Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1888/2009. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1888
Ședința publică din 3 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI S, împotriva Sentinței civile nr. 229 din 13 februarie 2009, pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați primar până la 26.06.2008, -, secretarul Comunei, consilier în cadrul Primăriei și, având ca obiect litigii Curtea de Conturi (Legea Nr. 94/1992) - stabilire răspundere civilă delictuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul pârâtei intimate Comuna, consilier juridic -, care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care, învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății, se reține că recursul este declarat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat cu intimații, odată cu citația.
La data de 29 mai 2009 sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, o întâmpinare din partea pârâtei intimate Comuna, prin intermediul căreia solicită respingerea recursului și, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul în instanță al pârâtei intimate Comuna învederează instanței că nu are alte cereri și invocă excepția inadmisibilității recursului formulat de Curtea de Conturi ca nefiind parte în proces și depune la dosar un extras de pe site-ul Curții de APEL CLUJ, conținând soluția dată într-o situație identică de speță. Totodată invocă excepția tardivității recursului.
Cu privire la excepția tardivității Curtea pune în discuție faptul că la fila 2 din dosar se află un fax în baza căruia rezultă că recursul a fost depus la data de 25 martie 2009.
Reprezentantul pârâtei intimate Comuna susține excepția tardivității formulării recursului din perspectiva faptului că hotărârea recurată i-a fost comunicată reclamantei la data de 12 martie 2009, recursul fiind depus abia la data de 31 martie 2009, ultima zi în care acest recurs ar fi putut fi depus fiind 30 martie 2009, sens în care depune prima pagină din recurs purtând data de 31 martie 2009.
Curtea, în urma deliberării, respinge excepția tardivității apreciind că recursul este formulat în termen legal, raportat la comunicarea prin fax a acestuia, script din care rezultă că recursul a fost declarat la data de 25 martie 2009(2).
În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală, reprezentantul pârâtei intimate Comuna solicită admiterea și a acestei excepții. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.229 din 13 februarie 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii reclamantei CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - CAMERA DE CONTURI - JUDEȚUL S - Z, în contradictoriu cu, -, și, privind obligarea pârâților de rândul I-III la plata sumei de 35.891 lei, reprezentând sume plătite nelegal și 5.327, reprezentând foloase nerealizate și s-a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a constatat că organizarea și funcționarea Curții de Conturi este reglementată de Legea 94/1992, republicată.
În cadrul acestui act normativ, Secțiunea a-3-a intitulată " PROCEDURI DE CONTROL" reglementează în cuprinsul dispozițiilor art.31-39 întreaga procedură care guvernează activitatea de valorificare a controlului efectuat de această entitate juridică.
Respectând procedura, reclamanta, pe baza Încheierii Nr. 39 din 16.12.2008 emisă de completul constituit conform legii, a sesizat Tribunalul Sălaj. Cererea reclamantei s-a înregistrat la această instanță la data de 18.12.2008.
La data de 24.10.2008 a fost publicată în Nr. 724 - Legea 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
Printre alte completări și modificări legea de mai sus, prin art.39, modifică și completează art.31 alin.3 din. 94/1992 stabilind o altă procedură în legătură cu modalitatea în care se pot valorifica controalele efectuate.
În noua sa reglementare completul care examina rapoartele asupra conturilor, nu mai există. O dată cu desființarea acestuia s-au abrogat și prevederile referitoare la încheierile emise de către acesta prin care era statuată modalitatea de sesizare a instanței.
Sunt, de asemenea, modificări și în ceea ce privește prejudiciul și acoperirea acestuia. Pentru acuratețe s-au redat mai jos dispozițiile art.31 din.94/1992, în urma modificării și completării acestuia.
"În situația în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt.
Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate".
La data înregistrării cererii reclamantei pe rolul Tribunalului Sălaj, respectiv 18.12.2008, prevederile.217/24.10.2008 erau deja în vigoare, iar potrivit acestora instanța de judecată poate fi sesizată pe baza unei alte proceduri decât aceea prevăzută de. 94/1992, anterior modificării și completării ei prin.217/24.10.2008.
În termen legal, Curtea de Conturi a României a formulat recurs, criticând hotărârea atacată, atât asupra legalității cât și a temeiniciei.
In susținerea acesteia, s-a arătat că prima instanță a fost în eroare, atunci când a reținut în motivarea hotărârii că " la data de 30.06.2008 " legea nu cuprindea și atribuția completelor Curții de Conturi a României de a sesiza instanța de judecată. S-a subliniat că Legea nr.94/1992 a suferit mai multe modificări, atât cu privire la valorificarea activității de control financiar cât și în desfășurarea proceselor pe rol.
De asemenea, s-a mai arătat că OG nr.117/2003 nu a abrogat art.31 din Legea nr.94/1992, astfel completele de examinare a rapoartelor (și nicidecum completele de judecată așa cum greșit a fost interpretat), constituite la nivelul Curții de Conturi a României, efectuau sesizarea instanțelor de drept comun, în vederea valorificării procesului de control financiar.
Cu privire la atribuția Curții de Conturi de a sesiza instanța de judecată, s-a susținut că valorificarea financiară prevăzută de Legea nr.217/2008, se aplică pentru viitor.
S-a subliniat că disp.art.4 din OUG nr.117/2003, privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanței Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, (aprobată prin Legea nr.49/2004), nu au fost abrogate prin Legea nr.217/2008, pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, constituind fundamentul legal al investirii instanțelor de judecată de către completele constituite în camere de conturi județene pentru stabilirea răspunderii juridice, în condițiile legii.
