Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 2739/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 2739
ȘEDINȚA DE LA DATA - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
GREFIER - - -
XXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 21 mai 2009, privind judecarea recursului declarat de reclamanta Curtea de Conturi a României pentru Camera de Conturi a Județului D împotriva sentinței nr. 2401 din 03 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți, G, G și intimatul parte prejudiciată Consiliul local al comunei
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 21 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 2401 din 03 decembrie 2008 Tribunalul Doljar espins sesizarea formulată de reclamanții CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - CAMERA JUDEȚEANĂ DE CONTURI D, CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI B, în contradictoriu cu pârâții, G, G, și partea prejudiciată Consiliul.local al comunei
În considerentele sentinței s-a reținut că prin încheierea nr. 7, din data de 28.01.2008, Curtea de Conturi a României - Camera județeană de Conturi D - Direcția de Control Financiar Ulterior sesizat Tribunalul Județean D - Secția contencios administrativ și fiscal - pentru obligarea pârâților, G, G pentru prejudiciul de 18.304 de lei, reprezentând redevență la care se adaugă despăgubirile de 2725, 891 de lei.
Sesizarea s-a făcut în baza raportului de control intermediar înregistrat la Camera de Conturi sub nr. S 44/1053/18.12.2007, întocmit la Primăria comunei M de către controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi.
În drept, sesizarea formulată de către Curtea de Conturi a României - Camera Județeană de Conturi D - Direcția de Control Financiar Ulterior nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
Astfel, prin contractul de închiriere nr. 2412/02.08.2002, încheiat între Consiliul local M și numitul, s-a închiriat acestuia din urmă suprafața de 150 mp. cu destinația de prestări servicii, pe o perioadă de 15 ani.
La data de 03.11.2003, între aceleași părți s-a încheiat contractul de concesiune nr. 2827, prin care a fost concesionat localul numit,", situat în satul M, durata concesiunii fiind stabilită la 49 de ani, începând cu data de 01.09.2003.
Acest contract de concesiune a fost încheiat în baza Hotărârii nr. 33/30.09.2003, emisă de către Consiliul local M, prin care a fost revocată Hotărâre nr. 30/2002, luându-se hotărârea de a fi concesionat localul pe o perioadă de 49 de ani, percepându-se suma de 100 Euro lunar, cu scutire de plata concesionării pe o perioadă de 10 ani.
Astfel, dat fiind că hotărârea privind concesionarea i și a condițiilor în care s-a făcut această concesionare a fost luată de întregul consiliu local, nu se poate reține culpa doar a unora, primarul - pârâtul fiind cel care trebuia să aducă la îndeplinire această hotărâre a Consiliului local, așa cum se menționează la art. 3 din HCL nr. 33/2003, în calitate de organ execuțional.
Nici culpa pârâtului G - secretar - nu poate fi reținută, de vreme ce în chiar procesul-verbal de ședință încheiat în data de 30.09.2003 s-a menționat că acesta a fost de acord cu închirierea, însă nu a fost de acord și cu acordarea de facilități, iar perioada de închiriere să fie pe 10 ani, nu 49 de ani, așa cum s-a hotărât prin HCL nr. 33/2003.
Cu privire la tragerea la răspundere a președintelui de ședință - - ales să prezideze lucrările din data de 30.09.2003 și G - viceprimar, din procesul-verbal întocmit cu ocazia sesiuni de lucrări nu reiese poziția acestora cu privire la concesionarea clădirii i, simplul fapt al semnării Hotărârii Consiliului local de către acesta și de către secretarul G, în calitate de președinte de ședință, respectiv secretar, nefiind suficient să antreneze răspunderea acestora, constituind obligație legală de semnare a hotărârilor luate de către consiliul local.
Așadar, nu s-a dovedit culpa pârâților pentru atragerea răspunderii lor, dat fiind că încheierea contractului de concesionare s-a făcut în baza unei Hotărâri a Consiliului local M, din procesul-verbal de ședință încheiat la data de 30.09.2003 nereieșind modalitatea de vot a membrilor consiliului local, menționându-se că hotărârea s-a luat cu unanimitate de voturi, deși, așa cum s-a menționat mai sus, unii pârâți au avut obiecțiuni cu privire la condițiile de închiriere.
Drept urmare, în mod greșit s-a considerat de către organele de control din cadrul Curții de Conturi că în privința acestor creanțe se poate atrage răspunderea pârâților, G, G, dat fiind că nu s-a dovedit culpa acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în cauză reclamanta Curtea de Conturi a României pentru Camera de Conturi a Județului D, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului reclamanta a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de fond încalcă dispoz. art. 304 pct.9 Cod pr. civilă, în sensul că a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cât și ale legii nr. 213/1998, respectiv legea administrației publice locale.
O altă critică este cea referitoare la înlăturarea nefondată răspunderilor pârâților, care ar fi trebuit să revină și membrilor consiliului local care au aprobat concesionarea.
Recurenta arată că nu poate fi înlăturată răspunderea în totalitate a pârâților, ca urmare a faptului că prejudicierea unității a fost săvârșită de mai multe persoane, instanța având posibilitatea să stabilească în totalitate răspunderea persoanelor vinovate.
Intimații pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării s-a susținut că motivele de nelegalitate invocate sunt nefondate, iar în ce privește critica adusă instanței de fond referitoare la înlăturarea răspunderilor pârâților este de asemenea nefondată. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin încheierea nr. 7 din 28.01.2008 reclamanta recurentă în prezenta cauză a sesizat instanța pentru obligarea pârâților la achitarea prejudiciului de 18.304 lei reprezentând redevență la care se adaugă despăgubiri de 2725,891 lei.
Sesizarea a fost făcută ca urmare a raportului de control intermediar înregistrat la 18.12.2007 întocmit la Primăria com. M de către reprezentanții Direcției Controlului Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi
Din actele dosarului se reține că fost încheiat un contract de închiriere cu nr. 2412 din 2.08.2002 între Consiliul Local M și, iar la 3.11.2003 s-a încheiat contractul de concesiune între aceleași părți prin care a fost concesionat un imobil, în baza HCL nr. 33 din 30.09.2003.
Susținerile recurentei reclamante în sensul că sentința recurată încalcă dispoz. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă și în mod greșit s-a înlăturat răspunderea pârâților nu sunt fondate.
Hotărârea de Consiliu Local prin care s-a aprobat concesionarea imobilului a fost luată de întreg consiliu local, astfel încât nu se poate reține culpa celor trei intimați pârâți care au calitatea de secretar - G, Președinte de ședință -, și Primarului - față de care s-a făcut încheierea de sesizare, aspecte reținute în mod corect și de instanța de fond.
Așa cum s-a reținut încheierea contractului de concesionare s-a făcut în baza unei HCL, hotărâre ce a fost luată cu unanimitate de voturi, astfel încât nu se poate atrage răspunderea doar a celor patru intimați pârâți, culpa acestora nefiind dovedită, prin probele dosarului.
Hotărârea recurată nu încalcă în nici un mod nici dispozițiile invocate de recurentă din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, deoarece obiectul sesizării l-a reprezentat un contract de concesiune cu redevență stabilite potrivit legii, nefiind aplicabile dispozițiile legale invocate de recurentă.
Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 Cod pr, civilă recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Curtea de Conturi a României pentru Camera de Conturi a Județului D împotriva sentinței nr. 2401 din 03 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți, G, G și intimatul parte prejudiciată Consiliul local al comunei
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.jud. D
Ex.2//24.06.2009
Jud. fond N
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu
