Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 187/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA NR.187

Ședința publică din data de 6 februarie 2008

PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu

JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu a - -

- -

Grefier - Nora

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta CAMERA DE CONTURI, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 549 din 19 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații persoane răspunzătoare, domiciliat în B,-, județul B, domiciliat în B,-, -. B,. 2,. 45, județul și, domiciliat în B,-, județul B și intimata unitate păgubităPRIMĂRIA, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, județul

Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 1 februarie 2008, instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la 4 februarie 2008, iar ulterior la 6 februarie 2008, când a pronunțat următoarea hotărâre:

CURTEA

Asupra recursului de față constată:

Prin cererea înregistrată sub nr.1725 din 6 iulie 2006 Camera de Conturi Bas esizat Tribunalul Buzău conform încheierii nr.19 din 4 iulie 2006 solicitându-se ca persoanele răspunzătoare, - și - să fie obligați la plata unor sume de bani plătite cu diverse titluri fără bază legală, întrucât, în urma examinării raportului de audit nr.307/2006 întocmit în urma auditării contului de execuție și a bilanțului contabil încheiat pe anul 2005 la Primăria B, s-a constat efectuarea de plăți nelegale către diverse persoane salariate ale primăriei impunându-se recuperarea acestor sume de la persoanele răspunzătoare de producerea prejudiciilor.

Persoanele răspunzătoare legal citate, ca și persoana păgubită, Primăria B au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea sesizării Camerei de Conturi.

După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Buzău, prin sentința nr.549 din 19 martie 2007 a respins actul de sesizare al Camerei de Conturi, constatându-se că nu s-a dovedit existența prejudiciului cauzat bugetului persoanei păgubite Primăria B, care și-a menținut în permanență punctul de vedere în acest sens, reținându-se că s-au respectat integral actele normative în vigoare și hotărârile de consiliu local, care nu au fost atacate de instituția prefectului spre anulare.

Instanța de fond a mai constatat că, în mod corect s-au acordat consilierilor juridici sporul de confidențialitate și sporul de mobilitate, întrucât, această categorie de personal beneficiază de drepturile prevăzute de Legea 188/1999, iar atât timp cât statutul funcționarului public nu interzice acordarea acestor sporuri, consilierilor juridici numiți în funcție, aceștia sunt beneficiari ai celor două sporuri, Codul muncii, Statutul funcționarilor publici și cel al profesiei de consilier juridic neexcluzându-se reciproc.

Referitor la sporul de lucru la calculator, tribunalul a reținut că acesta a fost acordat legal încă din anul 2000, iar organele de control ale Curții de Conturi nu au avut obiecțiuni cu privire la sporul în cauză până în anul 2005, sporul a fost stabilit conform procedurii instituite de lege, cu avizul inițial pentru acordarea sa, astfel că, nu se poate concluziona că dreptul în cauză a fost acordat nelegal, legiuitorul nestabilind nicio competență în cadrul procedurii de avizare pentru organele de control financiar, competență are Direcția de Sănătate Publică care anual a avizat favorabil acordarea sporului.

Instanța de fond a reținut că și sumele plătite personalului în baza contractului colectiv de muncă, înregistrat la Direcția Generală de Muncă Solidaritate Socială și Familie s-au acordat în mod legal, întrucât instituția abilitată să se pronunțe asupra legalității acestui contract l-a înregistrat fără obiecțiuni, considerându-l legal, iar instanțele s-au pronunțat asupra valabilității și legalității acordului, obligând primăria să execute dispozițiile sale, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, lipsind caracterul ilicit al faptelor, iar fondurile necesare pentru plata drepturilor în cauză au fost aprobate anual prin hotărâri ale Consiliului Local

De asemenea, a reținut Tribunalul că și sumele plătite cu titlu de spor pentru orele lucrate peste programul normal de lucru au fost acordate legal, întrucât prin legea bugetului de stat pe anul 2005 s-a suspendat aplicarea art. 32 alin.2 din Legea 188/1999, însă această prevedere a fost înlocuită pentru anul 2005 de art. 16 din OUG 92/2004, ce prevede un spor diferențiat pentru orele suplimentare, respectiv 75 % pentru primele 2 ore de depășire a programului de lucru și 100 % pentru următoarele ore și pentru orele lucrate în zilele de sărbători legale.

În ceea ce privește sumele plătite cu titlu de cheltuieli de deplasare s-a reținut de instanța de fond că au fost acordate legal, întrucât aceste drepturi sunt prevăzute de Legea 188/1999 de Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.418/2004 și de precizările acestuia din scrisoarea -/2004, potrivit cărora, cheltuielile de deplasare se acordă funcționarului public în cazul în care urmează cursuri de formare și perfecționare cu acordul conducătorului unității.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs Camera de Conturi B solicitându-se admiterea căii de atac, desființarea sentinței civile nr.549 din 19 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, iar pe fond, admiterea actului de sesizare, întrucât, în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită există, s-a dovedit prejudiciul patrimonial cert și actual, există legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și culpa, conducerea Primăriei Baa cordat sumele reținute în raportul de audit în mod nelegal.

S-a susținut de recurentă că, plata sporului de mobilitate și confidențialitate pentru consilierii juridici numiți în funcție este nelegală, în condițiile în care legea Nr.188/1999 constituie dreptul comun pentru toate categoriile de funcționari publici, iar Codul muncii este aplicabil prioritar pentru raporturile de muncă întemeiate pe un contract individual de muncă, astfel că, prevederile art. 60 alin.2 din Statutul profesiei de consilier juridic nu sunt aplicabile consilierilor juridici din cadrul primăriei care sunt funcționari publici și nu au posibilitatea să-și negocieze individual drepturile salariale, putând doar beneficia de drepturile aferente funcționarului public.

Cât privește sporul pentru condiții de muncă deosebite, respectiv lucrul în fața monitoarelor de calculator, s-a arătat că această activitate nu se încadrează în categoria locurilor de muncă cu condiții periculoase, prevăzute de HG 281/1993, plata acestui spor făcându-se în mod nelegal.

Recurenta mai susținut că, sporurile de fidelitate, de stres, ajutor de Paști, ajutor de ținută și ajutor de C prevăzute în contractul colectiv de muncă, sunt nelegale, întrucât Legea 188/1999 interzice negocierea unor astfel de drepturi pentru persoanele angajate în sectorul bugetar, chiar dacă și acestor categorii de personal le este permis încheierea contractului colectiv de muncă, care nu poate conține clauze referitoare la drepturi salariale.

S-a mai susținut de recurentă că și plata cheltuielilor de deplasare este nelegală, în condițiile în care de astfel de cheltuieli se beneficiază doar pentru cursurile de formare și pregătire profesională cu durata de un an sau doi, nefiind prevăzute de Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.418/2004, cursurile de definitivare a studiilor cu durata de patru ani și care de fapt, reprezintă o condiție obligatorie la încadrarea funcționarului public pe postul respectiv.

La data de 1 februarie 2008 persoana păgubită, Primăria Municipiului B, și persoana răspunzătoare au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea căii de atac și menținerea soluției instanței de fond, întrucât nu s-a produs nici un prejudiciu bugetului local.

Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului,a normele legale aplicabile în cauză, constată că recursul este fondat, în cauză având incidență cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 pr.civilă, pentru considerentele ce succed:

Prin încheierea nr.19 din 4 iulie 2006, Camera de Conturi Bas esizat instanța solicitând a fi obligate persoanele răspunzătoare din cadrul Primăriei Municipiului B la plata mai multor sume plătite în mod nelegal personalului salariat și funcționarilor publici, întrucât, potrivit raportului de audit nr.307/2006 s-a constatat de către controlorii financiari că Primăria Baf ost prejudiciată.