Recurenta apreciază că justifică temeiul legal al acțiunii deduse judecății, astfel că respingerea ca inadmisibilă a acțiunii apare ca nelegală.
Comuna, prin întâmpinarea formulată (14), a arătat că operațiunile efectuate în aplicarea actelor administrative adoptate de Consiliul local au fost îndeplinite în conformitate cu normele legale, paguba constatată în mod abuziv de organele de control ale recurentei, fiind inexistentă. S-a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul nu este întemeiat.
Curtea constată că prima instanță a tranșat litigiul în urma unei aprecieri corecte a normelor legale incidente.
Astfel, se reține că în forma inițială, Legea nr.94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, recunoștea Curții de Conturi o serie de atribuții jurisdicționale, reglementate la art. 40-50, sesizarea în vederea exercitării acestor atribuții fiind recunoscută, potrivit art. 31 al.1 din același act normativ, completelor având componența acolo indicată.
Niciuna dintre variantele Legii nr. 94/1992, nu a cuprins, vreo dispoziție legală care să permită completelor specializate, prevăzute de art. 31 al.1 al actului normativ menționat, să sesizeze instanța de judecată.
Deși Legea nr. 94/1992 a suferit o nouă modificare prin Legea nr. 217/24.08.2008, legiuitorul nu a recunoscut în activitatea de valorificare a rapoartelor de audit, posibilitatea de a sesiza în mod direct instanța de judecată, stabilindu-se la alineat 3 al art. 31 că "n situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate." Prin aceeași lege modificatoare au fost abrogate dispozițiile art. 40-50 referitoare la activitatea jurisdicțională a Curții de Conturi.
În ceea ce privește OUG 117/2003, se constată că prin acest act normativ se recunoaște posibilitatea de sesizare a instanței de judecată de către procurorul financiar, de către completele din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege.
Se apreciază că în mod corect prima instanță, în condițiile în care între cele două acte normative există contrarietate, a dat valență dispozițiilor Legii nr.94/1992, aceasta din urmă, datorită naturii ei de lege organică, având o forță juridică superioară celei a ordonanței de urgență menționate.
De altfel, atât înainte, cât și după revizuirea Constituției, la articolul 140 al. 1 s-a statuat că "Curtea de Conturi exercita controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. În condițiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate."
Or, prin prisma faptului că legea fundamentală prevede că litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializateîn condițiile legii organice, iar legea organică este Legea nr. 94/1992, se apreciază că doar prin raportare la acest act normativ trebuie analizată calitatea procesuală activă în cauza dedusă judecății.
Într-adevăr prin OUG 117/2003 s-a stabilit preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti, însă se apreciază că această ordonanță nu poate fi asimilată unei modificări a Legii nr. 94/1992, aceasta întrucât un act normativ nu poate fi modificat decât printr-un act normativ având aceeași forță probantă.
Constatând că sesizarea primei instanțe s-a făcut la data de 18 decembrie 2008, respectiv ulterior modificării Legii nr. 94/1992 prin Legea nr. 217/24.08.2008, precum și faptul că prin noua formă, Legea nr.94/1992 nu recunoaște posibilitatea de sesizare a instanței de judecată de către Curtea de Conturi, Curtea apreciază că în mod legal a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a invocat de către recurentă incidența hotărârii nr. 22/19.11.2008 a Curții de Conturi, prin care s-au stabilit, ca și soluție tranzitorie, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control efectuate până la modificarea legii, precum și ulterior acesteia, instrucțiuni care au fost comunicate Camerelor de conturi teritoriale și în baza cărora s-au efectuat sesizările instanțelor.
Curtea apreciază că o hotărâre internă a Curții de Conturi, nu poate constitui un temei legal pentru sesizarea instanțelor de judecată, în condițiile în care prioritare în aplicare o au normele legale cu caracter de lege, respectiv Legea nr. 94/1992.
Referitor la excepția inadmisibilității recursului, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, în condițiile în care, potrivit art. 21 al. 1și 2 din Constituția României, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, nici o lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept.
Așadar, legea fundamentală, prin dispozițiile menționate, recunoaște oricărei persoane "accesul liber la justiție".Referitor la reglemntarea exercitării acestui drept, se reține că legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiții de formă, ținând de natura și de exigențele administrării justiției, fără însă ca aceste condiționări să aducă atingere substanței dreptului sau să îl lipsească de efectivitate.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că scopul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este "să apere nu drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective" (Cazul Airey contra Irlandei, 1979, și Cazul Artico contra Italiei, 1980.
Curtea a reținut prin Hotărârea din 9 noiembrie 2004, pronunțată în cazul Maeso contra Spaniei că, deși accesul la o instanță de judecată nu este un drept absolut, ci este susceptibil de limitări, în special în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unei căi de atac, totuși, aceste limitări nu trebuie să restrângă accesul deschis unui justițiabil de o asemenea manieră sau până la un asemenea punct încât dreptul să fie atins în însăși substanța lui.
În baza acestor considerente, se apreciază că prin admiterea excepției inadmisibilitășii recursului, s-ar restrânge nejustificat accesul liber la justiție al recurentei, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Având în vedere considerentel expuse, și constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în conformitate cu art. 312 al.1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI S, împotriva Sentinței civile nr. 229 din 13.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
- - - - - -
GREFIER
---
RED.DG/MR
2 ex./2.07.09
Jud.fond:
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu