Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 390/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 390
Ședința publică din 17 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 3: Claudia Idriceanu
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI pentru CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI B-N împotriva Sentinței civile nr. 321/CA din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, - și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, având ca obiect litigii Curtea de Conturi (Legea nr. 94/1992).
La apelul nominal se prezintă reprezentanta pârâților intimați, și, avocat de la Baroul Bistrița -N, care depune împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul pârâtei intimate Primăria municipiului B, consilier juridic - care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea nr. 146/1997, precum și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că recursul este declarat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat cu intimații.
Se constată că la data de 15 februarie 2010 sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, o întâmpinare din partea pârâților intimați, și, prin intermediul căreia solicită respingerea recursului.
Reprezentanta pârâților intimați, și depune la dosar întâmpinarea în original, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul pârâtei intimate Primăria municipiului B, întâmpinare prin care nu sunt relevate alte aspecte decât cele de la fond.
Reprezentantul pârâtei intimate Primăria municipiului B depune la dosar note de ședință pe care arată că le va susține la acordarea cuvântului pe fond.
Nefiind alte cereri, excepții sau probe Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta pârâților intimați, și solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă pe care le susține arătând că prin recurs se reiterează aceleași apărări ca și în fața instanței de fond și anume faptul că există dispoziții legale care să facă admisibilă acțiunea, că la data emiterii Încheierii nr. 29 din 3 decembrie 2008 apăruse Legea nr. 217/2009, respectiv la 27 octombrie 2008, lege care a stabilit o altă modalitate de lucru, aspect nerespectat de recurentă. A mai apărut și regulamentul de aplicare care și el a stabilit o altă modalitate de lucru, ori legile sunt de strictă aplicare. Susține întâmpinarea depusă și își menține apărările de la instanța de fond.
Reprezentantul pârâtei intimate Primăria municipiului B solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate, conform notelor de ședință pe care le susține arătând că instanța fondului în mod corect a procedat la verificarea excepțiilor de procedură, că o dată cu apariția Legii nr. 217/2009 procedura a fost modificată trecându-se la procedura prealabilă, astfel încât consideră că s-a procedat în mod greșit de către recurentă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.321 din 30 iunie 2009 a Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis excepția inadmisibilității actului de sesizare al instanței - încheierea nr.29/3 decembrie 2008 Camerei de Conturi a Județului B-N, excepție ridicată de către pârâți.
S-a respins încheierea de sesizare a instanței nr.29/3 decembrie 2008 Camerei de Conturi a județului B-N pentru obligarea Primăriei municipiului B, la plata unor sume determinate și stabilirea răspunderii juridice a unor persoane fizice ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Camera de Conturi a Județului B- prin încheierea nr.29/3 decembrie 2008 sesizat Tribunalul Bistrița -N pentru:
1).obligarea Primăriei municipiului B la plata către bugetul de stat a impozitului pe venit aferent indemnizațiilor de hrană acordate salariaților în sumă de 155.488 lei și a majorărilor de întârziere calculate însumă de 65.874 lei.
2).obligarea Primăriei municipiului B la plata către bugetul asigurărilor de sănătate a contribuției datorate de asigurați în sumă de 67.555 lei și a majorărilor de întârziere de 29.802 lei.
3).obligarea Primăriei municipiului B la plata către bugetul asigurărilor sociale de sănătate a contribuției de asigurări datorată de angajator în sumă de 62.361l lei și a majorărilor de întârziere de 27.508 lei.
4).stabilirea răspunderii juridice pentru paguba în sumă de 123.184 lei (65.874+29.802+27.508) produsă bugetului local prin plata majorărilor de întârziere în sarcina persoanelor răspunzătoare astfel:numita pentru suma de 123.184 lei în solidar cu pentru suma de 40.890 lei, pentru suma de 8.493 lei, pentru suma de 54.551 lei, pentru suma de 7.826 lei, pentru suma de 3.166 lei și pentru suma de 8.258 lei.
În motivarea de sesizare a instanței s-a arătat că urmare a verificării corpurilor de execuție, a bilanțului contabil încheiat pe anul 2007 al Primăriei municipiului B se constată neîntrunirea condițiilor prev.de 94/1992 de obținere a descărcării de gestiune a ordonatorilor de credite, pentru exercițiul bugetar supus verificării.
În anul 2007, Primăria municipiului B în baza contractului/acordului colectiv de muncă s-a acordat lunar personalului contractual și funcționarilor publici o indemnizație de hrană în cuantum de 7 lei/salariat /zi. Din verificările efectuate s-a constat că din sumele asimilate salariilor reprezentând indemnizație de hrană, unitatea controlată nu a calculat, reținut și virat la bugetul public impozitul pe venit și contribuția la asigurările sociale de sănătate datorate de asigurați. de hrană acordate salariaților în baza contractului colectiv nu se încadrează la excepțiile prev.de art.55 alin.4 lit.b din Codul fiscal, - tichetele de masă și drepturi de hrană acordate de angajator salariaților, în conformitate cu legislația în vigoare.
Prin acordarea indemnizațiilor de mai sus și neimpozitarea lor au fost încălcate prev.art.58 din 571/2003 cu modificările și completările ulterioare și astfel în timpul controlului s-a calculat impozit pe venit datorat bugetului de stat în sumă de 155.488 lei iar pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 65.874 lei în baza prev.art.116 din OG.92/2003. S-a mai constatat că pentru indemnizațiile de hrană nu s-a calculat și nu s-a virat contribuția pentru asigurările sociale de sănătate datorate de asigurați încălcându-se prevederile art.257 alin.2 lit.a din 95/2006.
În timpul controlului s-a stabilit că obligațiile suplimentare față de bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pentru 2007 sunt în sumă de 67.555 lei.
De asemenea instituția verificată nu a calculat, înregistrat în contabilitate și nu a virat contribuția datorată de angajator la bugetul asigurărilor sociale de sănătate astfel că în timpul controlului s-a calculat această sumă fiind stabilită suma de 62.361 lei iar pentru neplata la termen acestor obligații s-a calculat majorări de întârziere până la 31 octombrie 2008 în sumă de 27.508 lei.
Răspunderea pentru necalcularea, neevidențierea în contabilitate și neplata la bugetele publice a impozitului pe venit și a contribuțiilor pentru asigurări sociale de sănătate datorate de asigurați și de angajator, revine persoanelor care au avut atribuții cu privire la salarizarea personalului, respectiv pârâților precizați în actul de sesizare și în sarcina cărora s-a solicitat stabilirea răspunderii juridice pentru paguba în sumă de 123.184 lei respectiv pârâții în solidar cu, și.
Pârâții legal citați au formulat cerere pentru angajare apărător, sens în care instanța a procedat la amânarea cauzei.
Pârâta Primăria municipiului Baf ormulat întâmpinare solicitând respingerea încheierii de sesizare pe considerentul că indemnizația de hrană a fost acordată în baza contractului colectiv de muncă (CCM) și a Acordului colectiv de muncă () privind raporturile de serviciu care reprezintă un drept de personal. Aceste drepturi de hrană nu fac parte din categoria veniturilor de natură salarială supuse impozitării în temeiul art.58 din 51/2003 (Codul fiscal). Potrivit prev.art.55 alin.4 din același act normativ, dreptul de hrană acordată de angajator angajaților în conformitate cu legislația în vigoare "nu sunt venituri salariale și nu sunt impozabile" în înțelesul impozitului pe venit. Mai mult CCM și au fost negociate între părți în baza prevederilor art.10 și 11 din 130/1996 iar după negociere și CCM au fost aprobate prin HCL nr. 151 și respectiv 152 ambele din 2005, acestea devenind legi pe plan local, fiind asimilat actelor normative specifice unității.
Pârâții, și prin mandatar au formulat și depus note de ședință prin care invocă excepția inadmisibilității actului de sesizare a instanței - încheierea nr.29/3 decembrie 2008 Camerei de Conturi a Județului B-N și urmare se solicită respingerea acestui act de sesizare în baza acestor excepții.
Prin încheierea de sesizare s-a solicitat obligarea Primăriei municipiului B la plata unor sume cu titlu de impozit pe venit și contribuții la asigurările sociale de sănătate precum și stabilirea răspunderii juridice a pârâților persoane fizice.
S-a precizat că anterior emiterii acestei încheieri 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a fost modificată prin 217/24 octombrie 2008 iar conform art.12 alin.2 din această lege în forma modificată, precizează că "organizarea și desfășurarea activităților specifice curții de conturi precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități se efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul curții de conturi, în temeiul prezentei legi. Potrivit art.31 alin.3 din lege în forma modificată, "în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii unității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate".
Prin urmare la data încheierii sesizării - 3 decembrie 2008 prin care se cerea obligarea primăriei la plata unor sume determinate și stabilirea răspunderii juridice a unor persoane fizice în 94/1992, prevedea deja expres că stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate - și deci nu camerei curții de conturi.
Pe de altă parte prin Hotărârea nr.1/4 februarie 2009 Curții de Conturi s-a aprobat regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.
Conform acestui regulament procedura de valorificare a actelor de control și de sesizare a instanțelor de judecată este total diferită decât cea urmată în prezenta cauză, în sensul că în baza proceselor verbale de constatare se va emite o decizie care poate fi atacată cu contestație la structura Curții de Conturi care a emis decizia și care o va soluționa printr-o încheiere împotriva căreia se poate face acțiune în contencios administrativ.
Chiar dacă acest regulament a fost adoptat după emiterea încheierii de sesizare a instanței, hotărârea prin care a fost adoptat (nr.1/2009), prevede la art.3 că regulamentul va intra în vigoare la data publicării în MO, astfel că în prezent acesta este în vigoare și deci trebuie aplicat fiind în normă de procedură de aplicare imediată.
Curtea de Conturi a României a formulat note scrise prin care a răspuns la excepția ridicată de pârâți, aceea a inadmisibilității acțiunii solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată, să se constate că este o sesizare procedurală și pe cale de consecință să se rețină cauza spre rejudecare ca admisibilă, iar pe fondul cauzei admiterea cererii astfel cum a fost formulată prin încheierea nr.29/3 decembrie 2008 și menținerea ca temeinic și legal a raportului de control.
În motivare se arată că a admite excepția, a-l echivala cu a admite situația în care Curtea de Conturi să constate că s-au săvârșit anumite reguli și abateri financiar contabile, că există persoane care se fac vinovate de comiterea lor însă să nu fie antrenată răspunderea acestora și prejudiciul să nu fie recuperat.
O asemenea soluție nu este corectă nici din punct de vedere juridic și nici moral, întrucât în cauză este vorba despre bani publici din resursele financiare ale statului iar controlul legalității, modul în care aceste surse sunt folosite reprezintă o obligație atât pentru Curtea de Conturi cât și pentru instanțele de judecată.
La fond, reprezentantul pârâților solicită în principal admiterea excepției ridicată, respingerea ca inadmisibil a actului de sesizare, iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiată a acțiunii conform concluziilor scrise ce se vor depune, concluzii ce au fost depuse la dosarul cauzei, instanța amânând în acest sens pronunțarea.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că prin încheierea de sesizare nr. 29/3 decembrie 2008 se solicită obligarea Primăriei municipiului B la plata către bugetul de stat a impozitului pe venit aferent indemnizațiilor de hrană acordate salariaților în sumă de 155.488 lei și a majorărilor de întârziere calculate însumă de 65.874 lei.
2).obligarea Primăriei municipiului B la plata către bugetul asigurărilor de sănătate a contribuției datorate de asigurați în sumă de 67.555 lei și a majorărilor de întârziere de 29.802 lei.
3).obligarea Primăriei municipiului B la plata către bugetul asigurărilor sociale de sănătate a contribuției de asigurări datorată de angajator în sumă de 62.361l lei și a majorărilor de întârziere de 27.508 lei.
4).stabilirea răspunderii juridice pentru paguba în sumă de 123.184 lei (65.874+29.802+27.508) produsă bugetului local prin plata majorărilor de întârziere în sarcina persoanelor răspunzătoare astfel:numita pentru suma de 123.184 lei în solidar cu pentru suma de 40.890 lei, pentru suma de 8.493 lei, pentru suma de 54.551 lei, pentru suma de 7.826 lei, pentru suma de 3.166 lei și pentru suma de 8.258 lei.
Instanța analizând excepția ridicată, aceea a inadmisibilității actului de sesizare, a constatat că excepția este întemeiată, urmând a fi admisă și pe cale de consecință a se respinge actul de sesizare ca inadmisibil.
Așa cum s-a precizat de către pârâți, 94/1992 a fost modificată prin 217/24 octombrie 2003 stipulându-se în mod expres că în situațiile constatărilor unor abateri se comunică starea de fapt unității auditate, care urmează să stabilească întinderea prejudiciului și să dispună măsuri pentru recuperarea acestuia, acestea fiind obligatoriu pentru conducerea entității auditate.
La data de 3 decembrie 2008 când s-a emis încheierea de sesizare, legea deja prevedea în mod expres modul de stabilire a prejudiciului și a măsurilor de recuperare a acestuia care revenea conducerii entității auditate și nu camerei județene care a formulat actul de sesizare. Evident că nu se poate reține ultra activitatea legii așa cum se solicită de către Curtea de Conturi prin notele scrise, întrucât este unanim recunoscut principiul neretroactivității precum și principiul aplicării de îndată a actelor normative de la data publicării lor în monitorul oficial. În cazul din speță 217/2008 nu conține nici o reglementare, în sensul că până la adoptarea unui nou regulament de valorificare s-ar aplica vechile reglementări ale 94/1992 care au fost abrogate.
Nu se poate primi nici apărarea formulată în notele scrise potrivit căreia admiterea excepției ar echivala cu netragerea la răspundere a persoanelor vinovate și nerecuperarea prejudiciului chiar dacă este vorba de bani publici iar constatarea neregularităților fiind obligația Curții de Conturi, întrucât nu se poate invoca propria culpă așa cum se sugerează, obligația instanțelor fiind acela de a verifica întinderea prejudiciului și stabilirea răspunderii juridice ca în cazul din speță, respectiv dacă acestea au fost stabilite în baza unor acte normative legale, și care să își producă efectele.
Curtea de Conturi, respectiv Camera de Conturi, chiar dacă urmează noile reglementări este în măsură să procedeze la recuperarea prejudiciului și stabilirea răspunderii juridice printr-o acțiune în contencios administrativ, cu respectarea regulamentului aprobat prin Hotărârea nr.1/4 februarie 2009 Curții de Conturi, întrucât termenul de prescripție de 5 ani aplicabil în speță îi permită să facă acest lucru, astfel că nu se poate reține că instanța prin admiterea excepției ar împiedica stabilirea prejudiciului și antrenarea răspunderii pârâților.
Împotriva hotărârii a declarat recurs CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI, solicitând admiterea recursului formulat, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere faptul că instanța investită a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, respingând acțiunea introductivă ca inadmisibilă.
În motivarea recursului s-a arătat că prin încheierea de sesizare nr.29/03.12.2008 a Camerei de Conturi a Județului B-N, conform art.71 alin.(2) din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată în 16.03.2005, cu modificările și completările ulterioare, a solicitat stabilirea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul înregistrat la Primăria municipiului B, județul B-N, în sarcina pârâților,.
În susținerea cererii a arătat că prin Raportul de control întocmit în urma verificării conturilor de execuție și a bilanțului contabil încheiat pe anul 2007 la Primăria municipiului B, s-a stabilit că reprezentanții Primăriei, din sumele asimilate salariilor reprezentând indemnizație de hrană, nu au calculat, reținut și virat la bugetul public, impozitul pe venit și contribuția la asigurările sociale de sănătate datorate de asigurați, precum și contribuția aferentă, datorată de angajator.
Prin acordarea indemnizațiilor amintite, și neimpozitarea lor, au fost încălcate prevederile art.58 din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal și art. 257 alin.2 lit.a din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Prin sentința civilă nr. 321/CA/30.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Bistrița -N - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, a respins actiunea, prin admiterea excepției inadmisibilității actului de sesizare al instanței, respectiv Încheierea nr.29 din 03.12.2008 emisă de Camera de Conturi B-N, excepție ridicată de către pârâți.
Recurenta a considerat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și neîntemeiată, drept pentru care solicită admiterea recursului formulat și casarea sentinței civile recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
S-a arătat că mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, considerând în esență că, la data de 3 decembrie 2008, când s-a emis încheierea de sesizare a Camerei de Conturi B-N, legiuitorul deja stabilise cu privire la actul de control efectuat de către auditorii publici externi ai Curții de Conturi, o procedură distinctă privind valorificarea rapoartelor de audit prevăzute de dispozițiile art.31 din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.217/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi.
Fără să intre în fondul cauzei, instanța a soluționat o chestiune de procedură, principalul motiv fiind excepția inadmisibilității actului de sesizare formulat de reclamantă.
Recurenta a arătat că procesul s-a născut într-o perioadă de tranziție legislativă, de la o reglementare la alta.
Este vorba de forma inițială a Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, modificată prin Legea nr.217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curtii de Conturi.
Instanța în mod greșit nu a reținut susținerile Curții de Conturi a României privind legalitatea actului de sesizare, prin care a invocat dispozițiile cuprinse în Instrucțiunile aprobate prin Hotărârea Plenului nr.22/19.11.2008, raportat la faptul că prin Legea nr.217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, nu s-au aprobat și soluții pentru situațiile tranzitorii, conform art.25 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
Astfel, prin noua reglementare au fost afectate raporturi și situații juridice născute sub vechea reglementare, care nu și-au produs în întregime efectele până la data intrării în vigoare a noii reglementări.
În condiția în care, activitatea de control s-a efectuat în cursul anului 2008, conform Planului anual de control aprobat la începutul anului 2008, în baza reglementărilor legale și de organizare internă privind valorificarea actelor de control, în vigoare până la data de 27.10.2008 (dată de la care se aplică dispozițiile Legii nr.217/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi), Curtea de Conturi prin organul său de conducere a fost nevoită să suplinească lipsa soluțiilor tranzitorii din actul normativ mai sus menționat, privind modificarea Legii nr.94/1992.
Potrivit art.12 din Legea nr.94/1992 privind organizare și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările aduse prin Legea nr.217/2008, valorificarea actelor de control se efectuează potrivit Regulamentului aprobat prin hotărâre de către Plenul Curtii de Conturi a României.
Insă procesul necesar elaborării unui astfel de regulament a fost anevoios și de durată, până la aprobarea și publicarea acestuia în Monitorul Oficial, drept pentru care Plenul Curții de Conturi a României a adoptat Hotărârea nr.22/19.11.2008, depusă la dosarul cauzei, prin care s-a stabilit ca soluție tranzitorie, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control finalizate în trimestrul IV al anului 2008, instrucțiuni comunicate în țară tuturor Camerelor de Conturi teritoriale și în temeiul căreia s-a efectuat și încheierea de sesizare ce face obiectul prezentei cauze.
Plenul Curții de Conturi a României era singurul organ abilitat să hotărască asupra modului de valorificare a actelor de control, ceea ce a și făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Având în vedere faptul că textul de lege, respectiv art.12 alin.(3) din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările aduse prin Legea nr.217/2008, în economia sa, prevede obligativitatea de a publica în Monitorul Oficial, doar pentru Regulamentul de organizare și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, nu se pot reține eventualele susțineri privind obligativitatea publicării Hotărârii Plenului nr.22/19.11.2008 pentru a asigura opozabilitatea acestor reglementări față de terți.
Faptul că încheierea de sesizare a fost emisă și înregistrată după data de 27.10.2008, consideră că nu constituie un temei fundamentat pentru respingerea ca inadmisibilă a acțiunii introductive, ținând cont de faptul că până la intrarea în vigoare a Legii nr.217/2008, toate aceste acte de control au fost încheiate în baza unor regulamente interne care nu au fost niciodată publicate, întrucât acestea nu erau supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României.
Din toate argumentele rezultă că există temei legal pentru ca sesizarea să fie admisibilă, că aceasta ține de o dispoziție specială a legii, precum și de principiile care guvernează efectele în timp a normelor juridice.
2) instanța de fond că, în noua reglementare se prevede, că în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate, care are și obligația de a stabili întinderea prejudiciului și de a dispune măsurile pentru recuperare acestuia.
S-a reținut, prin urmare, de către Tribunal, faptul că, de la data de 27.10.2008, dată la care au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr.217/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, instanța de judecată nu mai putea fi sesizată cu încheieri ale Curții de Conturi pentru repararea prejudiciilor constatate și angajarea răspunderii juridice a persoanelor vinovate de producerea acestora.
Așa cum s-a arătat și în notele scrise formulate în cauză, avem de a face cu un caz de ultraactivitate a legii civile, când veche a lege trebuie să continue să-și producă efectele până când o altă reglementare instituită o va înlocui. De altfel, "Ratio legis est anima Legis", ceea ce presupune ca o lege veche să-și înceteze aplicabilitatea în momentul în care nu mai există ratio Legis, condiție ce nu este îndeplinită în prezenta cauză.
În motivarea soluției dată, instanța a reținut, în mod eronat principiul neretroactivității legii și principiul aplicării de îndată a actelor normative, neprimind apărările cu privire la aspectul ultractivității actului normativ, formulate prin notele scrise depuse la dosar.
Principiul ultraactivității legii, ține atât de prelungirea efectelor prevederilor din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, care între timp au fost modificate, cât și a efectelor dispozițiilor art.4 din OUG nr.117/2003 privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti, aprobată de Legea nr.49/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 117/2003 privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti, până la înlocuirea lor cu alte norme adoptate potrivit procedurii instituite de lege, în speță adoptarea regulamentului de valorificare a actelor rezultate din activitatea institutiei, în conformitate cu art.12 din Legea nr.217/2008.
Se poate constata, așadar, că Încheierea nr.29 din 03.12.2008 emisă de Camera de Conturi B-N, este o sesizare procedurală făcută în strictă corelare cu prevederile legale și solicită instanței să o califice ca atare.
Fără să intre în fondul cauzei, instanța a admis excepția inadmisibilității cererii introductive, ceea ce echivalează cu admiterea situației în care Curtea de Conturi a României constată că s-au săvârșit anumite nereguli și abateri financiar - contabile, că există persoane ce se fac vinovate de comiterea lor, însă să nu poată fi antrenată răspunderea acestora și prejudiciul să nu fie recuperat.
Greșit reține instanța această apărare ca fiind o invocare a propriei culpe, întrucât obligația instanței se rezumă la verificarea legalității stabilirii prejudiciului și a răspunderii juridice.
O asemenea soluție nu este corectă nici din punct de vedere juridic și nici moral.
În cauză este vorba despre bani publici din resursele financiare ale statului, iar controlul legalității modului în care aceste resurse sunt folosite, reprezintă o obligație atât pentru Curtea de Conturi a României, cât și pentru instanțele de judecată.
Instanța de fond nu a reținut un alt aspect pe care îl consideră important, astfel, prin abrogarea de către Legea nr.217/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, a dispozițiilor art.40 - 88 din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, deci și a dispozițiilor art.44, competența materială ce fusese atribuită instanțelor judecătorești ordinare nu a fost înlăturată de legiuitor, raportat la dispozițiile OUG nr.117/2003 privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti.
Legiuitorul prin abrogarea dispozițiilor ce reglementau competența materială și teritorială a instanțelor Curții de Conturi, respectiv a colegiilor jurisdicționale, nu a avut în vedere și competență materială pentru soluționarea cauzelor de natura celei deduse judecății, transferată instanțelor judecătorești prin OUG nr.117/2003 privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti.
S-a precizat că, la data de 29.10.2003 au intrat în vigoare dispozițiile Legii de revizuire a Constituției, Legea nr.429/2003, precum și cele ale OUG nr.117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești. Astfel, art.2 alin.1 lit.a din OUG nr.117/2003 privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti stabilește faptul că dosarele aflate pe rolul colegiilor jurisdicționale de pe lângă camerele de conturi se preiau de către 5 tribunale, urmând a fi soluționate de secțiile sau, după caz completele de contencios administrativ.
S-a subliniat faptul că, prin art.4 din OUG nr.117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, s-a prevăzut: "După intrarea in vigoare a prezentei ordonanțe de urgentă, investirea instanțelor judecătorești, competente potrivit art. 2 alin. (1), se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curtii de Conturi, precum si prin alte modalităti prevăzute de lege. "
În temeiul prevederilor art.140 din Constituția României, revizuită, coroborate cu cele ale art.l din nr.OUG117/2003 privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti, până la înființarea instanțelor judecătorești specializate, litigiile născute din activitatea Curții de Conturi au fost preluate spre competentă soluționare de instanțele judecătorești ordinare.
Potrivit art.2 din același text de lege, aceste instanțe ordinare sunt tribunalele și Curtea de Apel București pentru litigiile de competența colegiilor jurisdicționale județene.
Dispozițiile art.l și art.4din nr.OUG117/2003 privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti, nu au fost abrogate expres prin Legea nr.217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, constituind fundamentul legal al investirii instanțelor de judecată de către completul constituit în cadrul Camerei de Conturi a Județului B-N, pentru stabilirea răspunderii juridice, în condițiile legii.
Conform dispozițiilor art.63 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, condițiile de formă și de fond ale abrogării sunt:
"(1) Abrogarea poate fi dispusă, de regulă, printr-o dispoziție distinctă în finalul unui act normativ care reglementează o anumită problematică, dacă aceasta afectează dispoziții normative anterioare, conexe cu ultima reglementare. -
(3) În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora. "
În acest sens, recurenta consideră că sentința instanței de fond, prin care s-a respins acțiunea introductivă ca inadmisibilă, este dată cu încălcarea dispozițiilor art.l și art.4 din OUG nr.117/2003 privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti, aprobată prin Legea nr.49/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 117/2003 privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti, coroborat cu art.140 din Constituția României, revizuită, și cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.I, pct.12 raportat la pct. 39, pct.45 și 46 din Legea nr.217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1. instanta de recurs retine urmatoarele:
Soluționarea recursului impune,an initio, analizarea normelor legale incidente si relevarea manierei in care normele legale care reglementeaza activitatea Curtii de Conturi au fost modificate cronologic.
După evenimentele din anul 1989, prin noua Constituție, adoptată prin referendum în anul 1991, s-a reînființat Curtea de Conturi instituție de tradiție a regimului democratic al țării noastre înființată inițial prin Legea din 8 ianuarie 1864, pentru ca mai apoi să fie desființată de regimul comunist instaurat după cel de al doilea Mondial, respectiv prin Decretul nr. 550/1948.
Prin Constituția postdecembristă la art. 139 alin. 1 s-a prevăzut că: Curtea de Conturi exercita controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. În condițiile legii, Curtea exercita și atribuții jurisdicționale.
Pentru aplicarea dispoziției constituționale amintită în precedent s-a adoptat ulterior Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi publicată în Of. 224 din 9 septembrie 1992.
La art. 8 s-a prevăzut că: (1)Curtea de Conturi se compune din: Secția de control preventiv, Secția de control ulterior, Secția jurisdicțională, Colegiul jurisdicțional al Curții, camerele de conturi județene și Secretariatul general.
(2)Pe lângă Curtea de Conturi funcționează procurori financiari. Legea citată a mai conținut inițial un întreg capitol (al patrulea) ce a cuprins în detaliu norme ce reflectau exercitarea atribuțiilor jurisdicționale ale Curții de Conturi.
Prima republicare a legii are loc în anul 2000 după modificările survenite prin Legea nr. 204/1999. Ulterior, legea nr. 94/1992 suferă modificări importante prin Legea nr. 77/2002, Trebuie să notăm că textul art. 31 alin. 1 și 2 invocat în cuprinsul deciziei adnotate avea următoarea formă:
(1) Rapoartele asupra conturilor sunt examinate de un complet format după cum urmează:
a) 3 consilieri de conturi din Secția de control ulterior;
b) șeful compartimentului de control financiar al camerei de conturi județene și 2 controlori financiari.
(2) Asupra rapoartelor, completul, astfel format, pronunța încheieri prin care dispune fie descărcarea de gestiune, fie sesizarea Colegiului jurisdicțional al Curții sau, după caz, a colegiului jurisdicțional al camerei de conturi, pentru stabilirea răspunderii juridice potrivit legii.
Ulterior, prin Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003 s-a operat o importantă și radicala mutație în ceea ce privește atribuțiile Curții de Conturi. Mai precis, art. 140 alin. 1 din Constituția revizuită și republicată în anul 2003 dispune că: Curtea de Conturi exercita controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. În condițiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate.
Analizând comparativ textul constituțional redat mai sus cu cel inițial referitor la organizarea și funcționarea Curții de Conturi se poate observa cu ușurință că din sfera atribuțiilor cu care inițial a fost dotată această autoritate a fost inlaturata activitatea jurisdicțională, aceasta fiind dată în competența exclusivă a instanțelor judecătorești specializate. Trebuie spus că potrivit dispozițiilor art. 151 alin. 6 din Legea nr. 429/2003: la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi vor fi soluționate de către instanțele judecătorești ordinare.
În aplicarea acestor norme constituționale s-a adoptat ulterior OUG nr. 117/2003 privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti.
Această ordonanță de urgență reia în art. 1, contrar normelor de tehnică legislativă, textul integral al art. 151 alin. 6 din Legea nr. 429/2003, iar în art. 2 reglementează soarta dosarelor ce se află pe rolul instanțelor Curții de Conturi.
De menționat că în art. 4 din OUG nr. 117/2003 se stabilește modalitatea de sesizare a instanțelor judecătorești ordinare, text de lege care urmează a fi comentat în cele ce urmează, deoarece acest text este relevant pentru a decela soluția speței.
În urma revizuirii Constituției în afară de nr.OUG 117/2003 care a privit exclusiv preluarea activității jurisdicționale s-a încercat adoptarea, relativ după mulți ani de la revizuire, a unei noi legi organice de organizare și funcționare a acestei autorității care s-a vrut a pune de acord normele constituționale cu realitatea. Așa fiind, Guvernul a adoptat pe cale procedurii delegării legislative nr.OUG 43/2006 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, act normativ care la scurt timp a fost în întregime declarat neconstituțional prin Decizia nr. 544/2006.
În sfârșit, demersul inițial cu sincopele deja menționate s-a definitivat prin adoptarea Legii nr. 217/2008 care pune în realitate de acord Legea nr.94/1992 cu dispozițiile constituționale.
In mod eronat s-a sustinut ca prin abrogarea de catre Legea 217/2008 a dispozitiilor art. 40-88 din Legea 94/1992, deci si a dispozitiilor art. 44, competenta materiala prevazuta de catre acest articol raportat la OUG117/2006 ce fusese atribuita instantelor judecatoresti ordinare a fost inlaturata de catre legiuitor. Prin art. 4 din OUG117/2003 privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti s-a prevazut ca,Dupa intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, investirea instantelor judecatoresti, competente potrivit art. 2 alin. (1), se realizeaza prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin incheierea completelor din cadrul Curtii de Conturi, precum si prin alte modalitati prevazute de lege,
Dispozitiile art. 1 si art. 4 din OUG 117/2003 nu au fost abrogate expres prin Legea 217/2008 pentru modificarea si completarea Legii 94/1992 privind organizarea si completarea Legii 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, constituind fundamentul legal al investirii instantelor de judecata de catre completul constituit in cadrul Camerei de Conturi a Judetului B N, pentru stabilirea raspunderii juridice, in conditiile legii.
Faptul ca incheierea de sesizare a fost emisa in data de 3.12.2008 si inregistrata ulterior pe rolul instantei de judecata nu constituie un temei fundamental si suficient pentru ca instanta sa constate inadmisibilitatea actiunii introductive, tinand cont de faptul ca la intrarea in vigoare a Legii 217/2008, actul de control a fost efectuat in baza reglementarilor interne si a textelor legale in vigoare la data respective. In conditiile in care activitatea de control a fost efectuata in tot cursul anului 2008 conform planului anual de control aprobat la inceputul anului 2008, in baza reglementarilor legale si de organizare interna privind valorificarea actelor de control, in vigoare la data de 27.10.2008, Curtea de Conturi in mod correct a finalizat demersul prin sesizarea instantei de judecata prin incheierea 30/20.12.2008.
Pentru toate aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 5. recursul declarat va fi admis, sentinta recurata va fi casata si cauza va fi trimisa spre rejudecare la Tribunalul BNc are va urma dispozitiile instantei de recurs si va analiza pe fond temeinicia sesizarii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr. 321 din 30 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
---
RED.MH/MB
18.02.2010/4 ex.
jud.fond:
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Maria Hrudei, Claudia Idriceanu