Astfel, în cursul anului 2005 cei 5 consilieri juridici din cadrul instituției, ce au statutul de funcționari publici au beneficiat de plata sporului de confidențialitate în procent de 10 % din salariul de bază și a sporului de mobilitate în procent de 25 % din același salariu, sporuri ce au totalizat 19.031 lei.

Întrucât, cei 5 consilieri juridici din cadrul Primăriei B au fost numiți în funcție, sunt funcționari publici, iar drepturile lor salariale sunt cele stabilite de Legea 188/1999, nebeneficiind de prevederile art. 60 (2) din Statutul profesiei de consilier juridic ce prevede plata celor două sporuri, de aceste sporuri beneficiind consilierii juridici ce își exercită profesia în baza unui contract individual de muncă, aceștia din urmă fiind îndreptățiți la negociere individuală, iar consilierii juridici numiți în funcție nu-și exercită profesia în baza contractului individual de muncă, ci a unui contract de drept public, astfel că, libertatea contractuală este în cea mai mare parte suplinită de legiuitor, nefiind posibilă negocierea individuală.

Acordarea sporului de confidențialitate și de mobilitate pentru cei 5 consilieri juridici, în cursul anului 2005 a fost nelegală, astfel că, în patrimoniul Primăriei Municipiului B s-a produs un prejudiciu egal cu sumele plătite acestui personal, prejudiciul a fost cauzat prin fapta primarului, a directului executiv - și a directorului executiv adjunct, care au aprobat acordarea acestor sporuri, între fapta celor trei persoane răspunzătoare și prejudiciu există legătură de cauzalitate, există,de asemenea, și vinovăție în condițiile în care au acordat sporuri funcționarilor publici, care nu erau prevăzute decât pentru personalul contractual, astfel că această critică este întemeiată.

Apărarea intimaților potrivit căreia există hotărâri judecătorești prin care s-au acordat aceste sporuri depuse la dosar la filele 238-242 reținută de instanța de fond va fi înlăturată, întrucât sentințele 100/2006 și 946/2006 pronunțate de Tribunalul Buzău nu se referă la consilierii juridici nominalizați în raportul de audit (filele 31-34), ci la alte persoane, neîncălcându-se autoritatea de lucru judecat, iar această practică judiciară contravine celei a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cursul anului 2005 o parte din salariații Primăriei Municipiului B au beneficiat de spor de 10% din salariul de bază pentru condiții de muncă deosebite, respectiv lucrul în fața monitoarelor de calculator, deși această activitate nu este enumerată în categoria locurilor de muncă cu condiții periculoase prevăzute de HG 281/1993, nici în Regulamentul comun al și nr.6366/1993, ce nominalizează expres atât locurile de muncă, cât și categoriile de personal ce pot beneficia de acest spor, neexistând identitate între locul de muncă în fața monitorului de calculator și cel prevăzut la punctul, poziția 15 din anexa nr. 2 la acest regulament, care se referă la personalul din unități sanitare, care lucrează cu radiații electromagnetice, ultraviolet și infraroșu.

Sporul de condiții de muncă deosebite de care au beneficiat salariații din cadrul Primăriei B totalizează 101.475 lei, conform raportului de audit nr.307/2006, a fost acordat în mod nelegal, în patrimoniul instituției s-a produs o pagubă egală cu sumele plătite în total, cu titlu de spor de condiții de muncă deosebite, de cauzarea acestui prejudiciu sunt răspunzători primarul, directorul executiv și directorul executiv adjunct, care au aprobat plata acestor sume deși nu erau prevăzute de acte normative, astfel că și această critică este întemeiată. În ceea ce privește reținerea instanței de fond potrivit căreia s-a urmat procedura de avizare a locurilor de muncă pentru care se impune acordarea sporului în cauză, se constată că avizul Direcției de Sănătate Publică nu poate suplini o prevedere legală.

Salariații Primăriei Municipiului B au beneficiat în anul 2005 de diferite sporuri în baza contractului colectiv de muncă, respectiv spor de fidelitate în procent de 5 până la 25 % din salarialul de bază pe tranșe de vechime, spor de încordare psihică (stres) în procent de 10% din salariul de bază, ajutor de Paști în cuantum de un salariu mediu pe instituție, ajutor de C în același cuantum și ajutor pentru ținută plătibil de trei ori pe an, în lunile martie, iunie și septembrie în cuantum de un salariu de bază din luna anterioară, sumele acordate cu aceste titluri totalizând 948.313 lei.

Este adevărat că, potrivit art. 61 din Lg.188/1999 devenit art. 72 în actul normativ republicat, în cadrul autorităților și instituțiilor publice se pot încheia anual acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, însă aceste acorduri trebuie să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecționarea profesională, alte măsuri decât cele prevăzute de lege referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale, însă, acordul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2005 la nivelul Primăriei B reglementează acordarea diferitelor sporuri și ajutoare ce contravine textului de lege enunțat, extinde categoriile de personal ce beneficiază de prima de ținută prevăzută de art. 32 din Legea funcționarului public și nu respectă dispozițiile art. 12 (1) din Legea 130/1996.

Având în vedere că funcționarii publici din cadrul Primăriei B nu pot beneficia decât de drepturile salariale prevăzute de Legea 188/1999, neavând posibilitatea de negociere colectivă sau individuală în materie salarială, prevederea în acordul colectiv de muncă a unor drepturi suplimentare față de cele prevăzute de legea cadru este nelegală, iar plata acestor sporuri și ajutoare a fost aprobată în mod nelegal de către primar, directorul executiv și directorul executiv adjunct, prin fapta acestor persoane în patrimoniul instituției s-a cauzat un prejudiciu ce le este imputabil.

Reținerea instanței de fond potrivit căreia, drepturile în discuție prevăzute în contractul colectiv de muncă au fost deduse judecății, iar instanțele au obligat Primăria B să respecte clauzele contractuale și să plătească personalului drepturile în cauză este eronată, întrucât sentința nr.246 din 17 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Buzău (fila 212-213)se referă doar la prima de Paști pentru anul 2004, nu pentru anul 2005, iar sporurile prevăzute în acordul colectiv pentru anul 2005 sunt contrare dispozițiilor legale din Legea nr.188/1999 ce limitează clauzele ce pot fi negociate.

Potrivit raportului de audit nr.307/2006, în cursul anului 2005 salariații din cadrul Primăriei B au beneficiat de plata contravalorii transportului și a diurnei atunci când s-au deplasat la facultate pentru definitivarea studiilor, aceste cheltuieli totalizând 6483,11 lei, iar plata lor a fost aprobată de către primarul Municipiului B și de către directorul executiv.

Deși, art.51 (2) și (3) din Legea 188/1999 se referă la acordarea drepturilor de delegare pentru funcționarii publici ce urmează forme de perfecționare organizate la inițiativa ori în interesul autorității sau instituției publice sau urmate la inițiativa funcționarului public cu acordul conducătorului instituției, iar Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.418/2004 reglementează tipologia programelor de formare continuă, ce sunt limitate la o durată de un an sau doi ani, salariații din cadrul Primăriei B au beneficiat de plata drepturilor de delegare pentru deplasările la cursurile unei instituții de învățământ superior de 4 ani, ce nu se regăsesc în ordinul menționat, plata acestor drepturi neavând bază legală. Astfel, prin acordarea și plata drepturilor de delegare în patrimoniul Primăriei Baf ost cauzat un prejudiciu ce este imputabil primarului și directorului executiv.

În ceea ce privește plata orelor suplimentare efectuate peste programul de lucru de către personalul din cadrul Primăriei B se constată că, în mod corect, s-a procedat la plata acestor sume ce totalizează 216.513 lei, întrucât, dispozițiile art.33 din Legea 188/1999 au fost suspendate până la 31 decembrie 2005, conform OUG 92/2004, însă, prin același act normativ respectiv art. 16 s-a prevăzut un alt cuantum pentru orele efectuate peste programul de lucru de către personalul din instituțiile publice, respectiv un procent de 75% pentru primele 2 ore și un altul de 100 % pentru următoarele ore și pentru cele efectuate în zilele de, iar aplicabilitatea prevederilor art. 16 din Ordonanța de Urgență nu a fost suspendată pentru anul 2005.

Față de toate considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, în mod eronat Tribunalul Buzăua interpretat dispozițiile legale aplicabile în ceea ce privește acordarea sporului de mobilitate și confidențialitate pentru consilierii juridici cu statut de funcționar public, în ceea ce privește acordarea sporului pentru condiții deosebite, pentru locuri de muncă neenumerate de HG 281/1993, nici în Regulamentul comun al și nr.6366/1993, referitoare la prevederea de sporuri și ajutoare în acordul colectiv de muncă încheiat în cadrul Primăriei B, ce contravine dispozițiilor Legii 188/1999, precum și cele ce reglementează acordarea drepturilor de delegare pentru deplasările la cursurile unei instituții de învățământ superior cu o durată de 4 ani, criticile formulate de Camera de Conturi sunt întemeiate, recursul este fondat urmând ca în conformitate cu art.312 (1), (2) și (3) Cod procedură civilă să fie admis, sentința recurată va fi modificată în parte, iar pe fond, sesizarea va fi admisă în parte.

Astfel, se constată că de acordarea sumelor menționate în considerente se fac răspunzători după caz, primarul, directorul executiv și directorul executiv adjunct, respectiv primarul și directorul executiv al Primăriei Municipiului B, urmând ca aceste persoane să fie obligate în solidar, conform art. 1003 cod civil să acopere prejudiciile cauzate instituției publice, sume evidențiate în raportul de audit nr.307/2006 și în încheierea nr.19 din 4 iulie 2006 ce vor fi actualizate pe baza taxei scontului stabilite de conform art.71 alin.2 din Legea nr.94/1992 așa cum a fost modificat prin Legea nr.77/2002.

Dispozițiile din sentința recurată privind respingerea sesizării Camerei de Conturi în ceea ce privește suma de 216.513 lei ce reprezintă ore suplimentare plătite în cursul anului 2005 salariaților primăriei vor fi menținute, întrucât plata acestor sume s-a făcut în mod legal

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantaCAMERA DE CONTURI, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 549 din 19 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații persoane răspunzătoare, domiciliat în B,-, județul B, domiciliat în B,-, -. B,. 2,. 45, județul B și, domiciliat în B,-, județul B și intimata unitate păgubităPRIMĂRIA, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, județul

Modifică în parte sentința nr.549 din 19 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, iar pe fond admite în parte sesizarea Camerei de Conturi

Obligă pârâții, - și - în solidar la plata următoarelor despăgubiri civile ce urmează a fi actualizate pe baza taxei scontului stabilite de la data pronunțării hotărârii către Primăria Municipiului B:

- 19.031 lei reprezentând spor de confidențialitate și mobilitate;

- 101.475 lei reprezentând spor pentru condiții de muncă deosebite;

- 948.313 lei reprezentând 159.107 lei spor de fidelitate, 102.824 lei spor de stres, 136.179 lei ajutor de Paști, 246.461 lei ajutor de C, 303.748 lei ajutor de ținută.

Obligă pârâții și - în solidar la plata următoarelor

despăgubiri ce urmează a fi actualizate pe bata taxei scontului stabilite de la data pronunțării hotărârii către Primăria Municipiului B:

- 6483,11 lei reprezentând cheltuieli de deplasare decontate nelegal.

Menține în rest dispozițiile sentinței recurate privind respingerea sesizării pentru plata sumelor reprezentând ore suplimentare și foloase nerealizate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu

- - - -a - - -

GREFIER,

Nora

fiind plecată în concediu de odihnă

se semnează de grefierul-șef de secție

Red.

Tehnored.

3 ex./ 19.02.2008

1725/2006 Tribunal

Președinte:Adrian Remus Ghiculescu
Judecători:Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 187/2008. Curtea de Apel Ploiesti