiect litigii Curtea de Conturi (Legea nr. 94/1992).
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se reține că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ.
În data de 30.03.2009, 31.03.09 și 08.04.2009 și 09.04.2009, intimații, au trimis la dosarul cauzei, prin fax și prin poștă întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3853 din data de 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale active a Curții de Conturi a României - B, și a lipsei de reprezentant a Camerei de Conturi M - B și implicit a controlorilor financiari, invocate de pârâta.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi M împotriva pârâților:, Consiliul local al Orașului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că sesizarea Curții de Conturi s-a realizat în baza legii 94/1992.
Însă acest act normativ a suferit mai multe modificări de-a lungul timpului, acestea vizând inclusiv procedura de soluționare a sesizărilor făcute de controlorii financiari.
Astfel în varianta Legii 94/1992 în vigoare în anul 2006 se arată în art. 31, invocat de către reclamante că:
"ART. 31 (1) Rapoartele asupra conturilor sunt examinate de complete formate după cum urmează: a) 3 consilieri de conturi din Secția de control financiar ulterior, pentru ordonatorii principali de credite ale căror bugete se aprobă prin lege; b) directorul direcției de control financiar ulterior, directorul adjunct sau șeful de serviciu și un controlor financiar, altul decât cel care a efectuat controlul, pentru ordonatorul de credite; c) directorul, directorul adjunct al direcției de control financiar ulterior ai Camerei de Conturi a Municipiului B și un șef de serviciu.
(2) Asupra rapoartelor, completul, astfel format, pronunță încheieri prin care dispune fie descărcarea de gestiune, fie sesizarea Colegiului jurisdicțional al Curții sau, după caz, a colegiului jurisdicțional al camerei de conturi, pentru stabilirea răspunderii juridice potrivit legii."
Aceste prevederi se coroboreaza cu cele din OUG 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești care prevede ca: art.1 Până la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești ordinare.
ART. 2
(1) Cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență la instanțele Curții de Conturi se preiau de instanțele judecătorești astfel:
a) dosarele aflate pe rolul colegiilor jurisdicționale de pe lângă camerele de conturi se preiau de tribunale, urmând să fie soluționate de secțiile sau, după caz, de completele de contencios administrativ;
ART. 4
După intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, învestirea instanțelor judecătorești, competente potrivit art. 2 alin. (1), se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege."
Însă analizând care sunt competențele completelor din cadrul Curții de Conturi, se constată că între cele două acte normative există o divergență în sensul că Legea 94/1992 prevede că prin încheiere completele sesizează Colegiului jurisdicțional al Curții sau, după caz, a colegiului jurisdicțional al camerei de conturi, pentru stabilirea răspunderii juridice potrivit legii, iar OUG 117/2003 prevede ca prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi este sesizată instanța de judecată.
Cele două acte normative au puteri normative diferite dintre acestea cea cu putere mai M fiind Legea 94/1992 aceasta având prioritate și sub aspectul aplicării sale în timp având în vedere că este ulterioară OUG 117/2003.
La data sesizării instanței varianta în vigoare a Legii 94/1992 era cea din 30.06.2006 care nu cuprindea în competențele completelor din cadrul Curții de Conturi și atribuția de a sesiza instanța de judecată ci doar de a sesiza Colegiului jurisdicțional al Curții sau, după caz, a colegiului jurisdicțional al camerei de conturi si doar pentru pentru stabilirea răspunderii juridice potrivit legii.
Prin urmare opinia exprimată de către reclamantă în notele depuse la dosar la fila 148 adaugă la lege, actul normativ nefăcând nicio referire la sesizarea instanței de judecată.
În sensul interpretării date mai sus vine și noua reglementare a legii 94/1992 dată prin modificările aduse prin Legea nr. 217/2008 ( care se aplică doar de la data intrării sale în vigoare ) care în art. 31 prevede că:
"(1) Activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12 alin. (2).
(2) În situația în care se constată regularitatea conturilor, se emite certificatul de conformitate și se comunică entității auditate.
(3) În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate."
În acest context în noua formă a legii, Curtea de Conturi nu mai are, în mod explicit, atribuții de sesizare a instanței de judecată, aceasta fiind lăsată la latitudinea entității publice auditate.
Raportat la acestea considerăm că, în condițiile unor dispoziții contradictorii între actele normative în vigoare la data sesizării instanței, voința legiuitorului trebuie interpretată în sensul că sesizarea instanței de judecată în perioada 2003-2008 nu mai este atributul Curții de Conturi și implicit a Camerelor de Conturi, așa după cum s-a clarificat prin modificările aduse prin Legea 217/2008.
Pentru toate aceste considerente instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor și implicit si a calitatii de reprezentant al Camerei de Conturi M in promovarea actiunii si în consecință va respinge sesizarea formulată de acestea.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes și apărările pe fond invocate de către pârâți, apreciem că, raporat la soluția dată primei excepții, este de prisos a le mai analiza după cum prevede art. 137 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefundat întrucât în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității pracesuale active a Camerei de Conturi M și a Curții de Conturi a României.
Încheierea de sesizare, reprezintă de fapt, o veritabilă cerere de chemare în judecată, care trebuie să . toate condițiile de fond și formă pe care legea le prevede.
Părțile, obiectul și cauza sunt cele trei elemente specifice ale acțiunii civile. Pentru a putea fi parte în procesul civil, tebuiesc îndeplinite cumulativ anumite condiții, care în același timp sunt și condiții de exercitare a acțiunii civile, respectiv: calitate procesuală, capacitate procesuală și interes.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului, în speță Camera de Conturi M și Curtea de Conturi a României, și cei care ar fi titular al dreptului afirmat ori a interesului legal ocrotit.
Așa după cum rezultă din cuprinsul încheierii, temeiul de drept invocat îI reprezintă art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 - republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 2 alin. 1 din nr.OUG 117/2003. Potrivit acestor texte de lege, "completul" pronunță încheieri prin care dispune sesizarea Colegiului jurisdicțional al Curții sau a colegiul jurisdicțional al camerei de conturi, pentru stabilirea răspunderii juridice.
Odată cu adoptarea legii de revizuire a Contistuției au fost eliminate atribuțiile jurisdicționale din competența Curții de Conturi a României. În această idee, a fost adoptată nr.OUG 117/2003, care în art. 2 alin. 1, indicat ca și temei de drept pentru sesizarea și învestirea Tribunalului Maramureș cu judecarea prezentei cauze, se prevede că, doar "cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență la instanțele Curții de Conturi se preiau de instanțele judecătorești.".
Cum prezenta cauză nu s-a aflat pe rolul colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi M, la data intrării în vigoare a susamintitei ordonanțe de urgență, acest temei de drept invocat nu poate conferi calitate procesuală activă reclamantelor.
Acest punct de vedere a fost ulterior confirmat de legiuitor prin modificarea adusă prin Legea nr. 217/2008, Legii nr. 94/1992, prin care conținutul art. 31 fost modificat după cum urmează: "Art. 31. - (1) Activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face
potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12 alin. (2). În situația în care se constată regularitatea conturilor, se emite certificatul de conformitate și se comunică entității auditate.
(3) În situațiile În care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea . prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.
(4) În situațiile În care În rapoartele de audit se constată existența unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârșite cu Încălcarea legii penale, conducătorul departamentului sesizează organele În drept pentru asigurarea valorificării constatării și informează entitatea auditată.
(5) Atunci când se constată imposibilitatea Întocmirii unui raport de audit, se dispune entității auditate completarea și/sau refacerea conturilor verifica te."
Față de aceste prevederi legale, în mod corect instanța de fond a apreciat că sesizarea instanței de judecată În perioada 2003-2008 nu mai este atributul Curții de Conturi și implicit a Camerelor de Conturi, așa cum s-a clarificat prin modificările aduse prin Legea nr. 217/2008.
Pe de altă parte apreciează că, reclamantele nu au interes în promovarea acestei cereri și implicit a delcarării recursului Odată cu revizuirea Constituței României și eliminarea atribuțiilor jurisdicționale a Curții de Conturi, reclamantele nu mai au interes în promovarea prezentei acțiuni, deoarece nu sunt indeplinite cerințele existenței interesului legal ocrotit. Pentru a justifica interes legitim în promovarea unei asemenea acțiunii, reclamantele ar trebui sa dovedească existența unui mandat legal de reprezentare a unității prejudiciate, ori o abilitan ex lege în exercitarea unui atare demers, ceea ce așa cum am arătat anterior nu există.
Analizând recursul promovat prin prisma dispozițiilor art.304 și art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin sesizarea realizată prin încheierea 31/07.05.2008 Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Mas olicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună obligarea pârâților: - primar, - secretar, - inspector la serviciul financiar contabil la plata în solidar către bugetul local al orașului a sumei de 7.318 lei reprezentând pagubă creată bugetului local prin delegarea atribuțiilor de șef birou Poliție Comunitară și acordarea salariului pentru acest post unei persoane care nu îndeplinea condițiile de dispozițiile legale în vigoare, precum și a folosului nerealizat ce se va calcula de la data producerii pagubei: 11.12.2007 - 1.688 lei, 21.01.2008 - 3.004 lei15.02.2008 - 2.626 lei și până la recuperarea integrală a acesteia cu dobânda de refinanțare a BNR de la data pronunțării sentinței (pct. 11 din Încheiere).
Obligarea pârâților - primar, - secretar și - inspector la serviciul financiar contabil, la plata în solidar a sumei de 7.547 lei reprezentând pagubă creată bugetului local al orașului prin delegarea atribuțiilor de secretar și acordarea de salariu pentru acest post unei persoane care nu îndeplinea condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare, precum și a folosului nerealizat ce se va calcula de la data producerii pagubei: 11.12.2007 - 1.993 lei, 21.01.2008 - 2.594 lei, 15.02.2008 - 2.960 lei și până la recuperarea integrală a acesteia cu dobânda de refinanțare a BNR de la data pronunțării sentinței (pct. 12 din Încheiere).
Obligarea acelorași pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
În sarcina pârâților s-a reținut:
1.Neurmărirea, nestabilirea și neîncasarea veniturilor reprezentând regularizări ale taxei pentru autorizațiile de construire acordate, la data expirării termenului de valabilitate a acestora.
2.Plata nelegală a sumei de 3600 lei reprezentând cursuri de masterat urmate de consilierii locali.
1.) Neorganizarea controlului financiar preventiv în conformitate cu reglementările legale în vigoare.
2.) Plata nelegală a sumei de 17.390 lei reprezentând remunerarea activității comisiei de evaluare și plata obligațiilor aferente.
3.) Acordare de avansuri din fondurile publice în sumă de 65.327 lei cu depășirea prevederilor legale.
4.) Plata nelegală a sumei de 180 lei reprezentând cotizația către colegiul consilierilor juridici.
5.) sumei de 3.624 lei, reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului local pentru persoanele care au beneficiat de ajutor social.
6.) Diminuarea veniturilor Consiliului Județean cu suma de 10.348,91 lei rezultată de nevirarea cotei părți de 40% calculată la taxa asupra mijloacelor de transport cu masă totală de peste 12 tone.
7.) Nestabilirea, neurmărirea și neâncasarea veniturilor reprezentând impozit pe teren aferent terenurilor date în administrare și în folosință, în valoare totală de 1.896 lei.
8.) Neînregistrarea în contabilitate a valorii evaluate a terenurilor aparținând domeniului privat, reprezentând pășuni comunale, terenuri agricole și intravilane.
9.) Delegarea ilegală a atribuțiilor de șef birou Poliția Comunitară și păgubirea bugetului local cu suma totală de 7.318 lei.
Delegarea ilegală a atribuțiilor privind funcția publică de conducere de secretar al Primăriei.
Recurenta a învederat că deține tot interesul în a-și valorifica actele de control financiar astfel că a înțeles să valorifice dispoziția nr.31 din Legea nr.94/1992 și a învederat că în toate instanțele din țară s-a procedat în mod similar solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
dintre calitate și interes și existența lor relativ autonomă rezultă din împrejurarea că uneori cel care acționează în justiție o face în considerarea unui drept subiectiv propriu și se îndreaptă împotriva aceluia care are obligația corelativă respectivului drept, alteori însă legea indică în mod expres persoanele care, în anumite situații, pot acționa în justiție, ori pentru reclamantă nu există o astfel de îndreptățire instituită prin lege.
Legitimarea procesuală activă implică îndreptățirea persoanei, fizică sau juridică, de a participa în calitate de reclamant în proces, calitatea procesuală analizându-se în cerința existenței unei identități între persoana reclamantului și persoana celui care este titularul dreptului de a promova acțiune în justiție.
Prima instanță în mod corect a reținut care a fost evoluția dispozițiilor legale invocate respectiv a prevederilor art.31 alin.2 din Legea nr.94/1992 republicată cu modificările și completările ulterioare și art.2 alin.1 din OUG nr.117/2003. Dispozițiile legale enunțate stabileau împrejurarea potrivit căreia cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Ordonanței nr.117/2003 la instanțele Curții de Conturi se preia de instanțele judecătorești.
Interpretarea dispozițiilor legale apreciate ca fiind incidente cuprinse în cele două acte normative enunțate anterior s-a realizat în mod corect de către prima instanță care a reținut judicios că la data sesizării instanței între competențele completelor din cadrul Curții de Conturi nu intra și atribuția de a sesiza instanța de judecată ci doar de a sesiza Colegiul Jurisdicțional al curții sau după caz a Colegiului Jurisdicțional al Camerei de Conturi pentru stabilirea răspunderii juridice potrivit legii.
Legiuitorul prin dispozițiile legale enunțate precum și prin cele care le-au succedat a înțeles să modifice atribuțiile acestor entități astfel că argumentul potrivit căruia între atribuțiile Curții de Conturi a României ar intra și aceea de sesizare a instanței nu poate fi primit.
Justificarea calității procesuale active revine celui care afirmă existența acesteia ceea ce în prezenta cauză nu se poate reține că s-a realizat astfel că recursul promovat apare ca nefondat, apărările intimaților din fața instanței de fond vizând lipsa calității procesuale active fiind în conformitate cu dispozițiile legale enunțate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentaCurtea de Conturi a Românieiîmpotriva sentinței civile nr. 3853 din 10.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - G -
GREFIER
- -
Red./
2 ex./29.04.2009
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
