Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1585/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1585
Ședința publică de la 09 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu Judecător
- - - - Președinte Secție
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi D și în contradictoriu cu pârâta Stațiunea de Dezvoltare Pomicolă D și intimații Consiliul Local al Municipiului C, Consiliul Local, Consiliul Local și Consiliul Local, după ce cauza a fost reținută spre rejudecare în fond, în urma casării sentinței nr. 220 din data de 09 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, ca urmare a deciziei de casare nr. 5873 din data de 10 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat avocat pârâta Stațiunea de Dezvoltare Pomicolă D și consilier juridic pentru Consiliul Local al Municipiului C, lipsind reclamanta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi D și celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Părțile prezente menționează că nu au obiecțiuni la raportul de expertiză și nici la completarea efectuată la acesta.
Se prezintă expert care arată că sumele defalcate în suplimentul la raportul de expertiză sunt calculate numai pentru zilieri. Mai arată că, Stațiunea de Dezvoltare Pomicolă D nu datorează contribuție la fondurile asigurărilor sociale de stat, fondul de șomaj, ci numai la fondul asigurărilor de sănătate, precum și impozit pe clădiri, conform concluziilor din raportul de expertiză.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii:
Avocat pentru pârâta Stațiunea de Dezvoltare Pomicolă D solicită respingerea sesizării procurorului financiar, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru Consiliul Local al Municipiului solicită admiterea actului de sesizare și obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând impozit pe clădiri, majorări și penalități de întârziere către Consiliul Local al Municipiului
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin actul de sesizare înregistrat la data de 7.03.2005 formulat de către procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi D se solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei Stațiunea de Dezvoltare Pomicolă D să achite contribuțiile datorate către bugetele de stat așa cum au fost stabilite prin procesul verbal de constatare nr. 1550/29.12.2004.
În perioada 04.11 - 24.12.2004 Direcția de Control Financiar și ulterior prin Camera de Conturi Dae fectuat un control la D cu privire la administrare și întrebuințarea resurselor financiare.
Prin actul de sesizare s-a reținut că în perioada 01.01.2000. - 30.09.2004 Dae xecutat lucrări agricole cu diverse persoane fizice, cărora nu le-a încheiat contract de muncă, încălcând dispozițiile art. 1 și 3 din Legea nr. 130/1999 și art. 81 lit.c din Codul Muncii.
Se arată că D în mod nelegal nu a virat la fondul asigurărilor sociale de stat și fondul de șomaj contribuția datorată în sumă de 2.199.404.507 lei și respectiv 366.731.213 lei, motiv pentru care la aceste sume s-u calculat majorări și penalități de întârziere.
De asemenea s-a mai reținut că în perioada 01.2001 - 30.09.2003 D nu a virat la fondul național unic de sănătate contribuția datorată de angajator ca urmare a executării unor lucrări sezoniere cu persoane fizice cărora nu le-a încheiat contracte de muncă, suma nevirată fiind de 619.187.217 lei la care s-au calculat majorări și penalități de întârziere, reținându-se ca fiind încălcate prevederile art. 52 din OUG nr. 150/2002.
Tot în sarcina pârâtei D s-a stabilit că aceasta nu a calculat și virat impozitul pe clădirile situate pe raza localităților C - 278.460.068 lei, - 151.905 lei, - 16.090.034 lei, - 17.858.694 lei, ceea ce a determinat calcularea de majorări și penalități de întârziere.
Prin sentința nr. 220 din data de 9 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost admis în parte actul de sesizare formulat la 07.03.2005 de către procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi D, față de
S-a respins capătul de cerere privind contribuțiile datorate de pârâtă către fondul de asigurări de stat, către fondul de asigurări de sănătate și fondul de șomaj în contradictoriu cu DGFP
S-a dispus ca pârâta D să vireze către Consiliul Local C suma de 278.460.068 lei impozit pe clădiri, 24.810.792 lei majorări și 6.613.427 lei penalități; către Consiliul Local suma de 151.905 lei impozit pe clădiri, 13.534 lei majorări și 3.608 lei penalități; către Consiliul Local 16.090.034 lei impozit pe clădiri, 1.433.622 lei majorări și 382.139 lei penalități, către Consiliu Local suma de 17.858.694 lei impozit pe clădiri, 1.583.173 lei majorări și 426.873 lei penalități.
