Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 228/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIE Nr. 228/CA/2009

Ședința publică de la 24 Februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu

JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt

JUDECĂTOR 3: Marieta

Grefier:

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții și împotriva sentinței nr. 2667/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul -.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă mandatarul ales al recurenților, avocat, lipsă fiind recurenții și intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recursul este scutit de taxa de timbru conform art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.

Mandatara recurenților depune la dosar delegația de reprezentare, comunicată prin fax arătând că nu mai are cereri de formulat.

Nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate, respingerea ca nefondată a sesizării formulate de intimată, înlăturând obligarea recurenților de la plata despăgubirilor în cuantum de 132.863 lei reprezentând ajutoare pentru echipament (îmbrăcăminte), ajutor financiar de C și Paști, spor de confidențialitate în procent de 15% și spor de mobilitate în procent de 10%.

Se arată că, prima instanță a admis sesizarea așa cum a fost formulată, pentru întreaga sumă, a constatat că primele de Paște și de s-au acordat în baza acordului colectiv de muncă, acord considerat, de instanță, nelegal. Acordul Coletiv de muncă a fost înregistrat la. a Județului H, sumele acordate sub formă de ajutoare financiare au fost înscrise în bugetele locale al orașului și aprobate prin hotărî care n-au fost atacate în contencios administrativ. Totodată, instanța de fond nu a observat că, M și Acordul Colectiv au fost redactate cu preluarea și respectarea dispozițiilor Codului muncii.

Instanța a neglijat faptul că primarul a făcut parte din două comisii respectiv Comisia pentru aplicarea Legii 10/2001 și Comisia în aplicarea Legii fondului funciar nr.18/1991, motiv pentru care a beneficiat de un sport de dificultate de 50% pentru fiecare comisie.

Pentru motivele expuse în scris și oral solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii sesizării formulate.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr- reclamanta Curtea de Conturi a României a solicitat stabilirea răspunderii și recuperarea prejudiciului total de 132.863 lei în solidar de la pârâții primarul orașului și de la -șef serviciu buget, contabilitate a Primăriei Orașului din care suma de 125.563 lei reprezentând drepturi salariale acordate și suma de 7305 lei despăgubiri civile totale, calculate până la data de 31 martie 2007 și până la recuperarea efectivă a sumelor conform încheierii nr.10/6.06.2007 anexată.

În motivarea încheierii reclamantei Curtea de Conturi a României prin Camera de Conturi H s-a arătat că:

1.În cursul anului 2005 - 2006 instituția (Primăria orașului ) a acordat și plătit salariaților (personal contractual și funcționari publici) în total suma de 115.100 lei reprezentând ajutoare financiare astfel:

-pentru anul 2005:

-echipament (îmbrăcăminte) - în sumă de 19.000 lei

-ajutor financiar de C - în sumă de 19.500 lei, în total suma de 38.500 lei.

-pentru anul 2006:

-echipament (îmbrăcăminte) - în sumă de 42.710 lei

-ajutor financiar de Paști - în sumă de 11.700 lei,

-ajutor financiar de C - în sumă de 22.200 lei, Se arată că acordarea acestor ajutoare a avut la bază Acordul Colectiv privind rapoartele de serviciu dintre Primăria orașului și funcționarii publici și s-a reținut că aceste ajutoare financiare acordate sunt nelegale raportat la disp. art. 30 și 61 din Legea 188/1999, art. 157 alin. 2 din Legea 53/2003 - codul muncii și art. 14, 47 alin. 3 din OUG 45/2003 privind finanțele publice locale.

2.În cursul anilor 2006 - 2007 fost acordat și plătit spor de confidențialitate și spor de mobilitate, în sumă brut de 11.407 lei unui număr de 8 funcționari publici, nefiind respectate disp. art. 29 din Legea 188/1999, art. 157 alin. 2 din legea 53/2003 - codul muncii, art. 11 din OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2006 și art. 14 din OUG 45/2003.

3.Începând cu luna ianuarie 2007, ordonatorul de credite - primarul pârâtul a încasat eronat sporul de dificultate de 100 % calculat la indemnizația cuvenită, față de 50 % cât era prevăzut de actele normative, fiind încălcate disp. art. III din Legea 263/2006 introdus pe OUG 136/22.12.2006 și art. 14 din OUG 45/2003 privind finanțele publice locale.

Cu privire la pct. 3 din sesizare, respectiv acordarea sporului de dificultate de 100 % de către Primarul orașului se arată că acest spor nu depășește 50 %, însă Primarul fiind implicat atât în aplicarea legii 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv cât și ale legii fondului funciar, fiind vorba de două comisii cu activitate distinctă s-a acordat de două ori acest spor de 50%.

Tribunalul Hunedoara -Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal prin sentința nr.2667/CA/23 09 2008 admis sesizarea și în consecință a stabilit răspunderea materială a pârâților, pe care i-a obligat în solidar la plata sumei de 132.863 lei (din care 125.563 lei drepturi salariale acordate în sumă de 7305 lei despăgubiri civile calculate până la 31.03.2007 și în continuare până la recuperarea efectivă a sumei

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în cauză sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, pârâții prin fapta lor au cauzat prejudiciul bugetului orașului, așa cum a fost reținut prin încheierea nr.10/2007.

Cu privire la pct. 1 din sesizare respectiv acordarea către personalul contractual și funcționari publici a unor ajutoare financiare sub formă de echipament (îmbrăcăminte), instanța a constatat că aceste ajutoare sunt nelegale întrucât potrivit disp. art. 30 din legea 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, funcționarii publici sunt obligați să poarte uniforme și acestea sunt acordate în mod gratuit.

Ca atare, aceste uniforme fiind acordate gratuit ordonatorul principal de credite nu putea să achite beneficiarului dreptului respectiv funcționarilor publici contravaloarea acestora.

Pentru personalul contractual textul de lege nu prevede nici măcar purtarea uniformei sau acordarea lor gratuit decum să se poată acorda contravaloarea acestor uniforme.

S-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 14 din OUG 45/2003 privind finanțele publice locale, în sensul că nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele publice și nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.

S-a reținut că Acordul Colectiv nu este o bază legală în ce privește acordarea de drepturi salariale peste dispozițiile legale.

S-a concluzionat că, acordarea drepturilor de la punctul 1 din sesizare este nelegală și s-a dispus recuperarea de la cele două persoane vinovate primarul orașului și șeful serviciului buget - contabilitate.

Cu privire la punctul 2 din sesizare, respectiv acordarea sporului de confidențialitate și sporului de mobilitate în procent de 25 % din care 15 % spor de confidențialitate și 10 % spor de mobilitate, instanța a constatat că acordarea acestor sporuri este nelegală.

În mod greșit susțin cei doi pârâți că au acordat aceste două sporuri în baza art. 60 alin. 2 din Statutul profesiei de consilier juridic și ale legii 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, întrucât funcționarilor publici - angajați ca și consilieri juridici în cadrul instituțiilor bugetare li se aplică doar actele normative de salarizare a funcționarilor publici și de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.

Ca atare, acestei categorii de funcționari publici consilieri juridici nu li se aplică legislația specifică statutului profesiei de consilier juridic.

În acest sens este și decizia în interesul legii nr. LXXVIII din 5.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu privire la punctul 3 din sesizare respectiv încasările de către primar, începând cu luna ianuarie 2007 unui spor de 100% față de 50%, instanța a constatat că este nelegală acordarea acestui spor care nu poate fi acordat de două ori în baza aceluiași text de lege, respectiv art. III alin. 1 și 2 din legea 263/2006, chiar dacă este vorba de două comisii una pentru aplicarea legii 10/2001 și una pentru aplicarea legii 18/1991 rep.

Instanța a înlăturat în totalitate raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză și nu a ținut seama de concluziile sale, întrucât concluziile acestui raport de expertiză nu se întemeiază pe actele normative de salarizare a funcționarilor publici.

Intimata, Curtea de Conturi nu a depus întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursul reclamanților este fondat, urmând a fi admis și a modifica în parte hotărârea atacată în ce privește punctul 3 din sesizare.

Astfel, Primarul orașului a încasat începând cu luna ianuarie 2007 sporul de dificultate în cuantum de câte 50% de la Comisia pentru aplicarea legii fondului funciar constituită în baza art.12 din Legea nr.18/1991 și de la Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6.03.1945/ 22.12.1989.

Încasarea acestor sume este legală conform art.III, alin.1 și 2 din Legea nr.263/2006 completată prin OUG nr.136/2006, justificate prin calitatea de membru în ambele comisii.

Cu privire la pct.1 și 2 din sesizare, criticile pârâților sunt nejustificate, astfel că recursul în baza art.312 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat.

Pentru aceste motive,
În numele legii

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței nr. 2667/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul - și în consecință:

Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că admite în parte sesizarea Curții de Conturi împotriva pârâților și. Stabilește răspunderea materială a pârâților și obligă pârâții la plata în solidar a sumei de 130.442 lei din care 123.159 lei drepturi salariale acordate și 7288 lei despăgubiri civile calculate până la 31 03 2007 și în continuare până la recuperarea efectivă a sumei.

Respinge punctul 3 din sesizare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 24 02 2009.

Președinte,

- - -

Judecător,

- -

Judecător,

-

Grefier,

Red.ȘF

Dact./ex.2/17 04 2009

Jud.fond.

Președinte:Marius Ionel Ionescu
Judecători:Marius Ionel Ionescu, Ștefan Făt, Marieta

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 228/2009. Curtea de Apel Alba Iulia