Pentru a pronunța această sentința instanța de fond a reținut cu privire la nevirarea contribuției de asigurări sociale de stat faptul că art.7 din Legea nr. 130/1999 reținut ca fiind încălcat de pârâtă, prin actul de control, a fost abrogat prin OUG nr. 23/2003.
Se mai reține că pârâta nu datorează aceste contribuții deoarece persoanele folosite la muncă nu au calitatea de angajați, respectiv asigurați fiind angajați temporar ( sezonieri), astfel că nefiind asigurați nu pot beneficia de contribuția angajatorului ce ar trebui virată separat, întrucât nu au drept la pensie pentru această perioada ( munci sezoniere), astfel că nu sunt încălcate dispozițiile legale menționate în actul de control,
Cu privire la nevirarea contribuției angajatorului la fondul de șomaj, s-a statuat că pârâta nu datorează această contribuție, în calitate de angajator, separat de cea individuală, deoarece persoanele folosite la munci sezoniere fără acte de încadrare legale nu se regăsesc la art. 19 din Legea nr. 76/2002, aceștia putându-se asigura separat, potrivit art. 20, astfel că cele reținut în actul de sesizare sunt incorecte.
Referitor la contribuția asigurărilor de sănătate s-a reținut că persoanele folosite la munci agricole sezoniere nu au avut calitatea de angajați și implicit de asigurați, astfel că nu există nici obligația pârâtei conform art. 52 din OUG nr. 150/2002 de a vira contribuția de 7% datorată de angajator pentru asigurarea sănătății personalului din unitatea respectivă.
În ceea ce privește impozitul pe clădiri instanța a reținut că D este instituție publică cu finanțare extrabugetară, organizată în baza Legea nr. 29/2002, iar potrivit art. 249 alin.1 Cod fiscal orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pe clădire, calculată diferențiat, către bugetul local al unității administrativ teritoriale în care este amplasată clădirea.
Răspunderea pentru necalcularea și nevirarea impozitului pe clădiri revine pârâtei D ca persoană juridică motiv pentru care încălcarea acestei obligații legale atrage după sine calcularea de majorări și penalități, ce urmează a fi plătite de pârâtă alături de impozitul pe clădiri.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs DGFP D și Curtea de Conturi a României criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs DGFP Dam enționat faptul că hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât instanța de fond în mod eronat a reținut că respectivii angajați nu ar avea calitatea de asigurați, nefiind încadrați cu forme de angajare legale și de aceea nu li s-ar fi reținut contribuțiile respective.
Se mai arată că OUG nr. 23/2003 prin care au fost abrogate dispozițiile art. 7 din Legea nr. 130/1999 a fost respinsă prin Legea nr. 553/2003.
Potrivit dispozițiile art. 7 din Legea nr. 130/1999 se menționează că și prestarea muncii în alte condiții decât cele limitativ prevăzute în art. 2,3, și 4 se consideră muncă realizată în baza unui contract individual de muncă, motiv pentru care respectivele persoane care prestau muncă pentru D au dobândit calitatea de asigurați, iar angajatorul avea obligația să calculeze și să vireze sumele reprezentate de contribuțiile de asigurări sociale de stat,la fondul de șomaj și de sănătate.
În motivele de recurs Curtea de Conturi a României invocă dispozițiile art. 3041raportat la art. 304 pct.9 arătându-se faptul că incorect instanța de fond a reținut că pârâta nu are obligația să rețină și să vireze contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale de stat, la fondul de șomaj și la fondul asigurărilor de sănătate, întrucât încălcarea prevederilor legale privind disciplina muncii de către Daa vut ca efect frustrarea personalului zilier de a beneficia de drepturile de protecție socială prevăzute de lege, ca urmare a muncii prestate.
Prin decizia nr.5873 din 10.10.2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția CAF, au fost admise recursurile formulate de recurentele DGFP D și Curtea de Conturi a României împotriva sentinței nr.220 din 9 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.557/CA/2005.
S-a dispus casarea sentinței recurate, cu reținerea cauzei pentru completarea probatoriului.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că dispozițiile art.7 din Legea nr. 130/1999 prin care se stipulează că: " prestarea muncii în alte condiții decât cele limitativ prevăzute la art.2 și 3 ori pentru care nu au fost întocmite formele prevăzute la art.4 se consideră realizată în baza unui contract individual de muncă, angajatorii având obligația de a întocmi și înregistra astfel de acte și de achita contribuția la fondul pentru asigurări sociale, pentru plata ajutorului de șomaj", reținute atât în motivarea actului de control cât și de instanța de fond în considerentele hotărârii recurate au fost abrogate prin OUG nr. 23/ 10.04.2003 publicată în din 14.04.2003.
Ulterior prin Legea nr. 553/18.12.2003 a fost respinsă OUG nr. 23/2003, apoi prin Legea nr. 577/22.12.2003, publicată în Monitorul Oficial din 5.01.2004. a intervenit abrogarea art.7 menționat.
S-a mai reținut că din prevederile legale citate anterior rezultă că prestarea muncii în condițiile art. 7 din Legea nr. 130/1999 determină calitatea de asigurați a angajaților și obligațiile angajatorului, așa cum se menționează și în art. 18 alin.1 din Legea nr. 19/2000.
Însă, dispozițiile art. 7 nu au fost permanent în vigoare, astfel că se impune a se stabili în concret care este suma datorată de pârâtă către bugetul de stat sub forma diverselor contribuții: la asigurările sociale de stat, la fondul de șomaj și sănătate în raport de aceste prevederi, motiv pentru care s-a apreciat că sunt necesare probe noi pentru soluționarea cauzei.
Astfel în raport de dispozițiile art. 312, 316 coroborate cu dispozițiile art. 295 s-au admis recursurile, s-a casat sentința recurată și s-a reținut cauza pentru completarea probatoriilor cu o expertiză contabilă, care să stabilească suma reținută ca fiind datorată de D prin actul de constatare în raport de dispozițiile legale în vigoare pentru perioada supusă verificării, respectiv 01.01.2000 - 30.09.2004.
De asemenea, prin expertiza contabilă s-a dispus a se verifica și cuantifica care sunt contribuțiile și accesoriile datorate de pârâtă către fondul de asigurări sociale de stat, către fondul de asigurări de sănătate și fondul de șomaj în perioada 01.01.2000 - 15.04.2003, 15.04.2003 - 20.12.2003, 20.12.2003 -5.01.2004 și 5.01.2004-30.09.2004, avându-se în vedere dispozițiile legale care reglementează aceste contribuții pentru fiecare perioadă în parte.
A fost desemnat expert contabil în cauză d-l, care a întocmit raportul de expertiză, cât și completările la acesta, răspunzând obiectivelor stabilite de instanță.
Nu s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză de către părțile din litigiu.
Din concluziile raportului de expertiză, rezultă faptul că Stațiunea de Dezvoltare Pomicolă D pentru activitățile cu caracter sezonier efectuate cu persoane fizice zilieri, în perioada verificată datorează contribuția la fondul asigurărilor de sănătate, în conformitate cu art.8 și art.52 alin.1 și 2 din OUG 150/2002, în cuantumul stabilit de organul de control financiar de la Direcția de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi D, precum și majorări și penalități la sumele datorate acestui fond de asigurări sociale de sănătate.
De asemenea, se menționează în raportul de expertiză că D datorează impozitul pe clădiri, în conformitate cu prevederile Codului fiscal Titlul IX, Capitolul II, art.249 alin.1 și art.250 alin.1 în cuantumul stabilit de organul de control financiar, precum și majorări de întârziere și penalități.
Tot în cuprinsul raportului de expertiză, se reține că stațiunea de Dezvoltare Pomicolă D, pentru personalul utilizat la lucrările agricole cu caracter sezonier, remunerate ca "zilieri" nu datorează contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat (contribuția angajatorului și contribuția pentru pensia suplimentară - contribuția individuală -) și nici contribuția la fondul de șomaj, întrucât persoanele remunerate ca zilieri nu beneficiază de vechime în muncă, iar perioada prestată prin muncă în această modalitate nu se ia în calcul. Curtea, analizând actele și probele existente la dosarul cauzei, apreciază faptul că actul de sesizare al Camerei de Conturi D este întemeiat în parte, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Potrivit dispozițiilor art.7 din Legea 130/1999, pârâta Stațiunea de Dezvoltare Pomicolă D urmează a fi obligată la achitarea contribuției la fondul pentru asigurări sociale, pentru plata ajutorului de șomaj și la fondul de sănătate pentru perioada 01.01.2000 - 15.04.2003, întrucât prestarea muncii în alte condiții decât cele limitativ prevăzute în art.2 și 3 ori pentru care nu s-au întocmit formele prevăzute de art.4, respectiv prin încheierea de convenții civile, se consideră realizată în baza unui contract individual de muncă, situație în care aceste contribuții sunt datorate.
În consecință, chiar dacă în această perioadă pârâta Dae fectuat lucrări agricole cu diverse persoane fizice, zilieri, cărora nu le-a încheiat contract de muncă și nici convenții civile, aceasta avea obligația să vireze la fondul asigurărilor sociale de stat, fondul de șomaj și fondul de sănătate, contribuțiile aferente, întrucât prestarea muncii în condițiile art.7 din Legea 130/1999 determină calitatea de asigurat a angajaților și obligațiile angajatorului, așa cum prevăd dispozițiile art.18 alin.1 din Legea 19/2000.
Mai mult, potrivit art.10 din Legea nr.130/1999 angajatorii au obligația de a plăti contribuțiile la fondul asigurărilor sociale, fondul pentru pensia suplimentară precum și cel pentru ajutorul de șomaj pentru persoanele angajate, chiar dacă aceștia au fost zilieri, întrucât, așa cum s-a reținut anterior, dispozițiile art.7 din Legea 130/1999 asimilează munca prestată de aceștia ca fiind realizată în baza unui contract individual de muncă.
Prin urmare, pârâta D urmează să plătească la fondul asigurărilor sociale de stat suma de 2.796.676.964 lei ROL pentru perioada 01.01.2000- 15.04.2003; 519.001.892 lei ROL fond șomaj, pentru perioada 01.01.2000- 15.04.2003; 728.258.222 lei ROL fond sănătate pentru perioada 01.01.2000-15.04.2003.
Ulterior, prin OUG 23/10.04.2003, a fost abrogat art.7 din Legea 130/1999, astfel că nu se mai poate reține faptul că munca prestată cu zilieri se consideră realizată în baza unui contract individual de muncă.
Prin același act normativ au fost abrogate și prevederile art.2,3 și 4 din Legea 130/1999, la care face trimitere art.7.
Prin Legea 553/2003 a fost respinsă OUG 23/2003, apoi prin Legea 557/22.12.2003 a intervenit din nou abrogarea art.7,3 și 4 din Legea 130/1999, abrogare care este menținută și prin Legea nr.403 din 27.12.2005.
Astfel, ca urmare a acestor abrogări, pârâtei nu-i mai revenea obligația de a plăti contribuția la fondul asigurărilor sociale de stat și fondul de șomaj pentru perioada ulterioară datei de 15.04.2003 și pe cale de consecință nici majorări și penalități de întârziere.
Potrivit art.8 și art.52 alin.1 și 2 din OUG 150/2002, pârâta datorează contribuția la fondul asigurărilor de sănătate, în cuantumul stabilit de organele de control financiar, pentru activitățile cu caracter sezonier, efectuate cu persoane fizice "zilieri", fapt de altfel reținut și în raportul de expertiză, însușit de părți, nefiind formulate nici un fel de obiecțiuni la acesta.
Cuantumul acestor sume la fondul de sănătate este de 728. 258. 222 ROL pt. perioada 1.01.2000-15.04.2004, 223.027.668 lei ROL pentru perioada 15.04.2003 - 22.12.2003 și 171.219.015 lei ROL pentru perioada 05.01.2004 30.04.2004.
D își desfășoară activitatea prin mai multe subunități ce se află pe raza municipiului C și a 3 comune:, și.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.249(1) și art. 250 alin. 1din Codul fiscal, orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, calculat diferențiat, către bugetul local (alin.2) al unității administrativ teritoriale în care este amplasată clădirea.
Răspunderea pentru necalcularea și nevirarea impozitului pe clădiri revine pârâtei D, ca persoană juridică.
Încălcându-se obligația legală arătată, se va dispune obligarea pârâtei să vireze către bugetele locale următoarele sume cu titlu de impozit pe clădiri, inclusiv majorări și penalități, astfel:
- către Consiliul Local C, 278.460.068 lei, 24.810.792 lei (majorări) și 6.613.427 lei penalități;
- către Consiliul Local, 151.905 lei impozit, 13.534 lei majorări și 3.608 lei penalități;
- către Consiliul Local, 16.090.034 lei impozit, 1.483.62 lei majorări și 382.139 lei penalități;
- către Consiliul Local, 17.858.694 lei impozit, 1.583.173 lei majorări și 426.873 lei penalități.
În concluzie, actul de sesizare va fi admis în parte, conform celor menționate anterior, pârâta fiind obligată să plătească sumele menționate la fondul asigurărilor sociale de stat, la fondul de șomaj, la fondul de sănătate, pentru perioadele menționate în precedent la fel și impozitul pe clădiri precum și majorările și penalitățile de întârziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte actul de sesizare al reclamantei Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi D în contradictoriu cu pârâta Stațiunea de Dezvoltare Pomicolă D și intimații Consiliul Local al Municipiului C, Consiliul Local, Consiliul Local și Consiliul Local.
Obligă pârâta Stațiunea de Dezvoltare Pomicolă D să plătească la fondul asigurărilor sociale de stat, suma de: 2 796 676 954 lei ROL, (pentru perioada 01.01.2000-15.04.2003); 519 001 892 lei ROL fond șomaj (pentru perioada 01.01.2000-15.04.2003) și 728 258 222 lei ROL fond sănătate (pentru perioada 01.01.2000-15.04.2003); 223 027 668 lei ROL fond de sănătate (pentru perioada 15.04.2003-20.12.2003) și 171 219 015 lei ROL fond de sănătate (pentru perioada 5.01.2004-30 sept. 2004).
Dispune ca pârâta să vireze către Consiliul Local C 278 460 068 lei ROL impozit pe clădiri; 24 810 792 lei ROL majorări și 6 613 427 lei ROL penalități; către Consiliul Local 151 905 lei ROL impozit pe clădiri; 13 534 ROL majorări și 3 608 ROL penalități; către Consiliul Local 16 090 034 lei ROL impozit pe clădiri, 1 433 622 lei ROL majorări și 382 139 lei ROL penalități; către Consiliul Local 17 859 694 lei ROL impozit, 1 583 173 lei ROL majorări, 426 873 lei ROL penalități.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2008.
PREȘEDINTE: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr - - | JUDECĂTOR 3: Iuliana Rîciu - - |
Grefier, |
Red.jud.
Tehnored./2 ex.
11.07.2008
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Elena Canțăr, Iuliana Rîciu
